Cine este turcul Gimy, acuzat de evaziune fiscală de 5 mil. € din importul de legume şi fructe

Legile româneşti sunt încălcate, în zona importurilor de legume şi fructe guvernează legea pumnului. Lupte în miezul zilei, încăierări cu pumni, picioare şi bâte. Este metoda prin care îşi împart teritoriul marii importatori de legume şi fructe. Miza sunt sute de milioane de euro care nu mai ajung la stat, ci se duc în conturile unor filiere evazioniste. Grupările îşi dispută supremaţia, autorităţile se lamentează că sunt covârşite numeric.

De mulţi ani aceşti indivizi sunt în atenţia organelor de control din România. Şi doar atât. Ei îşi văd de afaceri nestingheriţi, îşi dispută supremaţia, deţin controlul pe piaţa legumelor şi fructelor.

Unul dintre cei implicaţi în aceste scandaluri este un turc, poreclit de autorităţi Gimy. El este în atenţia autorităţilor pentru infracţiuni economice. De altfel, la puţin timp după una din altercaţiile violente în care a fost implicat, Gimy, pe numele real Berger Cem, a fost arestat.

"I se impută că ar fi omis să înregistreze în evidenţele contabile anumite activităţi comerciale pentru care s-ar fi sustras de la plata taxelor şi impozitelor către stat. Respectiv că n-ar fi trecut în contabilitate toate activităţile comerciale sau că le-ar fi trecut diminuat", spune Pavel Abraham, avocat, fost şef al Poliţiei Române, care îl reprezintă acum pe Gimy în faţa autorităţilor.

Clientul său este acuzat că prin intermediul a 11 firme cu administratori turci şi macedoneni, ar fi prejudiciat statul cu 5 milioane de euro. De când a intrat în vizorul poliţiştilor, afaceristul turc nu mai este de găsit. La depozitul unde ajungeau legumele şi fructele importate prin diverse firme a rămas doar paznicul.

Acuzatul Gimy are însă toate şansele să fie exonerat de vină: importurile au fost pe firmele altor persoane.

"N-au putut şi nu vor putea niciodată, după părerea mea, să probeze o legătură între cei în cauză", crede avocatul Pavel Abraham.

Schema de fraudare a statului folosită de evazionişti este deja clasică. Înfiinţează la diverse adrese firme fantomă prin care introduc marfa în ţară. Au la dispoziţie 55 de zile să-şi plătească dările către stat. În tot acest timp introduc în ţară sute de tiruri după care dispar. Autorităţile îi caută după expirarea acestui termen. Dacă s-ar dori prinderea lor, s-ar putea. Garda Financiară are pârghii pentru a depista din timp frauda. Când TIR-ul cu legume intră în România, este sigilat de comisarii Gărzii Financiare la punctul de frontieră.

Desigilarea tirului ar trebui făcută la sediul firmei importatoare, adică la sediul firmei fantomă. Conform legii, marfa poate fi desigilată şi într-o parcare din câmp, dacă importatorul asta cere. Invocă aglomeraţia mare la depozit, iar comisarii gărzii sunt mulţumiţi că într-o parcare mare se pot aduna şoferii de la mai multe societăţi importatoare. Munca verificatorilor este uşurată, nu mai aleargă prin tot judeţul. Dacă s-ar dori, importurile făcute pe firma fantomă ar fi uşor de depistat. O firmă cu activitate zero la sediul declarat poate fi dată în consemn la frontieră încă de la prima încărcătură desigilată. Astfel nu mai poate importa alte mărfuri. În plus, Legea Fiscală spune că "se pot pune măsuri asigurătorii, adică sechestru pe marfa din TIR-uri, dacă există pericolul ca debitorul să îşi ascundă patrimoniul". Nu s-ar mai ajunge la importuri de sute de camioane, ca, după aceea, autorităţile să se întrebe unde sunt responsabilii.