Uniunea Europeana, o Hidroelectrica in stare aparenta de insolventa

Doua destine economice, respectand proportiile desigur, aceleasi aparente simptome de insolventa, uimire si intr-un caz si-n celalalt, solutii utopice de redresare adoptate si cred ca v-ati dat seama ca fac referire la Hidroelectrica lor si la Hidroelectrica noastra, adica la o asa zisa Uniune Europeana de state si la o asa zisa bijuterie a economiei nationale.

Sa incercam sa efectuam o introspectie la nivelul de similitudine a situatiilor in care se regasesc cei doi actori in analiza:

- La fel cum la nivelul Uniunii Europene, in special zona euro, a socat vestea cu privire la criza datoriilor suverane, care a aratat populatiei europene de contribuabili ca statele lor au ajuns la niveluri halucinante a datoriei publice in PIB, de mii de miliarde de euro, aruncand in aer orice buna intentie de crestere economica solida, care sa se regaseasca si in prosperitatea cetatenilor respectivelor state asa si in cazul Hidroelectrica a socat vestea intrarii acesteia in insolventa, pana atunci referinta, modelul de succes in economia romaneasca;

- Si intr-un caz si in altul s-au produs acumulari de neperformanta in timp, in ani de zile, fara ca cei responsabili sa semnaleze, in baza unui sistem de avertizare timpurie , deprecierea si alterarea situatiilor financiare;

- Si in cazul Uniunii Europene si in cel al Hidroelectrica, resposabilli s-au aflat in sectorul de stat, in directa legatura de subordonare cu factorul politic, care a generat atat la nivel de stat, cat si de Uniune, insa si la nivelul companiei energetice, numirile celor care ar fi trebuit sa gestioneze in mod eficient situatiile, ce se degradau de la un an la altul, multi dintre respectivii, reprezentanti marcanti ai clientelelor politice, indiferent de culoarea sau localizarea acestora;

- In ambele cazuri s-au creat si acumulat active toxice, sub forma datoriilor suverane, respectiv a datoriilor comerciale, generate de contractele preferentiale, atat de blamate la nivelul Hidroelectrica;

- Atat statele Uniunii cu probleme, Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Irlanda, pentru moment, cat si Hidroelectrica noastra au acumulat imensele datorii in relatia cu sistemul bancar, adica cu noi, cetatenii globali, care asiguram prin depozitele, rulajele de resursa financiara, fie privat, fie prin companiile noastre, sumele pe care bancile le atrag si le plaseaza, in obligatiunile de stat, atat de sigure pana mai ieri si atat de toxice astazi, sau in credite bancare pentru functionarea companiei energetice si investitiile acesteia;

- O istorie similara, pentru ambele entitati, in ceea ce priveste masurile adoptate de insanatosire, acestea fiind in prima faza, in care ne regasim si astazi, total neproductive si anume: la nivelul Uniunii Europene, in loc de extragerea activelor toxice, sub forma datoriilor suverane si gestionarea independenta si eficienta a acestora, pentru a reduce riscul de panica si contagiune, s-a adoptat in mod eronat solutia finantarii bancilor cu probleme pe linia statelor care nu si-au onorat obligatiile la scadenta fata de acestea cu peste 1000 de miliarde de euro, de la BCE, aceasta urmand, fie direct, fie indirect, prin asa zisul Mecanism de Stabilitate Financiara, sa pompeze in continuare mii de miliarde de euro intr-o gaura neagra, care va afecta si mai mult economia europeana si chiar globala, mentinand pe multi ani de acum incolo criza cu care ne confruntam. Spunea bine un reprezentant al sistemului bancar la Forumul Bancar organizat de ZF cu cateva zile in urma, ca starea de criza va deveni normalitate, cu care va trebui sa ne obisnuim si sa ne adaptam la aceasta. La Hidroelectrica s-a intamplat in mod similar, in loc sa extragem activele toxice, sub forma contractelor preferentiale cu "baietii destepti", care in ultimii 8 ani "au supt" seva companiei, la nivel mediu de aprox. 200 milioane de euro pe an, agregat in jur de 1,5 miliarde de euro pana in prezent, s-a preferat prelungirea acestora pana in anul 2018, subminand atat economia Romaniei, cat iata si sistemul bancar romanesc, cu o expunere de aprox. 500 milioane de euro fata de aceasta companie nationala strategica;

- Nu in mod intamplator am afirmat ca insolventa Hidroelectrica reprezinta efectul Lehman Brothers pentru economia Romaniei, la momentul acesta efectele vazute si nevazute corodand cu sarg la temelia fundamentelor economice nationale, veti vedea mai incolo, cand aceasta va fi strapunsa, in mod concret respectivele urmari. La nivelul Uniunii Europene, inconsecventa, lipsa de reactii, de decizii, in ceea ce priveste administrarea crizei datoriilor suverane, transforma decidentii politici, aflati vremelnic la conducerea acesteia, in "Calul Troian" care va asigura cu destul de mult succes o previzibila dezintegrare a unei uniuni si asa departe de arhitectura normala;

Am avut privilegiul si oportunitatea, in calitate de consultant financiar, sa particip si sa incerc sa-mi aduc o contributie la solutionarea crizei datoriilor suverane, la nivelul Uniunii Europene, colaborand cu doua importante cancelarii ale acesteia, intre care cea centrala, de la Bruxelles. Dupa 9 luni de incercari, de a forta o solutie normala, de altfel singura, de extragere si gestionare a activelor toxice din corpul Uniunii Europene, denumita prin rafinatele saloane de la Bruxelles si Paris, "Solutia economistului din est", am ajuns la o concluzie, care se subscrie titlului acestui articol si anume ca, Uniunea Europeana, aflata in stare aparenta de insolventa, nu mai este apta sa genereze solutii eficiente pentru problemele sale, ci de fapt isi cauta un administrator judiciar, pentru a o restructura si redefini.

Nu vad de ce actuala Uniune Europeana nu ar putea sa se inspire din povestea Hidroelectricai noastre si invers, de ce nu, ambele situatii avand un numitor comun si anume "baietii destepti", fie ca sunt greci, italieni sau spanioli, fie ca sunt romani, desigur, cu rezidente mai prin alte parti. Aceeasi cauza a condus la un destin comun pentru cele doua entitati, o companie nationala strategica si o uniune europeana de state si anume lacomia, lipsa de responsabilitate a factorului politic, incompetenta institutionala, ridicata la rang de arta, inconsecventa, indecizia, goana dupa profit cu orice pret, coruptia si mult asemenea.

Inchei introspectia cu o intrebare retorica: de cat timp va mai fi nevoie, de cate Hidroelectrice si situatii dificile europene, pentru ca, prin contagiune, insolventa sa ajunga in casele noastre, in vietile noastre? Am putea intreprinde ceva pentru a preveni o astfel de situatie limita? Raspunsul ni-l vom da, mai devreme sau mai tarziu!

Pana atunci, sa contemplam insolventa celor doua Hidroelectrica, una nationala si cealalta europeana!