Grafice şi tabele energie

 

 

 

 

Companii

Giganţii energiei: Care sunt cele 25 de companii care alimentează cu lumină, benzină şi gaze România?

Topul primelor zece companii energetice este dominat de firmele petroliere, liderul clasamentului fiind Petrom, care de altfel este şi cea mai mare companie din România.

Printre petroliştii din Top 10 şi-au făcut loc şi firmele de stat active în domeniul energiei electrice, precum şi jucătorii străini care şi-au construit prezenţa în România prin intermediul proceselor de privatizare.

 

 

Cele mai mari companii din sectorul energiei electrice

Un domeniu care ar fi trebuit să fie caracterizat prin dinamism stagnează de ani buni de zile în faceri şi desfaceri de strategii, idei de campioni naţionali sau proiecte strategice care zac îngropate în hârtii şi care sunt vulnerabile la orice schimbare de pe scena politică.

2012 ar fi trebuit să fie anul managerilor privaţi, anul listărilor la bursă, dar din nou termenele au fost depăşite în timp ce nevoile de investiţii pentru acest sector în care statul român este cel mai mare jucător depăşesc nivelul de 40 de miliarde de euro.Singurul lucru care s-a mişcat a fost energia verde.
Investitorii au primit anul trecut undă verdă pentru aplicarea schemei de sprijin pentru energia regenerabilă, aşa că anul acesta este estimată o dublare a capacităţii parcurilor eoliene funcţionale în România.

 

Cele mai importante companii de pe piaţa gazelor şi a distribuţiei de GPL

Topul celor mai mari companii din segmentul gazelor naturale este supus la puţine modificări de la an la an în contextul în care marile roluri au fost deja adjudecate. Astfel, Petrom şi Romgaz îşi împart producţia în cote egale, E.ON şi GDF SUEZ Energy România au în mâini distribuţia, în timp ce transportul este asigurat de monopolul Transgaz.

 

 

 

 

Cine controlează pompele de benzină?

Zece companii fac legea în industria petrolieră locală şi împreună derulează afaceri de peste 10 miliarde de euro cu aproape 40.000 de angajaţi, acesta fiind unul dintre cele mai dinamice sectoare economice din România.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Evoluţia importurilor şi a consumului de combustibili

Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică arată că dacă în 2007 România importa uleiuri din petrol sau uleiuri din minerale bituminoase, categorie în care sunt incluse benzina şi motorina, în valoare de 460 de milioane de euro, anul trecut valoarea acestor importuri a ajuns la 1,2 miliarde de euro. În acelaşi interval, cantităţile de carburanţi importate au evoluat de la 0,7 milioane de tone la 1,53 milioane de tone.

Situaţia este oarecum paradoxală pentru că deşi nu dispune de cantităţi suficiente de petrol din producţia internă pentru a-şi satisface cererea, România are unităţi de rafinare suficiente unde s-ar putea prelucra ţiţei cu mult peste nivelul actual al "setei" de carburanţi.

 

Evoluţia cantităţii de petrol rafinat în România

În urmă cu 20 de ani, pe piaţa locală activau zece unităţi de rafinare a petrolului: Petromidia, Petrobrazi Ploieşti, Arpechim Piteşti, Petrotel Ploieşti, Rafo Oneşti, Astra Ploieşti, Vega Ploieşti, Steaua Română Câmpina, Rafinăria Dărmăneşti şi Petrolsub Surplacu de Barcău. Din toate acestea, azi numai trei mai contează în producţia de carburanţi: Petromidia, Petrobrazi şi Petrotel Lukoil. Dacă în '88-'89 oamenii din industrie spun că pe plan local se rafinau 34 de milioane de tone, anul trecut în România s-au mai rafinat 9,5 milioane de tone de petrol.

 

Intermediarii intermediarilor de gaze, o factură de 10 mld.dolari în 2004-2011

Din 2004 şi până în 2011, factura dependenţei pe care România a plătit-o pentru gazele luate de la Gazprom, cea mai importantă sursă pentru completarea producţiei interne în vederea acoperirii consumului, s-a ridicat la 10 miliarde de dolari, cu un vârf de plată înregistrat în 2008.

Explicaţia pentru această notă de plată piperată este dată parţial de faptul că România nu importă direct gazele de la Gazprom, ci prin doi intermediari agreaţi de gigantul rus, companii care au semnate contracte până în 2030 şi care nu fac afaceri doar cu piaţa locală.

Afacerile termocentralelor din Oltenia

Complexurile Energetice Turceni, Rovinari şi Craiova, cele mai importante termocentrale din România care funcţionează pe cărbuni, au bifat anul trecut afaceri record de la înfiinţare, seceta care a lovit Hidroelectrica fiind un adevărat elixir pentru businessul celor trei unităţi.

Mai mult, toate cele trei termocentrale au ieşit pe profit, creşterile faţă de 2010 fiind semnificative. Chiar şi aşa, statul român se pregăteşte de vânzarea acestor grupuri care anul trecut au livrat peste 30% din energia din România.

 

Hidroelectrica

Evoluţia cifrei de afaceri şi a profitului net

Cifra de afaceri a Hidroelectrica a fost anul trecut de 712 milioane de euro, în scădere faţă de 2010. Anul secetos 2011 a determinat Hidroelectrica să reducă livrările de energie către clienţii cu care avea încheiate contracte bilaterale şi să invoce forţa majoră începând din septembrie 2011 pentru a nu fi obligată să-şi onoreze contractele.

Asta a făcut ca profitul operaţional EBITDA să scadă de la 1,35 mld. lei în 2010 la 873 mil. lei în 2011, în timp ce ratele au crescut din cauza cursului.

 

De unde a cumpărat şi cui i-a vândut energie Hidroelectrica

Cheltuielile cu energia achiziţionată au fost una dintre categoriile de costuri de exploatare care au crescut substanţial anul trecut, Hidroelectrica fiind obligată să scoată din buzunare 770,8 milioane de lei (182 de milioane de euro), cu 54% mai mult faţă de 2010, pentru a cumpăra energie scumpă termo pe care însă a vândut-o sub preţul de achiziţie pe contractele directe. Datele publicate în raportul administratorilor pe 2011 arată că Hidroelectrica a avut contracte bilaterale de achiziţie de energie prin care a cumpărat peste 3,2 TWh pentru care a plătit un preţ mediu de 187 de lei pe MWh.

 

 

Structura cheltuielilor Hidroelectrica

Cea mai importantă categorie de cheltuieli a Hidroelectrica din 2011 a fost reprezentată de costurile cu energia şi apa achiziţionată, care au avut în total o valoare de 1,25 de miliarde de lei, dintr-un total al cheltuielilor de exploatare de 2,8 miliarde lei.

Comparativ cu 2010, costurile cu apa uzinată, adica valoarea redevenţei plătită de Hidroelectrica spre statul român pentru apa folosită în scopul producerii de energie electrică, au crescut de 2,5 ori până la 303 milioane de lei.

Totodată, compania a înregistrat costuri de aproape două ori mai mari pentru achiziţia de energie electrică în condiţiile în care producţia proprie a Hidroelectrica a fost grav afectată de secetă.

O altă categorie de costuri semnificativă la nivelul Hidroelectrica este reprezentată de amortizări, care anul trecut au avut o valoare de 733,5 milioane de lei.

 

 

Structura datoriilor Hidroelectrica

Hidroelectrica are o situaţie financiară dificilă având în vedere că datoriile companiei au crescut cu circa 30% anul trecut, la 3,88 mld. lei (910 mil. euro). Datoriile pe termen lung, care sunt preponderent în valută, au crescut din cauza deprecierii leului. De asemenea, datoriile pe termen scurt au crescut în special datorită necesarului de finanţare imediată a companiei. În octombrie 2011, compania a imprumutat 120 de milioane de lei de la Banca Transilvania pentru capital de lucru. La 31 decembrie 2010, compania avea şi împrumuturi pe termen scurt de la BRD (286 mil. lei), Alpha Bank (80 mil. lei), ING (37 mil. lei).

 

 

 

Contractele care au dus Hidroelectrica în insolvenţă

Hidroelectrica are datorii pe termen scurt de 2,6 miliarde de lei, mai mari cu 900 de milioane lei faţă de finalul lui 2010, însă o miză a acestei cereri de insolvenţă ar putea fi şi contractele directe de furnizare a energiei către "băieţii deştepţi", pe care oficialii din Minis¬terul Economiei au încercat până acum fără succes să le renegocieze, la presiunile FMI şi ale Fondului Proprietatea.

Aceste contracte vizează circa 70% din producţia Hidroelectrica şi au însumat anul trecut circa 1,7 mld. lei (400 mil. euro). Chiar dacă preţul de livrare aferent acestor contracte a crescut uşor faţă de 2010, acesta a fost în continuare sub preţul oficial de pe piaţa OPCOM. Cu alte cuvinte, compania pierde bani din aceste contracte, dar nu a reuşit până acum să schimbe condiţiile de livrare, adică să crească preţurile şi să reducă durata lor.

 

Principalii creditori ai Hidroelectrica

Hidroelectrica avea la finalul anului trecut datorii pe termen scurt la bănci de 1,1 mld. lei, reprezentând linii de finanţare pe termen de până la un an, dobânzi, şi rate la creditele pe ter¬men lung. Sumele datorate pe termen lung băn¬cilor se ridicau la 1,4 mld. lei, potrivit si¬tua¬ţiilor financiare. BRD, cu circa 390 mil. lei, UniCredit Bank Austria, cu 309 mil. lei, şi ING, cu circa 250 mil. lei, erau cei mai mari cre¬di¬tori ai companiei. BCR are de recuperat circa 190 mil. lei, iar Banca Transilvania a acordat chiar la finalul anului trecut un credit de 120 mil. lei, din care compania a tras deja 94 mil. lei.

 

 

 

Energie electrică

 

Evoluţia consumului de energie în perioada 1989-2011

Odată cu pierderea unor ramuri industriale întregi şi foamea de energie a României a avut mult de suferit în ultimii 20 de ani, datele Transelectrica arătând că în 1989 consumul brut de energie local era cu 40% mai mare comparativ cu cel înregistrat la finele anului trecut.

De la începutul anilor 2000, cel mai mare consum brut de energie a fost înregistrat pe piaţa locală în 2008, de peste 60 de TWh. Anii care au urmat şi care au marcat intrarea economiei în recesiune din cauza crizei au dus la scăderea consumului de energie, abia anul acesta existând şanse să fie atins nivelul din 2008.

 

Structura producţiei de energie electrică în 2011

Producţia de energie electrică s-a bazat şi anul trecut în proporţie covârşitoare pe resursele solide, urmate la distanţă de segmentul nuclear şi cel hidro, în timp ce zona eoliană a generat aproape 3%.

Datele ANRE arată că, în luna octombrie, resursele solide au aigurat 46% din producţia de energie, unităţile centralei nucleare de la Cernavodă circa 22%, iar hidrocentralele 15,4%.

De asemenea, turbinele eoliene au general 2,7% din producţia naţională, iar din gaze naturale a fost obţinut 13% din necesar.
Valoarea totală a investiţiilor necesre pentru modernizarea sistemului energetic naţional se ridică la 40 miliarde euro, potrivit Strategiei Energetice a României 2011-2035.

 

Paşii spre liberalizare: în câte trepte se va trece la preţuri libere în energie

Începând de anul viitor preţurile reglementate la energia electrică pentru populaţie vor începe să dispară treptat prin introducerea în mod gradual a unui procent de energie procurat de pe piaţa concurenţială în coşul livrat consumatorilor care încă mai beneficiază de energie la preţurile reglementate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

Astfel, din vara anului viitor, 10% din energia livrată pe segmentul reglementat va fi cumpărat din piaţa concurenţială, acolo unde preţurile se fac pe baza jocului dintre cerere şi ofertă, întregul proces urmând să fie finalizat la sfârşitul anului 2017, termen la care vor fi eliminate complet tarifele reglementate.

De unde va veni lumina în 20 de ani

În 2035 cea mai mare parte a producţiei de energie electrică din România ar trebui să vină de la centralele nucleare, peste 42% din producţie urmând să fie asigurată din această sursă, potrivit Strategiei Energetice a României pentru 2011-2035.

În prezent, energia nucleară acoperă circa 20% din producţia de energie a României, cea mai mare parte fiind acoperită de termocentralele care funcţioneazăpe combustibili fosili, respectiv 50,5%. În 2035, numai 16,5% din energia produsă ar urma să fie livrată de termocentrale. Totodată, producţia de energie din surse regenerabile ar urma să crească substanţial pe termen lung, în 2035 ponderea acesteia urmând să atingă un nivel de circa 17%, de la câteva procente în prezent.

 

O privire în viitor: Cum ar trebui să arate sistemul energetic în 2035

Circa 80% din termocentralele din România au durata de viaţă depăşită, 31% din hidro¬centrale trebuie înlo¬cuite, 65% din reţelele de dis¬tribuţie a energiei sunt într-un grad avansat de uzură, reţeaua de transport al gazelor na¬turale este "expirată" în proporţie de 60%. În acest context, până la finele anului 2020 ar trebui să fie oprite grupuri care însu¬mează o putere instalată de 5.544 MW re¬pre¬zentând circa 28% din capacitatea existentă în prezent.

Pe întreaga perioadă până în anul 2035 va trebui să fie retrasă din exploatare o putere instalată totală de 11.066 MW, reprezentând circa 55% din capacitatea instalată în prezent, potrivit datelor disponibile în Strategia Energetică a României până în 2035. Noile grupuri ar trebui să vină mai ales din segmentul nuclear, unde este estimată o creştere a capacităţilor de peste 3,5 ori. În total, nota de plată pentru înnoirea sistemului energetic până în 2035 se ridică la circa 40 de miliarde de euro.

 

Câţi ani au termocentralele din România

Mai bine de jumătate din grupurile termoenergetice din România funcţionează de peste 30 de ani, în prezent având durata de viaţă depăşită. Randamentul mediu al unităţilor termo din România este de circa 30%, abia în cazul grupurilor reabilitate acesta ajungând la circa 33%.

Aceste randamente reprezintă 65% din randamentul grupurilor moderne, care funcţionează în prezent în cele mai multe ţări europene.

 

România este la coada clasamentului la preţul energiei, dar la mijloc la scumpiri faţă de 2009

Preţul plătit pe energie de către consumatorii casnici din România este printre cele mai mici din Europa, doar Estonia şi Bulgaria având tarife mai mici faţă de piaţa locală, arată statisticile europene întocmite pentru prima jumătate a anului trecut.

 

 

Petrol

Cât petrol o să mai aibă România în 2020

Industria petrolieră locală este dominată în prezent de zece mari companii, care derulează afaceri de peste 10 miliarde de euro şi au împreună aproape 40.000 de angajaţi, acesta fiind unul dintre cele mai dinamice sectoare economice din România.

Potrivit strategiei energetice a României pentru perioada 2011-2035, rezervele naţionale de petrol se vor diminua simţitor în următorii 20 de ani, de la 64 milioane tone în 2010 la doar 28 milioane tone în 2020.

Pentru anul curent, documentul elaborat de Guvern indică un nivel de 56 milioane tone de petrol în rezerve.

În cei trei ani de criză, datele Comisiei Europene arată că litrul de benzină comercializat pe piaţa locală s-a scumpit cu peste 84%, în euro. Cu aceste creşteri de preţ, România s-a clasat pe al doilea loc în topul scumpirilor la benzină între toate cele 27 de state membre, medalia de aur fiind adjudecată de petroliştii din Grecia, ţară în care preţul la acest tip de carburant a crescut cu aproape 98% în perioada de timp analizată.

În acelaşi interval, barilul de petrol a crescut de aproape trei ori în contextul în care la începutul anului 2009 acesta costa circa 43 de dolari.

 

Gaze naturale

Structura consumatorilor de gaze din România

Cei mai mari consumatori de gaze din România au rămas şi anul trecut producătorii de energie electrică şi termică, cu o felie de 26% din piaţa totală, urmaţi îndeaproape de firmele din industria chimică, cu 25%, şi alte sectoare industriale, cu 18,6%, potrivit datelor ANRE.

Comparativ, consumatorii casnici realizează doar 14,6% din consumul total de gaze, iar zona comercială mai puţin de 5%.

Singura investiţie realizată de România pentru conectarea sistemului de transport al gazelor cu altă sursă decât cea rusă a fost conducta Arad-Szeged, finalizată la sfârşitul anului 2010. În ultimii 30 de ani tot gazul de import necesar acoperirii consumului local a venit din Rusia prin intermediul a două conducte ce tranzitează Ucraina şi intră în ţară pe la Isaccea (judetul Tulcea) şi Medieşu Aurit (judeţul Satu Mare).

Lungimea totală a conductei de interconectare Arad-Szeged este de 109 km, din care 62 km pe teritoriul României, între punctul de conectare Horia (lângă Arad) şi punctul de frontieră Csanódpalota, iar diametrul său este de 700 milimetri. Investiţia a fost de circa 70 de milioane de euro.

 

Rezervele de gaze naturale ale României

Rezervele de gaze naturale pe care România le mai are se vor epuiza în aproximativ 10 ani de zile, potrivit celor mai recente estimări ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, dacă se ia în calcul un ritm al producţiei de circa 10,5 miliarde de metri cubi pe an.

Cu toate acestea, lucrurile s-ar putea schimba semnificativ în cazul în care lucrările de explorare la mari adâncimi în Marea Neagră vor avea succes şi dacă se va da startul lucrărilor pentru exploatarea gazelor de şist.

Potrivit celor mai recente informaţii, Petrom şi americanii de la ExxonMobil au identificat o acumulare de gaze de circa 84 de miliarde de metri cubi în zona de mare adâncime a perimetrului Neptun din Marea Neagră, această cantitate acoperind consumul naţional pe o perioadă de şase ani de zile.

Cei mai mari producători interni sunt Romgaz şi Petrom. O treime din consum este asigurat prin importuri de gaze ruseşti.

 

Lista depozitelor subterane de gaze din România

Activitatea de înmagazinare subterană a gazelor naturale în România a început în anul 1979 în depozitul Urziceni (judeţul Ialomiţa), pentru ca în prezent pe teriotoriul României să fie răspândite 6 mari depozite de gaze subterane. Importanţa acestor depozite se simte mai ales în perioada iernii când cantităţile înmagazinate în adâncuri asigură de cele mai multe ori securitatea alimentării cu gaze a României.

Marile depozite de gaze ale României sunt localizate în Bilciureşti (Dâmboviţa), Urziceni (Ialomiţa), Bălăceanca (Ilfov), Sărmăşel (Mureş), Gherceşti (Dolj) şi Cetatea de Baltă (Alba).

 

România, la coada clasamentului european la preţul gazelor

Statisticile realizate de Eurostat pentru prima jumătate a anului 2011 arată că în ceea ce priveşte preţul gazelor la populaţie în România este înregistrat cel mai scăzut nivel. Tot la coada clasamentului european sunt Letonia şi Estonia. Cele mai scumpe gaze din UE sunt arse de suedezi, danezi şi olandezi.

 

Cărbuni

Ce bogăţii se ascund în subsolurile României. Vedeţi harta resurselor naturale pe judeţe

Bihor, Hunedoara sau Clujul sunt judeţele cu cele mai bogate subsoluri, potrivit unei hărţi a resurselor minerale realizată de ZF pe baza informaţiilor disponibile pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM).

Astfel, pe suprafaţa judeţului Hunedoara se pot găsi de la resurse de andezit pentru construcţii, ape balneoterapeutice, argilă sau bazalt până la aur şi argint, huilă sau nisip. Subsolurile Bihorului sunt pline de ape geotermale, calcar, dar şi de minereuri polimetalice şi auro-argentifere. La polul opus, zonele cu subsoluri sărăce sunt Vaslui, Iaşi, Botoşani, dar şi cele din sudul României, cum ar fi Giurgiu sau Călăraşi.

 

România produce mai mult lignit ca în 1990, iar numărul de angajaţi în domeniu s-a redus de patru ori

Producţia de lignit a României a ajuns anul trecut la 30,9 milioane de tone, nivel apropiat de cel înregistrat în perioada 2007-2008, când de altfel au fost raportate cele mai mari producţii de la începutul anilor ’90.

Potrivit datelor furnizate de Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, în 1990 producţia de lignit a fost de 28,5 milioane de tone.

Creşterea producţiei de lignit a avut loc odată cu scăderea semnificativă a numărului de angajaţi din acest sector. Astfel, dacă în 1990, peste 57.300 de oameni lucrau în producţia de lignit, la finalul anului trecut numărul lor scăzuse la puţin peste 13.000 de oameni.

Cei mai mari consumatori de lignit sunt marile termocentrale din bazinul Olteniei, respectiv Complexurile Energetice Turceni, Rovinari şi Craiova. Aceste trei unităţi au acoperit anul trecut peste 30% din proudcţia de energie a României.
 

Producţia de huilă a României s-a redus la jumătate în ultimii zece ani

La finele anului trecut din minele de huilă din România s-a mai extras doar o cantitate de 2,1 milioane de tone, valorificată aproape în totalitate, de două ori mai puţină faţă de cea de la începutul anilor 2.000.

În prezent numai două termocentrale mai funcţionează pe huilă, Deva şi Paroşeni, care ar fi trebuit să înfiinţeze alături de minele viabile din CNH o nouă companie numită Complexul Energetic Hunedoara.

Dacă în 1989 erau 14 mari exploatări miniere, azi au mai rămas doar 7 din care trei ar trebui închise. Înainte de Revoluţie din minele din Valea Jiului se extrăgeau aproape 12 milioane de tone de cărbuni, în acest domeniu activând 55.000 de oameni. La finele anului trecut, s-au extras numai 2,1 milioane de cărbuni, numărul de angajaţi ajungând la circa 7.600 de oameni. Huila este cea mai abundentă resursă energetică de care beneficiază România, existând rezerve pentru mai bine de 200 de ani. În comparaţie, petrolul şi gazele se vor epuiza în 15 ani în absenţa unor descoperiri majore.

 

Energie eoliană

Cum ar trebui să arate producţia de energie regenerabilă în 2035

Potrivit Strategiei Energetice a României în perioada 2011-2035 ar trebui realizate investiţii de circa 9 miliarde de euro pentru montarea a aproximativ 5.500 de MW în proiecte de producere a energiei din surse regenerabile. Cea mai mare parte a acestor investiţii va fi atrasă de parcurile eoliene, zonă unde deja s-au finalizat proiecte de peste 1.000 de MW în urma unor investiţii de peste 1,5 miliarde de euro.

 

Radiografia unei investitii eoliene: Cum se împart banii pentru montarea unei “mori de vânt”?

Chiar dacă România a atras până acum investiţii generoase în domeniul eolian, de peste 1,5 miliarde de euro doar în ultimii doi ani de zile, cea mai mare parte a banilor se duc de fapt în afară, pe achiziţia echipamentelor care deocamdată nu se produc local, arată informaţiile Asociaţiei Europene pentru Energie Eoliană.

Astfel, mai bine de 75% din valoarea unui proiect eolian se duce pe achiziţia de "mori de vânt", restul costurilor, aşa cum sunt construcţia drumurilor sau a fundaţiilor având ponderi de sub 10%.

 

Cele mai mari proiecte eoliene din Europa

Topul celor mai mari zece proiecte eoliene aflate în funcţiune în Europa este condus în acest moment de Fântânele şi Cogealac, investiţie derulată de compania cehă CEZ în zona Dobrogei.

Conform estimărilor, producţia de energie electrică a celor mai mari zece proiecte de pe uscat, din Europa, ar putea totaliza odată ce vor fi integral finalizate, 5,9 Twh, echivalentul a 1,5 milioane de gospodării medii.

 

Energie solară

Unde se vor afla cele mai multe parcuri solare?

Transelectrica, transportatorul naţional de energie electrică, a publicat pe propriul site harta proiectelor solare aflate în diferite etape de avizare pe data de 15.06.2012.

Dacă în ceea ce priveşte energia eoliană, zona Dobrogei şi Moldova au fost cele care au acaparat interesul investitorilor, pentru energia solară mai toată suprafaţa României a devenit interesantă. De altfel, după ce până acum parcurile eoliene au atras investiţii de peste 2 miliarde de euro, mulţi specialişti spun că noul boom al energiei regenerabile se va naşte din sectorul solar, acolo unde sprijinul acordat de statul român este extrem de generos.

Datele Transelectrica arată că pe data de 15.06.2012 proiecte solare cu o capacitate de 398,9MW aveau deja contractele de racordare la reţea. La această capacitate se mai adaugă încă 683,1 MW care au avize tehnice de racordare. Astfel, în acest moment există proiecte totale de peste 1.000 de MW, care presupun investiţii de circa 2 miliarde de euro în zona energiei solare. În ciuda tuturor acestor intenţii numeroase de investiţii, în România funcţionează acum numai trei parcuri solare, de circa 2 MW în total, amplasate la Singureni (Giurgiu), Scorniceşti (Olt) şi Ţânţăreni (Gorj).

 

Lista parcurilor solare din România ce vor fi puse în funcţiune în 2012

Datele Transelectrica, transportatorul naţional de energie electrică, arată că la finalul lunii aprilie 79 de parcuri solare cu o capacitate totală de aproape 335 de MW aveau contractele de racordare la reţea, adică puteau începe construcţiile.

Dacă în cazul energiei eoliene, Constanţa şi Tulcea sunt judeţele în care s-au concentrat majoritatea investiţiilor, pentru proiectele solare mai toată suprafaţa României s-a dovedit a fi atractivă. Din cele 79 de proiecte, peste 20 au ca termen de punere în funcţiune anul acesta.

Este vorba despre circa 87 de MW, care ar presupune investiţii de 174 de milioane de euro şi este de subliniat faptul că aceasta este un bilanţ doar pentru primele patru luni din 2012.

 

Externe

Cu ce capacităţi de producere a energiei electrice s-a înnoit Europa în 2011

Parcurile eoliene au reprezentat 21,4% din capacităţile noi instalate de producere a energiei instalate anul trecut la nivel european, al treilea cel mai mare procentaj după parcurile solare (46,7%) şi centralele pe gaz (21,6%), potrivit datelor Asociaţiei Europene pentru Energie Eoliană. În parcurile solare s-au instalat la nivel european 21.000 de MW, în timp ce capacitatea centralelor pe gaze noi puse în funcţiune anul trecut s-a ridicat la 9.718 MW. În parcuri eoliene s-au montat 9.616 MW.

Nicio altă tehnologie nu a atras atâtea investiţii precum cele trei enumerate mai sus. La nivel european, 2011 a fost un an record din punct de vedere al capacităţilor noi instalate, fiind înregistrată o creştere de 3,9% comparativ cu 2010. În total au fost puşi în funcţiune 45 de GW.

 

Cum arăta energia în Europa acum zece ani şi ce s-a schimbat?

Capacitatea proiectelor care produceau energie verde în 2000 la nivelul Uniunii Europene era nesemnificativă, în prezent doar parcurile eoliene reprezentând circa 10% din tot mixul energetic la nivelul regiunii. În 2000, 28% din capacităţile totale instalate erau bazate pe cărbuni, 22% era contribuţia centralelor nucleare în timp ce marile hidrocentrale reprezentau 18% din capacitatea totală instalată la nivelul UE.

La finalul anului trecut, energia bazată pe cărbuni reprezenta 26% din capacităţile instalate la nivel european, energia nucleară reprezenta 14%, acelaşi procent fiind reprezentat şi de marile hidrocentrale. Energia verde şi energia produsă în centralele pe gaz au avut însă o creştere importantă. Astfel, dacă în 2000 capacitatea de producţie a energiei pe bază de gaz reprezenta 16% la nivelul UE, anul trecut ea a ajuns la 23%.

Dacă în 2000 parcurile eoliene reprezentau numai 2%, anul trecut ele au ajuns la 10%. Totodată, proiectele solare au ajuns de la numai 188 de MW în 2000 la circa 46.300 de MW anul trecut, după cum arată datele Asociaţiei Europene a Energiei Eoliene.

 

Solarul a devenit cea mai puternică formă de energie verde după hidro şi eoliene. Unde s-au montat cele mai multe panouri în 2011

Capacitatea totală a panourilor fotovoltaice a ajuns anul trecut la peste 67,4 GW, energia solară devenind astfel a treia cea mai importantă formă de producere a energiei verzi după energia hidro şi eoliană.

Rata de creştere a capacităţii instalate în 2011 a fost de aproape 70%, un procent foarte mare comparativ cu celelalte surse de energie regenerabilă.

Capacitatea instalată la finalul lui 2011 poate alimenta anual cu energie peste 20 de miliarde de gospodării, potrivit datelor Asociaţiei Europene a Industriei Fotovoltaice. Italia, Germania şi China sunt ţările în care s-au montat anul trecut cele mai multe panouri solare.

 

Câte turbine eoliene fac lumină în lume

La sfârşitul anului 2011, capacitatea totală a parcurilor eoliene instalate la nivel mondial s-a ridicat la mai mult de 237 de GW. Potrivit Consiliului Global al Energiei Eoliene aproximativ 75 de ţări din întreaga lume au instalat capacităţi de energie eoliană. 21 dintre ele au trecut deja peste nivelul de 1 GW, se arată în studiul Energie eoliană şi alte surse regenerabile de energie în România, realizat de casa de avocatură Schoen­herr şi Asociaţii în colaborare cu firma de consultanţă, contabilitate şi audit TPA Horwath România.

 

Topul celor mai mari producători de turbine eoliene offshore

 

Nouă parcuri eoliene care au în total 235 de turbine au fost construite anul trecut în apele europene în urma unor investiţii de 2,4 miliarde de euro. În total, anul trecut au fost ridicaţi în parcuri eoliene offshore 866 de MW, cu 17 MW mai puţin decât în 2010, după cum arată statisticile realizate de Asociaţia Europeană pentru Energie Eoliană.

În total, la nivel european erau montate la finele anului trecut 1.371 de turbine, echivalentul a 3.813 de MW, în 53 de parcuri offshore.

Tot statisticile europene arată că anul trecut cele mai multe turbine au fost montate de germanii de la Siemens, urmaţi de companiile REpower, BARD şi Vestas.

 

Unde sunt montate cele mai multe turbine eoliene offshore şi câte “mori de vânt” funcţionează pe apă

La finalul anului trecut un total de 1.371 de turbine eoliene erau instalate în apele europene, cu o capacitate totală de 3.812.6 MW montaţi în 53 de parcuri eoliene din zece ţări.

În total, toate aceste mori de vânt ar putea produce circa 0,4% din consumul total al Uniunii Europene.

Marea Britanie este de departe cea dezvoltată ţară ca număr de proiecte eoliene offshore, cu o capacitate de 2.094 MW instalaţi.

Urmează Danemarca, Olanda, Germania, Belgia şi Suedia, după cum arată datele publicate de Asociaţia Europeană pentru Energie Eoliană.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

Record în Germania: Jumătate din luminile nemţilor au fost aprinse de energia produsă în parcuri solare

Germania, cel mai mare producător de energie solară din lume, a înregistrat la finele lunii mai un record în ceea ce priveşte contribuţia energiei fotovoltaice în consum, jumătate din necesar fiind acoperit din această formă de producere a energiei, conform agenţiei de presă Thomson Reuters.

“Centralele solare ale Germaniei au produs o cantitate de nergie record la nivel global de 22 GWh, echivalentul a 20 de centrale nucleare la capacitate maximă, la mijlocul zilelor de vineri şi sâmbătă”, potrivit unei informaţii publicate de Reuters pe data de 26 mai. Astfel, circa jumătate din tot necesarul de energie al Germaniei din cursul zilei de sâmbătă, 26 mai.

De altfel, Germania este lider la nivel european atât în ceea ce priveşte dimensiunea parcurilor eoliene funcţionale, cât şi a parcurilor solare montate. Astfel, potrivit datelor Asociaţiei Europene pentru Energie Eoliană la finele anului trecut în Germania funcţionau parcuri eoliene cu o capacitate de 29.060 MW, cât 40 de reactoare de la Cernavodă, din care 2.086 de MW au fost montaţi numai anul trecut. În România de exemplu, funcţionează în prezent 15 parcuri eoliene cu o capacitate de 1.165 MW după investiţii de 1,7 miliarde de euro.

Potrivit Asociaţiei Europene a Industriei Fotovoltaice, în Germania funcţionau anul trecut parcuri solare cu o capacitate de 24.700 MW după ce în 2011 au fost montaţi 7.500 de MW în acest tip de proiecte.

 

Cei mai mari producători de petrol din lume

Cel mai mare producător de petrol din lume a fost anul trecut Arabia Saudită, cu mai bine de 11,1 milioane de barili de petrol extraşi în fiecare zi. Locul second a fost ocupat de Rusia iar podiumul a fost completat de Statele Unite ale Americii. De cealaltă parte a balanţei, cel mai înfometat consumator de petrol din lume a fost anul trecut SUA, urmat de China şi Japonia, după cum arată datele publicate de U.S. Energy Information Administration.

 

Cei mai mari producători de cărbuni

n 2011 cărbunii au fost forma de energie cu cea mai puternică ascensiune după cea înregistrată de energia regenerabilă. Ponderea cărbunilor în consumului primar de energie la nivel global a ajuns la 30,3%, cel mai înalt nivel din 1969. Potrivit datelor publicate de Asociaţia Mondială a Cărbunelui anul trecut producţia globală de cărbuni a ajuns la 7,6 miliarde de tone, faţă de nivelul de 7,2 miliarde de tone înregistrat în 2010. Cel mai mare producător de cărbune la nivel global a fost China, urmat de SUA şi India.