Portret de regizor neconformist

Autor: Ziarul de Duminica 22.06.2012

Emir Kusturica s-a născut în 1954, la Sarajevo. Acolo şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa. În 1978, a absolvit Academia de Arte Frumoase din Praga şi a devenit în scurt timp unul dintre cei mai apreciaţi regizori sârbi. S-a făcut cunoscut în lume prin filmele sale: Ce mai ştii de Dolly Bell? (1981), Tata în călătorie de afaceri (1985), Vremea ţiganilor (1988), Arizona Dream (1993), Underground (1995), Pisica albă, pisica neagră (1998). A fost premiat cu Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneţia şi de două ori cu Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes. Din 1999, de la lansarea albumului muzical Unza Unza Time, face turnee internaţionale împreuna cu trupa sa, The No Smoking Orchestra.

Autobiografia acestui îndrăgit şi nonconformist regizor a apărut acum şi în româneşte.*) Publicată prima oară la Belgrad, în 2010, cartea este debutul literar al lui Emir Kusturica şi deapănă o poveste ce porneşte din vremurile de şcoală, când Iuri Gagarin zbura prima oară în spaţiu, traversează tragedia destrămării Iugoslaviei şi a războiului din Bosnia-Herţegovina şi ajunge în ziua de azi, la prietenia cu celebrul star Johnny Depp şi la expatrierea în Franţa. Extraordinare sunt flashurile din tinereţe, când el şi prietenii lui "semănam cu o haită de lupi tineri care ţinea morţiş să arate prin comportament că nu face parte din lumea obişnuită şi care refuza să participe la formele convenţionale de distracţie. Eram încordaţi ca nişte războinici, ca nişte haiduci."

O carte scrisă - spune editura românească - într-un stil deosebit de plastic şi antrenant, cu minunatele imagini cu care suntem deja familiarizaţi din filmele sale: poveştile nebuneşti din Balcani, personajele sentimentale, uneori groteşti, însă debordând de viaţă. Nu lipsesc amănunte despre marile filme ale recentelor decenii, atmosfera festivalurilor internaţionale la care regizorul a partricipat, destrămarea fostei Iugoslavii şi drama oraşului Sarajevo, povestea propriilor filme. O carte care trebuie citită, nu povestită.

"Cred - spune Emir Kusturica - în arta ca formă de terapie pentru oamenii care s-au săturat să fie manipulaţi - şi sunt din ce în ce mai mulţi. Paradoxul acestei cărţi este că vorbeşte în acelaşi timp despre memorie şi despre uitare într-o epocă în care fiinţa umană are tendinţa să uite din ce în ce mai repede, ba chiar să ignore trecutul ce nu este pus în mod voit în lumină."

"Acest film baroc, unde ironia se dispută cu extravaganţa, e semnat de Emir Kusturica. De fapt, este viaţa sa, pe care o povesteşte într-o autobiografie minunat de balcanică, la fel ca şi titlul său", scria Le Figaro Magazine, la apariţia versiunii franţuzeşti.

Toate virtuţile orginalului s-au păstrat în tălmăcirea românească, într-o limbă literară impecabilă, mustoasă, plină de savoare.

*) Emir Kusturica - Unde sunt eu în toată povestea asta? Editura Polirom. Traducere din limba franceză şi note de Daniel Nicolescu şi Dan Radu Stănescu.