Totul pleacă de la contractele cu „băieţii deştepţi“

Oficial, cererea de intrare în insol­venţă a Hidroelectrica este motivată de situaţia financiară proastă în care se află compania, aceasta fiind în imposi­bilitatea de a-şi plăti unele datorii.

Această cerere de insolvenţă nu poate fi disociată însă de contractele cu "băieţii deştepţi" prin care Hidro­electrica a furnizat din 2003 încoace energie sub preţul pieţei unor firme de apartament, cu câţiva anga­ja­ţi, care nu au făcut decât să ia energia ieftină produsă în hidrocentralele ţării şi să o vândă mai departe la preţul pieţei, încasând astfel profituri uriaşe.

Aceste firme, precum Energy Holding, Alpiq, Luxten, sunt contro­late din umbră de personaje foarte puternice, care au conexiuni în toate sferele mediului politic, cum este Bogdan Buzăianu, finul lui Dan Ioan Popescu, fostul ministru al economiei din Guvernul Adrian Năstase, care a beneficiat de primul contract bilateral cu Hidroelectrica prin Energy Holding, contract care a fost prelungit apoi în 2010, în timpul guvernării Boc.

Ziarul Financiar a calculat că pierderile înregistrate de Hidro­elec­trica în ultimii zece ani din aceste contracte bilaterale se ridică la 1,5 mi­liarde de euro, care este diferenţa dintre cât ar fi putut încasa compania din vânzarea energiei la preţul pieţei şi cât a încasat din aceste contracte.

Guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu s-a angajat la înce­putul acestui an să renegocieze contractele bilaterale ale Hidro­elec­trica, mai mult la presiunea FMI, dar nu a mai apucat. Şi noul Guvern USL condus de Victor Ponta a făcut din renegocierea acestor contracte o prio­ri­tate, dar negocierile au intrat în impas în urmă cu două săptămâni, după cum au recunoscut chiar oficialii Hidroelectrica, din cauză că bene­fi­ciarii contractelor nu sunt de acord cu noile clauze, care prevăd alte formule de preţ şi reducerea perioadelor aces­tor contracte. Astfel, este posibil ca decidenţii din Guvern să fi văzut intra­rea companiei în insolvenţă ca singura soluţie pentru a scăpa compania de aceste contracte.

Analiştii şi bancherii de investiţii susţin că cererea de intrare în insolvenţă luată de Hidroelectrica este o soluţie riscantă şi costisitoare, care nu poate fi justificată nici prin intenţia sta­tului de a rupe contractele cu "băieţii deştepţi" şi nici de situaţia fi­nan­ciară a companiei, departe de a fi atât de gravă pentru a cere protecţia în faţa creditorilor. Ei se tem ca situaţia de la Hidroelectrica să nu degenereze într-un caz asemănător cu cel al com­pa­niei americane Enron de la înce­putul anilor 2000.

"Este ca şi cum ai împuşca porcul ca să-l scapi de purici", s-a exprimat un analist.

Hidroelectrica este la un pas să devină cea mai mare insolvenţă din cea mai mare valoroasă companie de stat. Azi, Tribunalul Bucureşti decide dacă va aproba cererea de intrare în insolvenţă, iar dacă cererea va fi aprobată, implicaţiile pot fi majore nu doar pentru companie, a cărei imagine şi reputaţie va fi puternic ştirbită, ci şi pentru economia naţională, având în vedere că Hidroelectrica produce un sfert din energia României. Compania a motivat cererea de intrare prin se­ceta de anul trecut, prin scăderea cu 10% a cifrei de afaceri, prin reducerea fluxurilor de numerar cu 27%, prin creşterea datoriilor la termen scadent de plată mai mare de 90 de zile la 470 de milioane de lei, dar şi a pierderii finan­ciare înregistrate. Ieri preşe­din­tele companiei Remus Vulpescu, care iniţial declara că nu ştie de intrarea în insol­venţă a companiei, a spus într-o con­ferinţă de presă organizată că insol­venţa este motivată de "dezastrul de management" şi de seceta din 2011 şi nu este o "strategie" sau un "tertip".

Analistul economic Dragoş Cabat spune că intrarea unei companii în insolvenţă atrage după sine reducerea ratingului

Cu toate acestea, analiştii atrag atenţia că problemele financiare ale companiei nu sunt atât de grave încât să fie necesară intrarea în insolvenţă şi că contractele directe ar fi adevărata cauză.

"Am analizat rezultatele finan­ciare invocate de companie drept motiv pentru depunerea cererii de insolvenţă şi nu pot spune că erau aşa de grave pentru a se cere insolvenţa. Cred că miza este în altă parte", a spus Adriana Marin, şeful departamentului de analiză al UniCredit CAIB Securi­ties România.

Unul dintre motivele invocate drept adevărata cauză a cererii de intrare în insolvenţă ar fi renegocierea contractelor directe de energie, prin care Hidroelectrica livrează unui grup de companii energie mai ieftină cu 20%-30% decât preţul din piaţă.

"Cererea de intrare în insolvenţă aduce o pierdere foarte mare de ima­gine companiei. Dacă s-a cerut insol­venţa pentru a scăpa de contractele direc­te, este o soluţie riscantă şi costi­si­toare, care ar putea priva în viitor compania de finanţare şi ar putea genera în final o creştere a preţului la energie pentru că un sfert din energia la nivel naţional este produsă de Hidroelectrica şi orice se va întâmpla cu activitatea companiei se va resimţi în piaţă. Sincer nu pot să înţeleg motivele pentru care s-a cerut insol­venţa. Chiar să nu mai aibă compania lichidităţi, lucru de care mă îndoiesc, acum după ce a cerut insolvenţă e greu de crezut că vor mai găsi pe cineva să le mai acorde finanţare", a spus analistul economic Dragoş Cabat.

El a adăugat că intrarea unei com­panii în insolvenţă atrage după sine reducerea ratingului care se traduce prin costuri mai mari de finanţare sau, în cel mai rău caz, prin blocarea accesului la finanţare.

În luna aprilie agenţia Moody's a înrăutăţit perspectiva ratingului Ba1 al Hidroelectrica pentru datoriile pe termen lung de la stabilă la negativă pentru a reflecta îngrijorarea că pro­filul financiar va fi afectat de secetă, creşterea cheltuielilor şi capacitatea limitată de renegociere a con­tractelor.

Doru Lionăchescu, partener al băncii de investiţii Capital Partners, consideră necesar ca mecanismul de cerere de intrare în insolvenţă să fie transparentizat şi clarificat, să fie lămurit de ce şi cine a cerut insolvenţa.

"Dacă cererea de insolvenţă a fost depusă la sfaturile unor avocaţi care nu cunosc implicaţiile globale ale acestei proceduri şi vor doar să îşi în­cer­ce forţele cu băieţii deştepţi pentru că statul nu este capabil să scape de nişte contracte păguboase, atunci ar putea fi multe victime cola­te­rale, iar com­pania să se trezească cu o ava­lanşă de proceduri în instanţă din partea par­tenerilor cu care a avut afa­ceri în ul­timii ani şi care să conteste com­pa­nia care a auditat rezultatele finan­ciare pentru că nu i-a avertizat asupra si­tuaţiei financiare în care s-a aflat com­pania, aşa cum s-a întâmplat şi cu in­sol­venţa companiei americane Enron, în urma căreia compania de audit Arthur Andersen a ieşit de pe piaţă."

În opinia lui Lionăchescu, impac­tul in­solvenţei Hidroelectrica se va re­si­m­ţi pe piaţa de energie, pentru că com­­­pania este cel mai ieftin pro­du­că­tor de energie şi asigură un sfert din pro­­ducţia la nivel naţional, dar şi asu­pra viitoarelor privatizări pe care sta­tul vrea să le facă şi pieţei de ca­pital, care speră ca statul să îşi listeze pachetele minoritare la companiile de energie.