Noutăţi la Editura Polirom / de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea 15.06.2012

Editurile noastre publică sute de cărţi în fiecare lună, o enormă producţie de carte, care copleşeşte de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale "Ziarului de duminică", având ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care doreşte să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai uşor. La "Cartea de literatură" sunt semnalate cărţi aflate deja pe rafturi, între care facem, fireşte, o selecţie. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de ştiinţă, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărţilor asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate alte ori pe larg de cei doi cronicari literari ai ziarului. Atenţie aparte mai primesc colecţiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariţie sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica "Avanpremieră". În sfârşit, în cadrul rubricii de faţă, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată şi citită.

Prizonierul cerului de Carlos Ruiz Zafon

Traducere din limba spaniolă şi note de Ileana Scipione. Colecţia Biblioteca Polirom. Seria PROZĂ XXI

Carlos Ruiz Zafon s‑a născut la Barcelona, în 1964. A lucrat în publicitate şi a colaborat la reviste prestigioase precum La Vanguardia sau El País. Pentru câţiva ani, a locuit la Los Angeles, unde şi‑a încercat condeiul scriind scenarii de film. Şi‑a început cariera literară în 1993, cu o carte pentru copii, Prinţul din negură (Polirom, 2011), pentru care i s‑a decernat premiul Edebé. I‑au urmat romanele Palatul de la Miazănoapte (1994; Polirom, 2011), Luminile din septembrie (1995; Polirom, 2012), Marina (1999; Polirom, 2010), Umbra vântului (2001; Polirom, 2005), distins cu Prix du Meilleur Livre Étranger în 2004, finalist la Premiul pentru roman Fernando Lara (2001) şi Premiul Llibreter (2002) şi desemnat cea mai bună carte a anului 2002 de cititorii revistei La Vanguardia; în anul 2008 a apărut Jocul îngerului (Polirom, 2009). Cărţile sale au fost traduse în peste patruzeci de limbi şi au cucerit numeroase premii şi milioane de cititori de pe toate continentele.

Prizonierul cerului (2011), cel de‑al treilea volum din ciclul de romane început cu Umbra vântului şi Jocul îngerului, revine la misterioasa şi fascinanta lume din Cimitirul Cărţilor Uitate, în centrul vechi al Barcelonei. În dimineaţa de Crăciun a anului 1957, Daniel Sempere, cunoscutul protagonist, se află singur în anticariatul tatălui său, când apare un personaj misterios. Acesta îşi manifestă interesul faţă de unul dintre cele mai preţioase volume din magazin, ţinut sub cheie, o ediţie frumoasă, cu ilustraţii unice, din Contele de Monte‑Cristo. Deşi nu pare să aibă o pasiune aparte pentru cărţi, străinul insistă să cumpere această ediţie scumpă şi să i‑o dăru­iască prietenului apropiat al lui Daniel împreună cu o dedicaţie stranie. Vizita sa declanşează o serie de aventuri uluitoare, pre­sărate cu urmăriri, trădări, poveşti de iubire, evadări spectaculoase din temniţă, schimbări de identitate şi reîntoarceri din morţi care schimbă destinele tuturor şi la care cititorii fideli vor lua parte cu sufletul la gură.

Doamna apelor de Philippa Gregory

Traducere din limba engleză deAnacaona Mîndrilă-Sonetto.Biblioteca Polirom, Proză XXI

Philippa Gregory, una dintre cele mai renumite scriitoare britanice contemporane de ficţiune istorică, s-a născut în 1954, în Kenya. La vârsta de doi ani, s-a mutat în Anglia împreună cu familia. A absolvit secţia de istorie a Universităţii din Sussex şi şi-a luat doctoratul în literatura secolului XVIII la Universitatea din Edinburgh. A lucrat o vreme ca jurnalist şi producător la radio BBC, însă pasiunea pentru istorie şi literatură a îndemnat-o să se dedice scrisului. Autoare prolifică, Philippa Gregory a publicat până în prezent peste douăzeci de romane, dintre care amintim: Windeacre (1987), The Favoured Child (1989), Meridon (1990), The Wise Woman (1992), A Respectable Trade (1992), The Other Boleyn Girl (2001; Surorile Boleyn, Polirom 2008 - roman distins cu premiul Parker Romantic Novel of the Year în 2002 şi ecranizat de studiourile Miramax, într-o producţie ce îi are drept protagonişti pe Scarlett Johansson, Natalie Portman şi Eric Bana), The Queen's Fool (2003), The Virgin's Lover (2004), The Constant Princess (2005), The Boleyn Inheritance (2006; Moştenirea Boleyn, Polirom 2009), The Other Queen (2008). Cărţile sale s-au bucurat de un succes răsunător în întreaga lume şi au fost deja traduse în foarte multe limbi.

La Editura Polirom au apărut până în prezent: Surorile Boleyn (2008), Moştenirea Boleyn (2009), Regina albă (2010) şi Regina roşie (2011), ultimele două înscriindu-se într-un ciclu de romane dedicat uneia dintre cele mai întunecate şi mai frământate perioade din istoria Angliei - Războiul celor Două Roze. Doamna dintre râuri (2011), cel de-al treilea roman din acest ciclu, readuce la viaţă una dintre cele mai misterioase figuri feminine ale Angliei medievale, Jacquetta de Luxemburg, mama reginei Elizabeth Woodville. Urmaşă a Melusinei, frumoasa zeiţă a râurilor din mitologia vest-europeană, Jacquetta îi moşteneşte puterile vizionare şi vrăjitoreşti, însă le foloseşte doar în momentele cruciale ale vieţii. Căsătorită cu ducele de Bedford şi înrudită astfel cu familia regală, aceasta ajunge în scurt timp una dintre primele doamne ale Curţii Lancaster. Deşi moartea soţului şi căsătoria din dragoste cu un bărbat inferior ca rang şi avere îi răpesc acest statut privilegiat, în mijlocul luptelor sângeroase ce dezbină ţara, Jacquetta reuşeşte să-şi împlinească unul dintre cele mai ambiţioase vise: acela de a-şi vedea fiica urcând pe tronul Angliei.

Între Germania şi Germania - jurnal 1990 de Günter Grass

Traducere din limba germană şi note de Ruxandra Hosu. Colecţia Biblioteca Polirom. Seria Proză XXI

Günter Grass, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori germani ai secolului XX, s-a născut în 1927, la Danzig. Înainte de a se orienta spre literatură, a studiat grafica şi sculptura. A publicat de-a lungul vieţii numeroase volume de poezie, teatru, eseuri şi memorii, dar genul care l-a impus şi care i-a adus succesul internaţional a fost romanul. La Editura Polirom au apărut romanele În mers de rac (2002), Toba de tinichea (2005, 2007), Anestezie locală (2008), Pisica şi şoarecele (2009) şi volumele de memorii Decojind ceapa (2007), Aparatul de fotografiat (2008) şi Secolul meu (2011). Acti­vitatea sa literară a fost recompensată cu cele mai prestigioase distincţii, culminând cu Premiul Nobel pentru Literatură (1999).

Jurnalul, început la 1 ianuarie 1990, este preponderent politic - Grass se simte oarecum dator să consemneze evenimentele petrecute în cele două Germanii, cu atât mai mult cu cât acestea nu îi îndeplinesc aşteptările. Însă nu este o descriere plicticoasă şi nu rămâne curat politică. Scrie - cu amănunte delicioase - despre acel colţişor de Portugalia în care are o proprietate plină de cactuşi, despre căsuţa din Danemarca, despre soţia sa, despre clanul său - copiii săi, despre un nou roman. Îl găsim la bucătărie, gătind cu plăcere, mai ales - aşa cum pare - pentru alţii. Îl vedem entuziasmat, dezamăgit, citind, desenând, lansându-şi volumele, polemizând la TV, călătorind prin RDG şi apărându-i pe colegii de breaslă de acolo. Şi îl vedem, pe marele susţinător al SPD, începând să întoarcă spatele politicii şi politicienilor.