BNR va controla evoluţia cursului indiferent de presiunile băncilor cu capital străin

Banca Naţională susţine că a reuşit să menţină cursul de schimb la un nivel sustenabil, deşi intervenţiile sale pe piaţă sub diverse forme au fost criticate de multe ori, în special de băncile cu capital străin din România, iar flotarea administrată a cursului practicată de BNR şi care presupune explicit intervenţii ale băncii centrale este din nou la modă pe plan internaţional în contextul crizei.

"În România, în această perioadă, am reuşit să ne menţinem (în privinţa cursului de schimb - n. red.), deşi am fost criticaţi. Nu am fost înţeleşi, de multe ori, mai ales de către băncile din România cu capital străin care au spus: de ce interveniţi, pentru că noi stabilim rata de schimb, noi suntem şefii, nu voi, banca centrală? Noi am reuşit cumva să administrăm fluctuaţia valutară în această perioadă", a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la conferinţa "Public Policies and The Direction of Financial Flows", într-un discurs centrat pe provocările politicii monetare în perioadele de tranziţie şi modalităţile de a gestiona "schimbările de paradigmă". El a menţionat că piaţa valutară din România a fost suficient de mică încât să nu apară probleme "semnificative", iar BNR a putut menţine cursul de schimb la un nivel sustenabil.

La începutul anilor '90, circa două treimi din ţările lumii aplicau diferite variante ale flotării controlate ale cursurilor de schimb, însă din 2001 FMI a recomandat soluţii extreme ("corner solutions"), având în vedere existenţa unor fluctuaţii mari ale fluxurilor de capital. După criză, chiar şi adepţii regimurilor de flotare liberă a cursului au fost forţaţi să accepte intervenţiile pe pieţele valutare, a mai spus Isărescu. România a trecut în 2005 la ţintirea inflaţiei în paralel cu un regim de flotare controlată a cursului. Denominarea şi trecerea la strategia de ţintire a inflaţiei au marcat stabilizarea cursului leului după 15 ani de tranziţie dură, timp în care inflaţia a fost galopantă, iar cursul a avut mai multe episoade de depreciere abruptă.

În dezbaterile de specialitate au apărut formule de genul "ţintire a inflaţiei de tip light" sau într-o manieră "originală", generate de faptul că, indiferent de declaraţiile oficiale, BNR nu putea să facă abstracţie de evoluţia cursului de schimb, pe care a încercat să îl ţină sub control pentru a proteja o economie euroizată rapid.

"Problema era că eram vulnerabili la şocuri valutare. Era clar că nu era posibil să avem o rată de schimb fixă. Trebuia să facem ceva pentru a limita fluctuaţiile. Au existat foarte multe temeri la momentul respectiv din partea arenei politice. Era foarte greu să le explicăm că preţurile vor fi lăsate complet liber. A fost greu de explicat şi publicului ce se va întâmpla, publicul temându-se şi atunci, ca şi acum, de fluctuaţia cursului de schimb. Atunci a apărut întrebarea crucială: care va fi abordarea pe care o vom adopta atunci când ne vom con­frunta cu fluctuaţii foarte mari ale cursului de schimb? Înainte de 2007 aveam opţiunea fie să păstrăm ancorarea fixă a monedei sau să lăsăm liber cursul de schimb. Ne-am dat seama că ambele extreme erau vulnerabile. Trebuia să vedem care este cursul de schimb sustenabil pentru a ne putea asigura, într-un viitor, intrarea în zona euro, ca să vedem care sunt problemele generate de fluxurile de capital masive atât în interiorul, cât şi în afara ţării. A fost important să asigurăm şi un echilibru, iar criza a dovedit că am avut dreptate."

Isărescu a amintit de fluxurile mari de capital care au venit spre România, concentrate într-o perioadă scurtă, respectiv între 2004 şi 2008, precum şi de presiunile puternice de apreciere a leului şi expansiunea creditului în valută. Totodată, guvernatorul a vorbit de intervenţiile "neortodoxe" ale BNR pentru limitarea aprecierii leului, cum ar fi cerinţele mari de rezerve minime, precum şi măsurile administrative legate de expunerea băncilor la riscul valutar şi la riscul de credit.