Circ european pe banii Germaniei

O recentă vizită la Berlin, bogată în întâlniri cu oameni de afaceri germani, dar şi cu unul dintre cei mai puternici miniştri ai cabinetului Merkel, mi-a întărit convingerea că răbdarea Germaniei se apropie de sfârşit. După mai bine de doi ani de dialog al surzilor la Bruxelles pe tema căilor de soluţionare a crizei monedei unice şi după ce a angajat peste 400 miliarde de euro pentru susţinerea unui proiect politic sabotat din interior de guverne iresponsabile şi de birocraţi inepţi, Germania se vede în situaţia incredibilă de a fi demonizată de corul tot mai gălăgios al "latin lover"-ilor, acompaniaţi de Bruxelles, de SUA şi mai nou de FMI.

Vina Germaniei, în viziunea adepţilor confuzului concept de "creştere" - promovat asiduu de stânga socialistă, tradiţional iresponsabilă cu banul public? Aceea de a nu mai fi de acord să semneze cecuri în alb pentru guverne care nu au luat niciodată în serios reformele structurale şi buna guvernare. În zarva generalizată care caracterizează situaţia actuală din Europa, poziţia principială a Germaniei - care este până la urmă trezorierul UE - e prezentată parţial, deformat şi nu de puţine ori tezist ori caricatural. Angela Merkel e "gospodina încăpăţânată" care nu înţelege chipurile complexitatea problematicii UE (faţă de, vezi Doamne, intelectualii subţiri de la Bruxelles ori bancherii cu ştaif de la BCE), Germania însăşi este "arogantă", "nerecunoscătoare", "antieuropeană".

Obrăznicia liderilor naţiunilor risipitoare şi ineficiente nu mai are limite: guverne care plătesc astăzi pensiile şi salariile funcţionarilor de stat exclusiv datorită bunăvoinţei germane dau lecţii Berlinului despre cum ar trebui gestionată criza!? Ţări care au funcţionat doar câtă vreme creditorii străini le-au considerat (profund greşit!) comparabile cu Germania le explică azi nemţilor buna guvernare. Simplul fapt că Germania este în plină criză, singura mare economie europeană care continuă să crească, cu şomaj la minim istoric în condiţii de austeritate riguroasă nu-i impresionează deloc pe guralivii lumii; faptele şi cifrele sunt un moft, important e să le vândă propriilor conaţionali iluzii cât mai aiuritoare.

Confruntată cu acest baraj de populism deşănţat, Germania rămâne ferm pe poziţia logică, de bun-simţ, a gospodarului harnic şi serios: aceea de a refuza să cauţioneze excesele vecinilor în absenţa unor mecanisme de control supranaţional care să-i garanteze contribuabilului german că banii lui vor fi folosiţi cu chibzuinţă, în scopul recâştigării competitivităţii Europei. Altfel spus: uniune politică, fiscală şi bancară înainte de datorii comune. De partea cealaltă, corul vesel al celor care stau cu mâna întinsă vrea desigur mutualizarea necondiţionată a datoriilor, nerestructurarea aparatelor publice, nediminuarea pachetelor sociale, neliberalizarea pieţei muncii şi neştirbirea suveranităţii naţionale. Cine să plătescă pentru toate acestea? Desigur Berlinul! În mintea lor, Germania e obligată să le finanţeze la nesfârşit excesele, inepţia şi ineficienţa economică.

Eu cred că, dimpotrivă, prezumţia că Germania este captivă în proiectul european e total iluzorie. Marele intelectual german Thomas Mann spunea cu multă vreme în urmă că dilema Europei este fie o Germanie europeană, fie o Europă germană! Consecventă idealului unei Europe unite, Germania încearcă de mai bine de o jumătate de secol să-i inculce continentului nostru valorile perene ale economisirii, corectitudinii, seriozităţii, cultul lucrului bine făcut. În perioada scursă de la declanşarea crizei politicienii germani din întregul spectru parlamentar şi-au trecut de nenumărate ori peste rezerve, au acceptat compromisuri vădite, au închis uneori ochii la derapaje flagrante ale partenerilor şi au tăcut amar când au fost înjuraţi birjăreşte, tocmai din dorinţa profundă de a salvgarda proiectul european.

Germania şi-a dovedit cu vârf şi îndesat vocaţia europeană. Confruntată însă cu o coaliţie tot mai viguroasă de saltimbanci politici care vor să-i fure portofelul, Germania cea ataşată sincer valorilor comunitare şi-ar putea pierde foarte curând speranţa în şansele unui destin comun cu restul Europei. O gaşcă de zevzeci populişti, fără un chior în buzunar, dar cu gura mare, se joacă cu răbdarea Germaniei. Să sperăm că-i potoleşte cineva înainte ca votantul german să spună "halt" Europei unite! Circ european pe banii Germaniei.

Doru Lionăchescu este preşedinte al Capital Partners