Mitrea: Există interese pentru desfiinţarea aeroportului Băneasa

Ziarul Financiar 25.05.2012

Deprecierea leului a încărcat cu 100 de milioane de euro factura clienţilor cu credite în valută
Urmare din pagina 1
Doar în ultima lună valoarea ratelor plătite într-un an s-a majorat cu echivalentul a 70 mil. euro (circa 300 mil. lei).
Orice mişcare a cursului se resimte imediat în buzunarul celor peste 220.000 de clienţi care au credite imobiliare în valută. Spre exemplu, dacă la începutul anului clienţii scoteau din buzunar 1.295 de lei pentru o rată de 300 de euro, acum trebuie să plătească la bancă 1.340 de lei.
Clienţii cu credite ipotecare plătesc anual rate şi dobânzi de circa o jumătate de miliard de euro, în condiţiile în care ultimele date raportate de BNR indică o pondere de 2% a serviciului datoriei în totalul veniturilor popu­laţiei. Grosul împrumuturilor în euro sunt reprezentate însă de credite de consum garantate cu ipotecă în contul cărora zeci de mii de români plătesc lunar rate de câteva sute de euro.
"Deprecierea leului reprezintă încă un exemplu că împrumuturile trebuie acordate în moneda în care clientul respectiv are venituri. Creditele neperformante vor continua să pună presiune pe portofoliile şi pe profitabilitatea băncilor şi în acest an, iar cursul nu face decât să creeze o îngrijorare şi mai mare", afirmă Radu Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor. Creşterea ratelor pe care clienţii le au de plătit creează presiune şi asupra băncilor pentru că o rată mai mare nu înseamnă venituri mai mari pentru bancă, ci, dimpotrivă, înseamnă mai puţini clienţi care îşi pot achita ratele în fiecare lună. De altfel, numărul clienţilor cu credite în valută care nu îşi plătesc la timp ratele a crescut constant în ultimul an.
Restanţele mai mari de 30 de zile la creditele în valută contractate de populaţie ajungeau la echivalentul a 4,5 miliarde de lei (peste un miliard de euro) la finalul lunii martie, fiind în creştere cu aproape 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit ultimelor date publicate de BNR. Spre comparaţie, restanţele la lei erau de 3,1 miliarde de lei.
Chiar dacă deprecierea leului de 3,5% de la începutul anului este mai mică decât cea înregistrată de alte monede din regiune, presiunea asupra clienţilor cu credite în valută s-a acumulat constant în ultimii trei ani şi jumătate. Faţă de finalul anului 2008, leul a pierdut circa 15% din valoare. Cursul a atins ieri un maxim de 4,47 lei/euro pe piaţa interbancară.
Două treimi din soldul de 22 miliarde de euro al creditelor acordate de bănci populaţiei este reprezentat de împrumuturi în valută, iar decalajul între lei şi valută s-a adâncit constant în ultimii ani, clienţii preferând împrumuturile în euro datorită dobânzilor semnificativ mai mici.
Nici clienţii cu credite în lei nu au fost ocoliţi însă de tensiunile recente de pe piaţă, afectaţi fiind însă doar cei care au luat împrumuturi cu dobânzi variabile în ultimii doi ani. Indicatorul Robor la 3 luni, care este folosit ca referinţă în multe contracte de credit, a crescut cu un punct procentual în ultima lună.
O creştere cu un punct procentual a dobânzii la un credit ipotecar în lei de valoare medie se reflectă într-o creştere cu circa 100 de lei a ratei lunare. Cele mai multe credite în lei sunt însă împrumuturi de consum fără garanţii, care au rate lunare de câteva sute de lei, creşterea dobânzii având un impact mult mai redus în cazul acestora.
Vîntu este iarăşi anchetat
în afacerea FNI, de
care scăpase cu NUP
Lucia Efrim
Procurorii Parchetului instanţei supreme au dispus începerea urmăririi penale în cazul lui Sorin Ovidiu Vîntu în dosarul privind prăbu­şirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI), fiind acuzat de spălare de bani şi delapidare, la 10 luni după ce au infirmat soluţiile de neurmărire din dosarul FNI, în august 2011. Vântu primise NUP - neînceperea urmăririi penale în dosarul FNI, iar acum practic procurorii reiau dosarul.
Cercetările efectuate au stabilit că Vîntu Sorin Ovidiu a supus procesului de spălare a banilor suma de peste 700.000 lei proveniţi din infracţiunea de delapidare şi peste 9,6 milioane lei proveniţi din infracţiunea de înşelăciune, adică peste 5,4 mil. dolari la data prăbuşirii FNI.
Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, în cauza constituită ca urmare a ordonanţei din 3 august 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de infirmare a soluţiilor de neurmărire din dosarele privind cauzele referitoare la FNI, Banca Agricolă, Banca de Investiţii şi Dezvoltare şi Banca Română de Scont, începerea urmăririi penale împotriva lui Vîntu Sorin Ovidiu sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la delapidare şi spălare de bani (două fapte).
"Învinuitul Vîntu Sorin Ovidiu l-a determinat pe Nicolae Popa să comită infracţiunea de delapidare săvârşită în dauna Fondului Naţional de Investiţii, pentru care autorul a şi fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare printr-o hotărâre rămasă definitivă în a cărei executare se află în prezent. Totodată, învinuitul Vîntu Sorin Ovidiu i-a înlesnit lui Nicolae Popa săvârşirea infracţiunii de delapidare prin promisiunile de a-l ajuta să nu fie tras la răspundere penală şi să nu execute pedeapsa, precum şi de a tăinui sumele de bani obţinute", arată procurorii. Ulterior săvârşirii faptelor menţionate, Vîntu ar fi dobândit şi ar fi deţinut, direct sau prin persoane fizice şi juridice pe care le controla, sume de bani şi alte bunuri provenite din delapidarea F.N.I. de către Popa Nicolae şi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna FNI, cunoscându-le provenienţa.
De asemenea, Vîntu ar fi efectuat mai multe operaţiuni patrimoniale prin care bunurile provenite din infracţiuni au fost transferate în mod repetat între persoane pe care le controla, urmărind ascunderea sau disimularea adevăratei lor naturi.
Totodată, în baza probelor administrate până în prezent a rezultat că Nicolae Popa a acţionat sub coordonarea lui Vîntu Sorin Ovidiu, care a fost iniţiatorul întregii operaţiuni şi principalul beneficiar al sumelor cu care a fost fraudat Fondul Naţional de Investiţii. Astfel, după ce în perioada 1999 - 2000 a realizat mai multe răscum­pă­rări de unităţi de fond FNI prin intermediul lui Popa Nicolae sau a societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, Vîntu ar fi utilizat aceste sume la achiziţionarea de bunuri imobile.
"Rezultă că, din anul 2003 şi până în prezent, Vîntu Sorin Ovidiu a deţinut bunurile provenite din delapidarea şi din înşelarea Fondului Naţional de Investiţii şi i-a introdus într-un mecanism economico-financiar complex, transferând succesiv numeroase bunuri imobile între proprietarii pe care îi controla.
Cercetările continuă în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor de fapt şi stabilirii răspunderii judiciare", explică sursa citată.
La propunerea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, în considerarea dosarelor aflate pe rolul acesteia, în care se efectuează cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani de către Sorin Ovidiu Vîntu, precum şi a solicitării de redeschidere a dosarului Fondului Naţional de Investiţii formulate de condamnatul Nicolae Popa, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, au fost analizate cauzele soluţionate anterior de Ministerul Public, iar prin ordonanţa din 3 august 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus infirmarea soluţiilor de neurmărire din dosarele menţionate şi continuarea cercetărilor în cadrul aceleiaşi cauze, într-o abordare unitară.
În acest caz, Nicolae Popa a fost condamnat, în lipsă, la 15 ani de închisoare, pentru fraudă, în anul 2006, alături de Ioana Maria Vlas, în legătură cu prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, în 2000, în urma căreia mai mult de 100.000 de români şi-au pierdut banii investiţi, iar statul român, care garantase, a fost obligat să plătească aproximativ o sută de milioane de euro compensaţii.
La scurt timp de la prăbuşirea, în mai 2000, a Fondului Naţional de Investiţii, Popa a plecat din ţară. Aproape doi ani mai târziu, autorităţile române au emis pe numele lui un mandat internaţional de arestare.
Nicolae Popa a fost adus în ţară din Indonezia în 22 aprilie 2011, după mai bine de zece ani de la prăbuşirea Fondului Naţonal de Investiţii, despre care a susţinut că nu a fost o afacere frauduloasă, dar pentru care magistraţii l-au condamnat la 15 ani de închisoare.
Popa a susţinut însă de mai multe ori că nu se consideră un fugar şi că nu a fugit din ţară din cauza mandatului de arestare. Despre FNI, Popa afirma că a fost un fond financiar mutual corect, şi nu un joc piramidal, care s-a prăbuşit în mai 2000 din cauza retragerilor masive.
După aproape un an de la arestarea lui Nicolae Popa în Jakarta, în decembrie 2009, procurorii l-au reţinut pe Sorin Ovidiu Vîntu pentru că l-ar fi ajutat pe Popa cu bani pentru a-l scăpa de închisoare şi a-l ajuta să rămână în Indonezia. Sorin Ovidiu Vîntu a fost eliberat o săptămână mai târziu şi trimis în judecată pentru favorizarea lui Nicolae Popa în 14 octombie 2010, alături de omul de afaceri moldovean Octavian Ţurcan şi de şoferul său Alexandru Stoian, care l-ar fi ajutat să îi trimită bani lui Popa.
În urma extrădării lui Nicolae Popa din Indonezia, la propunerea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, care investiga infracţiunea de spălare de bani comisă de Sorin Ovidiu Vîntu, precum şi a solicitării de redeschidere a dosarului Fondului Naţional de Investiţii formulate de condamnatul Nicolae Popa, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, au fost analizate cauzele soluţionate anterior de către Ministerul Public având ca obiect fraudarea FNI au fost identificate următoarele dosare: 1) Dosarele penale nr.372/D/P/2004 şi nr.374/D/P/2004 - care au vizat generarea unor pagube în patrimoniul investitorilor FNI; 2) Dosarul penal nr.76/P/2005 - privind prejudicierea Băncii Agricole SA; 3) Dosarul penal nr.754/D/P/2006 - privind constituirea Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (BID) SA; 4) Dosarul penal nr.34/D/P/2005 - privind falimentul Băncii Române de Scont.
"Din analiza de ansamblu a dosarelor a rezultat că parcursul procesual al acestora este similar, fiind identificate numeroase încălcări ale normelor de procedură, dispoziţii repetate de disjungere a cauzei cu privire la unele persoane cercetate şi soluţii atipice pentru practica organelor judiciare. Punctul de convergenţă al cauzelor de mai sus constă în aceea că activităţile au fost derulate prin intermediul societăţilor comerciale membre ale Grupului Gelsor, controlat, direct sau prin persoane interpuse, de Sorin Ovidiu Vîntu", informa în 4 august 2011 Biroul de presă al Parchetului ICCJ.
Faptele săvârşite au vizat, în esenţă, configurarea şi exploatarea într-o perioadă îndelungată de timp a unor fluxuri financiare ilicite, utilizând practic aceleaşi modalităţi de operare şi implicând aceleaşi persoane şi instituţii.
"Separarea artificială a dosarelor a condus la ignorarea legăturilor temporale şi de cauzalitate, astfel încât cercetările s-au limitat la lămurirea parţială a circumstanţelor în care au fost comise faptele. Între altele, expertizele realizate nu au reliefat beneficiarii finali ai sumelor de bani obţinute şi modul de direcţionare a acestora, deşi acest aspect era de esenţa aflării adevărului", preciza sursa citată.
Având în vedere aceste aspecte, prin ordonanţa din 3 august 2011 a procurorului general al României s-a dispus infirmarea soluţiilor de neurmărire din dosarele menţionate şi continuarea cercetărilor în cadrul aceleiaşi cauze, într-o abordare unitară.
Lucia Efrim, lucia.efrim@mediafax.ro
Cercetările efectuate au stabilit că VÎntu Sorin Ovidiu (stânga) a supus procesului de spălare
a banilor suma de peste 5,4 milioane de dolari la data prăbuşirii FNI
Şeful Sidex Galaţi: Dacia a salvat Renault de la faliment
Urmare din pagina 1
Afirmaţia lui Ribo a venit într-un context în care în anul 2011 afacerile Dacia au atins un maxim istoric de 3,1 mld. dolari în România, reprezentând aproximativ 7,4% din veniturile totale ale grupului francez Renault la nivel mondial. Aceasta înseamnă o creştere de zece ori a veniturilor Dacia faţă de anul 2002.
Lansarea Logan a însemnat pentru producătorul francez intrarea pe piaţă automobilelor low-cost în faţa altor competitori, iar avantajul s-a văzut cel mai bine în criza financiară mondială declanşată în octombrie 2008.
Renault s-a detaşat atunci de competitori prin vânzările Logan în Europa de Vest, unde consumatorii s-au reorientat către modele mai ieftine.
În acelaşi timp, ArcelorMittal a fost nevoit să închidă în mai anul trecut două furnale la Galaţi din lipsă de comenzi, s-a confruntat cu greve frecvente ale angajaţilor, iar la nivel global grupul s-a confruntat cu o scădere a cererii din Europa cu 25% faţă de nivelurile de dinainte de criză şi nici nu se aşteaptă la o revenire a comenzilor noi prea curând.
Specialiştii spun însă că rolul Dacia în businessul Renault a fost mai degrabă unul de stabilizare.
"Poate că Dacia nu a salvat Renault de la faliment, pentru că ar fi găsit ei alte soluţii oricum, dar rolul său este cu siguranţă de proiectare şi stabilizare. Este motoraşul care îi ţine pe linia de plutire pentru a nu recurge la soluţiile de restructurare a afacerii", a spus Adrian Mihalcianu, redactorul-şef al revistei auto ProMotor.
Acesta a mai adău­gat că în privinţa capacităţii de produc­ţie şi a investiţiilor pe care Renault le face pentru Dacia, acestea pot fi amortizate rapid prin vânzări, având în vedere că modelele Dacia în­seamnă investiţii minime în comparaţie cu cele ale mărcii Renault.
În perioada 2000-2010, grupul francez a investit în România 1,63 mld. euro, iar pentru anul acesta valoarea investiţiilor totale va depăşi 2 mld. euro.
"Din toamnă, odată cu lansarea noilor modele, Dacia va ajuta Renault să se dezvolte sau, în cel mai rău caz, să se menţină pe linia de plutire", a mai spus el. Afacerile Dacia din ultimii ani au avut o creştere continuă, atingând valori-record chiar şi în perioadele de criză, când în timp ce mai mulţi constructori auto înregistrau pierderi, producătorul de la Mioveni anunţa "doar" o înjumătăţire a profitului şi un nou nivel maxim pentru cifra de afaceri din anul 2011, de peste 3,1 miliarde de euro.
În paralel, marile combinate siderurgice din România au recurs la restructurări în urma privatizărilor.
Spre exemplu, ArcelorMittal Galaţi avea la momentul privatizării - în 2001 - datorii în cuantum de un miliard de dolari, pe care statul le-a şters.
Însă la mai bine de zece ani de la acel moment, combinatul siderurgic nu a terminat cu restructurările.
În plus, statul trebuie să suporte astăzi cheltuieli mai mari la bugetul de stat cu foştii lucrători în combinatele restructurate care s-au pensionat timpuriu.
Înainte de privatizare, combinatul siderurgic ArcelorMittal avea 27.600 de salariaţi, iar în prezent, la 11 ani de la privatizare, combinatul are 9.000 de angajaţi, cu 4.400 de salariaţi în plus faţă de cât ar trebui să aibă pentru a atinge media europeană de productivitate.
Renault s-a detaşat de competitori prin vânzările Logan în Europa de Vest, unde consumatorii s-au reorientat către modele mai ieftine.



Fostul ministru al transporturilor Miron Mitrea (foto), audiat ca martor în procesul schimbului de terenuri de la aeroportul Băneasa, a declarat la Curtea de Apel Bucureşti că există interese pentru ca acest aeroport să fie desfiinţat, iar terenurile să fie date circuitului imobiliar.

"Şi astăzi ar fi bine să se rezolve situaţia proprietăţii acelor terenuri, dacă nu ar fi interese pentru desfiinţarea aeroportului Băneasa. Aeroporturile din Europa, şi aici fac referire şi la România, nu pot funcţiona fără o instalaţie de balizaj corespunzătoare. Aeroportul Băneasa nu a fost finalizat în mod intenţionat."