Cum a ajuns Siveco de la un business plan de 3.000 dolari la 100 mil. dolari peste 20 de ani

Decizia de a lansa produse proprii de la jumătatea anilor '90 şi cele două runde de investiţii în companie - în anii 2000 şi 2005 - au jucat un rol cheie în evoluţia companiei, spune Irina Socol cofondator şi director general al Siveco.

Dezvoltarea Siveco de la o firmă cu doi angajaţi şi afaceri de 3.000 de dolari în urmă cu 20 de ani până la un business de 78 de milioane de euro şi peste 1.300 de angajaţi depăşeşte cu mult primul plan de business pus pe hârtie în 1992, a declarat într-un interviu pentru ZF Irina Socol, cofondator şi director general al companiei.

"Am şi acum primul business plan din 1992, când cifra noastră de afaceri a fost de 3.000 de dolari. Dar dezvoltarea actuală a companiei ne-a depăşit aştep­tările. Nu ne-am gândit că vom ajunge la o echipă de 1.313 persoane, că vom fi prezenţi în 19 ţări", spune Irina Socol, cea care a fondat compania în urmă cu 20 de ani, alături de soţul ei Alexandru Rădăşanu - pe atunci, ca şi ea, angajat ca inginer software la Institutul Central în Informatică (ICI). În prezent Alexandru Rădăşanu este vicepreşedinte pentru cercetare şi dezvoltare al Siveco.

Compania a luat fiinţă după ce în anul 1990 o echipă a companiei franceze Siveco Group - fondată de un cetăţean elveţian - specializată în soft pentru mentenanţă a venit în România să caute oameni care să formeze o echipă care să testeze softul creat de echipele din India. Reprezentanţii companiei franceze i-au selectat în urma interviurilor susţinute la ICI şi Comisia Naţională pentru Informatică pe Irina Socol şi Alexandru Rădăşanu. "Reprezentanţii Siveco Group au trimis ulterior o scrisoare şi au spus că au ales două persoane, pe Irina Socol şi pe Alexandru Rădăşanu, nici nu ştiau că suntem soţ şi soţie. «Vrem să îi invităm pe cei doi în Elveţia să discutăm cum lucrăm», a fost mesajul lor", povesteşte Irina Socol.

Reprezentanţii companiei Siveco (Societe Informatique Vente et Conseil) le-au propus celor doi ingineri români să meargă în India, pentru a lucra la dezvoltarea unei metodologii de testare a softului realizat acolo. "Indienii sunt fantastici pe partea de analiză, pe partea de concepţie, dar se plictisesc extrem de repede. Partea de testare era o problemă fiindcă într-adevăr partea cea mai plăcută este să faci analiză, design. E foarte plăcut să programezi, dar apoi să testezi, să documentezi codul, să scrii manuale, acesta este un adevărat coşmar. Este o muncă de rutină care îţi dă însă diferenţa între succes şi eşec. Am stat în India patru luni şi am stabilit o metodologie de testare."

La finele acestei perioade, Irina Socol şi Alexandru Rădăşanu revin în România şi înfiinţează compania Siveco, care avea contract cu compania din Franţa.

"Am pornit firma, după care am vorbit cu colegi cu care lucram - o parte dintre ei sunt şi acum în companie. Am cumpărat primele calculatoare de la Rom Team Solutions - calculatoare 386 pe vremea aceea, cumpărate cu un preţ foarte mare. Când am început aveam un apartament de două camere în Militari, ca doi tineri ingineri care lucrau la ICI. Dar după ce am avut patru calculatoare în sufragerie, două în dormitor, două în bucătărie, şi am văzut că trebuie să punem calculator şi în baie am hotărât că trebuie să ne schimbăm sediul. Al doilea sediu a fost într-un alt apartament de trei camere din Militari, dar acolo am stat puţin, doar şase luni de zile pentru că deja eram mulţi. După aceea am făcut un parteneriat cu ICI, prin care am preluat şi oameni de la institut pentru a lucra la contractele de export."

Mai mulţi factori au fost esenţiali în drumul pe care l-a avut Siveco în cei 20 de ani de activitate, iar unul dintre aceştia a fost decizia companiei de a nu rămâne concentrată doar pe un segment de activitate.

"În 1994 - 1996 a trebuit să luăm decizia dacă vrem să rămânem doar pe piaţa de nişă - softul de mentenanţă - sau dacă vrem să facem mult mai mult. Am hotărât să ne dezvoltăm mai mult. A fost un moment cheie. Lucrurile erau confortabile la acel moment, dar riscul pe care l-am estimat, fiind doar pe o piaţă de nişă, ni s-a părut mare. Nu poţi să faci doar soft de mentenanţă, nu ni s-a părut înţelept şi atunci am insistat foarte mult să avem mai multe produse, să avem proprietate intelectuală, să mergem către tehnologii inovatoare."

Un rol esenţial în dezvoltarea companiei l-au avut şi cele două runde de investiţii în companie, în anii 2000 şi 2005, când noii acţionari au adus în Siveco nu doar capital, ci şi expertiză şi noi contracte.

"Am mers tot timpul pe principiul că dacă vrei să creşti, să te dezvolţi trebuie să ai parteneri, să ai parteneri internaţionali, să ai infuzie de capital. Nu poţi să te dezvolţi fără să ai capital. Creşterea organică este extrem de grea. Cred că este o greşeală să nu laşi din mână nici măcar o parte din afacere. Eu cred că fără investiţii nu se poate avansa. Nu cred în afacerea care să fie toată a ta şi care să crească exclusiv organic."

Prima rundă de investiţie în companie a venit în anul 2000, când Siveco România avea deja afaceri de 6 milioane de euro şi câştigase, după ani în care lucrase doar pentru export, prim contract intern important, de informatizare a Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa. "În anul 2000 am avut persoane fizice străine care au venit cu un capital mai mic - capitalul era un milion, un milion şi jumătate de euro. Erau persoane fizice din Olanda, din Elveţia."

Noii acţionari, care aveau legătură cu industria de software, au adus companiei şi noi contracte externe.

"Erau proiecte de 50.000, de 100.000, de 200.000 de euro pe care noi le-am realizat la o foarte bună calitate. Iar calitatea este foarte bine apreciată în Vest. Aşa am câştigat mereu noi proiecte."