De ce ASE scoate economişti mai bine pregătiţi decât o universitate privată?

O facultate de stat ar trebui să scoată absolvenţi mai slab pregătiţi decât una privată, pentru că este constrânsă de bugetul alocat de către Ministerul Educaţiei, aceasta este una din problemele ridicate săptămâna trecută de către ministrul muncii, Mariana Câmpeanu, la un eveniment organizat de ZF. Câmpeanu adăuga că nu înţelege de ce facultăţile private scot pe piaţa muncii economişti mai slab pregătiţi decât cei de la Academia de Studii Eco­no­mice. Şi angajatorii au admis că absol­venţii sunt din ce în ce mai slab pre­gătiţi (PwC îi testează chiar şi la cu­noştinţele de limbă română) şi că s-au "obişnuit" cu nivelul mediu al pre­gătirii absolvenţilor de facultăţi pri­vate, după cum spunea Sorin Mîn­druţescu, preşedintele AmCham.

Specialiştii susţin însă că, până nu se va investi mai mult în motivarea profesorilor, situaţia învăţământului particular din România nu se va schimba.

"Taxele pe care universităţile private le cer studenţilor sunt mici. Utilităţile cresc, iar profesorii sunt slab pregătiţi pentru că nu sunt plătiţi corespunzător. Fireşte că toată lumea vrea să aibă studenţi şi candidaţi pe piaţa muncii care să fie foarte bine pregătiţi, dar când nu ai buget pentru profesori buni, nu te poţi aştepta ca rezultatele să fie remarcabile", a spus Ion Ciucă, profesor al Universităţii Politehnice din Bucureşti şi şef al Direcţiei de Finanţare pentru Învăţământul Superior din cadrul Ministerului Educaţiei.

În ceea ce priveşte motivul pentru care universităţile private de pe plan local nu pot pregăti candidaţi care să răspundă nevoilor specifice pieţei muncii, profesorii atât din învăţământul de stat, cât şi din cel privat afirmă că principalul element ar fi de fapt cheltuielile mari pe care facultăţile din mediu privat trebuie să le suporte, în comparaţie cu veniturile înregistrate în fiecare an din înscrieri sau donaţii.

Cele 34 de universităţi private de pe piaţa locală, care formează o piaţă de 200 de milioane de euro, şcolarizează anual în jur de 400.000 de studenţi.

În contextul în care peste 110.000 de absolvenţi de liceu, adică mai mult de jumătate din total, nu au promovat examenul de bacalaureat anul trecut, iar universităţile private din România sunt dispuse să scoată la concurs locuri pentru aceştia, arată că reformele educaţionale care se tot fac de 20 de ani încă nu reuşesc să producă tineri pregătiţi pentru piaţa muncii din prezent, aşa cum se întâmplă în ţările din Vest sau SUA, care se pot lăuda cu o bază mare de absolvenţi talentaţi gata pentru a fi recrutaţi.

De ce aleg studenţii să se înscrie la universităţi private?

"Am ales studiile private pentru că în domeniul meu de interes - turismul - cred că o diplomă eliberată de o astfel de facultate are mai mult impact. Dacă în prezent toţi an­gajatorii vor absolvenţi de studii superioare la stat, pe viitor sunt sigur că cele private vor conta mai mult", a spus Adrian, un absolvent de studii superioare în management turistic şi comercial al universităţii Dimitrie Cantemir din Bcureşti.

Deşi nu a reuşit să îşi găsească încă un loc de muncă, acesta spune că în prezent are câteva oferte, una dintre ele chiar din partea unei televiziuni şi că i s-ar părea mult mai bine dacă angajatorii care se uită la experienţă şi nu la diploma obţinută după trei sau patru ani de studii le-ar oferi şansa candidaţilor de a se pregăti la un curs înainte de a intra pe piaţa muncii.

"Cunoştinţele acumulate în facultate sunt sigur că îmi vor folosi în mod practic, numai că încă nu se ivesc oportunităţi în acest sens. Totuşi, întreg sistemul mi se pare prea teoretizat. Trebuie să ajungem la o programă apropiată celei din America, de exemplu, unde ştii că dai 10.000 de euro pe an pentru a învăţa, dar măcar ştii că tot ceea ce ai acumulat se bazează pe multe lucruri practice", a mai spus Adrian.

Motivul pentru care facultăţile private nu pot suplini deficitul de candidaţi nepregătiţi

Chiar dacă sistemul normativ din învăţământ este acelaşi pentru cele două modele universitate- de stat şi privat, reprezentanţi ai facultăţilor private spun că există totuşi o discrepanţă în zona de management şi resurse de care dispune fiecare.

"Există un decalaj între mediul privat şi cel de stat. Universităţile statului primesc bani pentru cheltuieli şi au o bază mare de profesori, pe când cele private îşi fac singure bugetul din care trebuie să plătească salarii, chirii, întreţinere sau utilităţi. Singurele resurse materiale de care beneficiază vin de la studenţi sau fundaţii, dar acestea sunt nesemnificative în comparaţie cu cheltuielile care există", a spus Stan Popescu, profesor al facultăţii private Bioterra din Bucureşti.

Tot el a mai spus şi că legea prin care profesorii în vârstă de 65 de ani trebuie să iasă la pensie lucrează în defavoarea sistemului privat şi că acest lucru nu reuşeşte decât să îmbătrânească media de vârstă a profesorilor, având în vedere că tinerii nu se înghesuie să lucreze ca asistenţi universitari pentru un salariu maxim de 900 de lei pe care i-l poate oferi o facultate privată.

"În cele de stat înţeleg fenomenul. Mi se pare corect să îi spui unui om că nu îi poţi asigura salariul mai mult de 65 de ani, dar în cel privat, în care bugetul se face din fonduri proprii, mi se pare o limitare", a adăugat profesorul Popescu.

Ce se poate face pentru ca studenţii să fie mai bine pregătiţi pentru piaţa muncii?

Una dintre propunerile pe care Ion Ciucă le-a făcut cu privire la creşterea gradului de pregătire al tinerilor absolvenţi de studii superioare este cea de creştere a salariilor oferite profesorilor. Totuşi, pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de bani în plus, care nu ar putea veni decât de la stat sau din creşterea taxei anuale de înscriere. "Nu putem să facem asta. Ne-am tot gândit cum să rezvolăm problema, dar creşterea taxei pentru studenţi nu este o soluţie. Cât să ne întindem, în condiţiile în care 80% dintre tineri sunt susţinuţi de părinţi?", spune Stan Popescu.

Începând cu anul universitar 2012-2013, facultăţile de stat vor fi obligate să reducă numărul de locuri plătite din banii publici, suplinind astfel poziţiile pentru care studenţii trebuie să plătească jumătate din taxa anuală de înscriere sau chiar suma integrală.