Românce în prim plan/ de Ziarul de duminică

George Marcu, Rodica Ilinca

Editura Meronia

Prefaţă de acad Marius Sala. Editura Meronia a publicat în 2009 un Dicţionar al personalităţilor feminine din România, având ca autori pe George Marcu şi Rodica Ilinca. Buna primire a lucrării a deteminat editura şi pe autori să dezvolte lucrarea, devenită acum dublă ca volum, Enciclopedia personalităţilor feminine din România. Volumul cuprinde 700 de personalităţi feminine, grupate în două părţi, cele "istorice" şi cele contemporane.

"Femeile pe care ne-am obişnuit să le întâlnim în paginile cărţilor - scrie prefaţatorul enciclopediei - sunt mai degrabă sublimări şi personalizări (femeia-iubită, femeia-mamă, femeia-amantă etc.) decât persoane reale, individualizate, cu aspiraţii, opţiuni, experienţe şi experimente, cu trăiri, sfidări, erori, adică făpturi concrete, cu biografii mai line sau mai zbuciumate. Căci vizibilitatea femeilor în spaţiul public a fost târzie şi lentă, un proces de lungă, poate prea lungă durată, un proces paralel nu atât cu ritmul lent al accederii lor la meseriile tradiţional rezervate bărbaţilor, cât cu ritmul lent al înlăturării prejudecăţilor societăţii. Înlăturare salutară, care a fost, cum bine ştim, în primul rând un rezultat al acţiunii femeilor înseşi, al mişcării feministe. Rezultatele depăşirii prejudecăţilor sexiste sunt astăzi, în lume, nu doar de aplaudat, ci şi de admirat cu adevărat. Dacă avem în vedere numai un palier, acela al exercitării puterii politice, accesibil în trecut femeilor numai prin naştere (în case regale), vom observa cât de multe sunt, în prezent, cele care acced la vârful politicii în urma votului direct acordat de concetăţenii lor. Numărul mare de femei care, în secolul al XXI-lea, au ocupat sau ocupă funcţia de preşedinte ori de prim-ministru atestă faptul că lumea are încredere în probitatea, inteligenţa, capacitatea managerială şi - de ce nu? - în charisma lor... Biografii de femei care au ştiut să-şi urmărească cu pasiune şi obstinaţie realizarea unui vis şi să rămână credincioase unui ţel. Acestea, prezentate în dicţionarul de faţă în două părţi distincte - unele care aparţin deja istoriei, altele care sunt în plină activitate -, ilustrează cu brio toate categoriile sociale şi profesionale. Întâlnim aici, de la soţii şi fiice de domnitori, până la întreaga, atât de larga paletă a meseriilor de astăzi. Aş aminti doar câteva care au fost «pioniere» (şi nu numai în România) în domeniul lor. Eliza Leonida Zamfirescu (1887-1973), «respinsă, datorită prejudecăţilor, de conducerea Şcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşti, s-a înscris, începând cu 1909, la Academia Regală Tehnică din Berlin, pe care a absolvit-o în 1912, devenind prima femeie inginer din Europa». Sofia Ionescu (1920-2008), prima femeie neuro­chirurg din lume, «în anul V de facultate, în 1944, a făcut prima operaţie pe creier unui copil care fusese victima unui bombardament, intervenţia sa fiind recunoscută ca premieră mondială». Sau renumita Ana Aslan, luptătoarea cu bătrâneţea. Smaranda Brăescu, aviatoare, titulară în 1932 a recordului mondial de coborâre cu paraşuta, care «în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost activă ca pilot în Escadrila Albă de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit (1941-1944) şi apoi pe frontul de Vest (1944-1945), în cadrul escadrilei nr. 13, în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia». Jurista Sarmiza Bilcescu- Alimăneştianu (1867-1935) a fost prima femeie din lume care a obţinut licenţa şi titlul de doctor în drept, la Sorbona, unde a fost primită datorită intervenţiei hotărâte a unei alte femei, mama sa, victorioasă în lupta cu conservatorismul din renumita universitate franceză: «într-o ţară în care este scris până şi pe uşile închisorilor Libertate, Egalitate, Fraternitate, dumneavoastră împiedicaţi o tânără să se instruiască, doar pentru că este femeie». Enumerarea ar putea continua. Să nu uităm de numeroasele artiste lirice şi balerine, care au smuls aplauzele lumii întregi, de scriitoare, pictoriţe, cercetătoare, ziariste, realizatoare de televiziune etc."

Autorii enciclopediei semnează şi ei o prefaţă despre "Evoluţia feminismului românesc" care sfârşeşte cu o idee menită să pună cititorul pe gânduri: "Cât de tributară rămâne societatea feminină moralei rurale sau compor­tamentelor tradiţionale, cât este de dispusă să-şi revizuiască atitudinea faţă de viaţa de familie sau de educaţia copilului sunt numai câteva întrebări la care cercetarea sociologică este somată să ofere astăzi un răspuns."