Cargill ţine „pe bară“ două silozuri în Giurgiu în timp ce competiţia merge cu acceleraţia la podea

Cargill, numărul unu pe piaţa locală a caselor de comerţ cu materii prime agricole, ţine în conservare un siloz de 47.000 de tone şi o altă bază de preluare de 16.000 de tone în judeţul Giurgiu, o zonă unde competitorii companiei americane au făcut mişcări energice în ultima perioadă. Baza de preluare şi silozul din Giurgiu ar majora cu 10% capacitatea totală de stocare de 540.000 de tone pe care americanii o controlează în România.

"Compania ţine în con­ser­vare silozul şi magazia de mai mulţi ani. Producătorii de la noi duc în altă parte ce­realele", au spus la unison reprezentanţii primăriilor din Vadu Lat şi Băneasa, acolo unde compania deţine unităţile de stocare.

Situaţia unităţilor de stocare deţinute de Cargill în Giurgiu este neclară în con­diţiile în care silozul şi magazia nici măcar nu apar pe site-ul companiei. Datele prezentate oficial de americanii de la Cargill arată că în Giur­giu compania nu ar deţine nicio unitate de stocare, aici fiind disponibili doar repre­zen­tanţii din teritoriu ai traderului.

Datele oficiale ale Ministerului Agri­culturii şi Dez­vol­tării Rurale atestă însă proprie­tatea com­paniei ame­ricane asupra celor două unităţi. Re­prezentanţii tra­derului nu au co­mentat în niciun fel informaţiile şi nici nu au oferit lămuriri în legătură cu această situaţie.

Giurgiu, atrăgător pentru toţi, ignorat de Cargill

Strategia traderului american este sur­prin­zătoare având în vedere că rivalii Cargill au apăsat până la podea pedala de acce­leraţie atât în acest judeţ, cât şi la nivel na­ţional. Interesul traderilor pentru Ro­mânia a crescut odată cu recoltele de cereale şi plante oleaginoase ale produ­că­torilor locali. Anul trecut recoltele-record au adus în economie aproape 18 miliarde de euro, potrivit unor estimări anterioare.

De la ultima achiziţie făcută de ame­ricani în România, adică preluarea unui siloz de 44.000 de tone în Drobeta-Turnu Severin de la Westgrain, compania fraţilor Micula (proprietarii producătorului de sucuri European Drinks), a trecut mai bine de un an.

În această perioadă traderul a fost absent de pe piaţa de achiziţii din România, cu toate că americanii au reuşit încă de la intrarea pe piaţă să câştige teren pe plan local chiar prin această strategie, cea a achi­ziţiilor. Aşa a reuşit Cargill să ajungă să de­ţină o adevărată reţea de silozuri poziţionate strategic de-a lungul Dunării, acolo unde sunt cei mai mari producători agricoli.

În tot acest timp în care Cargill ţine "pe bară" unităţi de stocare, rivalii de la Alfred Toepfer au pus în teren o mare parte dintr-un plan gigantic de expansiune pe care l-au anunţat în a doua parte a anului 2011. Astfel, în ultimele 12 luni Toepfer a preluat un siloz în Biled, judeţul Timişoara, iar în prezent construieşte de la zero unităţi în Călăraşi sau Moldova Nouă.

Planul de expansiune nu a ocolit nici judeţul Giurgiu, aici Alfred Toepfer a ajuns să controleze capacităţi de stocare de 66.000 după ce a construit mai multe celule metalice în apropierea silozului construit în anii 1930 pe care îl opera în oraşul Giurgiu.

Exporturi de 1,6 miliarde de euro

Interesul traderilor pentru acest judeţ este evident şi prin prisma faptului că Agricover, un alt jucător de top cinci pe piaţa traderilor, a achiziţionat anul trecut 24% din acţiunile companiei Danube Grain Services, business controlat de compania austriacă VA Intertrading. Această com­panie deţine un terminal de export de 12.000 de tone la Dunăre în judeţul Giurgiu în comuna Gostinu.

Miza operaţiunilor derulate de traderii de cereale în judeţele de pe Dunăre este imensă în condiţiile în care aici se află producătorii mari de cereale, iar în acelaşi timp transportul fluvial al materiilor prime este cea mai ieftină cale de a trimite grâul, porumbul sau floarea-soarelui la export. Piaţa exportului de cereale şi plante oleaginoase s-a ridicat anul trecut la 1,6 miliarde de euro.

Pe segmentul de export, unde traderii câştigă din diferenţele dintre preţul de achiziţie local şi cel de pe pieţele internaţionale, Cargill a fost anul trecut cel mai mare jucător, fiind urmat de rivalii de la Alfred Toepfer şi de libanezii de la Agro Chirnogi, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS).

Datele arată că americanii de la Cargill s-au concentrat în ultima perioadă mai mult pe livrările la extern în condiţiile în care ei ocupau locul 3 între cei mai mari exportatori din agricultura locală la sfâr­şitul anului 2010.