În voia valurilor/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi 13.07.2012

Virginia Woolf a dus romanul în aventura cea mai îndrăzneaţă - explorarea interiorităţii, iar pe parcursul carierei de romancieră, pragul riscului îl reprezintă "Valurile". Tot ceea ce ştie cititorul că înseamnă un roman se spulbera, pentru că nu mai regăseşte nimic din desfăşurarea acţiunii spre un punct culminant, din tipologia personajelor, din organizarea consacrată a materiei epice.

"Valurile" păstrează o vagă cronologie, urmărind în cele nouă părţi trei etape din vieţile celor şase personaje, cărora li se adaugă al şaptelea, Percival, a cărui plecare în India şi moarte devin episoade esenţiale. Sunt prinse astfel în fluxul conştiinţei gânduri şi senzaţii resimţite de trei personaje feminine şi trei personaje masculine în fluiditatea vârstelor, cu o acuitate extraordinară de percepţie a lumii din jur, a celorlalţi şi a sinelui difuz.

Primele părţi urmăresc copilăria, cei şase copii s-au desprins de familie şi se află la şcoala privată din Elvedon, trăind într-un timp prezent ce pare etern. Alte şcoli şi împrejurări sugerează trecerea de la copilărie la adolescenţă, ca şi primele experienţe: prietenie şi iubire, gelozie şi rivalitate. Părţile centrale ale cărţii îi surprind pe cei şase în altă etapă a formării - studii şi profesii, dar datele exterioare formează simple paranteze, înregistrând fapte, însă esenţa o reprezintă viaţa interioară.

Axul romanului îl constituie partea a patra şi a cincea: despărţirea celor şase de Percival care pleacă în India şi apoi vestea morţii prietenului lor. Fiecare simte altfel pierderea, aşa că suferinţa se manifestă prin durere sau tristeţe, regret sau melancolie. Tot ce urmează este vârsta matură, ce aduce tentaţia rememorării, a întoarcereii în trecut. Centrul ce îi reuneşte este acelaşi Hampton Court unde s-au despărţit de Percival.

Iar ultima parte concentrează laitmotive şi simboluri presărate pe tot parcursul romanului: globul de aer şi picătura de apă care cade, salcia şi garoafa roşie. Scriitoarea era perfect conştientă de inovaţiile aduse romanului, de vreme ce nota în jurnal când scria ultimele părţi că "Valurile" se transformă într-o serie de monologuri dramatice, propunându-şi să păstreze omogenitatea prin evoluţia lor în ritmul valurilor.

Cele şase personaje ilustrează ipostaze ale spiritului uman: Bernard este artistul capabil să pătrundă în universul interior al celorlalţi, care-i catalizează natura creatoare, iar Lous şi Neville stau sub semnul intelectului. Rhoda cea visătoare întruchipează partea onirică a fiinţei, Jinny - senzualitatea, iar Susan - instinctul. În fiecare autoarea a proiectat fâşii din natura umană complexă.

Al şaselea personaj, Percival este o proiecţie a omului normal, sugerând prin nume cavalerismul exemplar, căci în legendele ciclului arthurian este unul dintre cei trei cavaleri plecaţi în căutarea Graalului. Percival se transformă din prezenţă magnetică în absenţă ce generează rememorări. Construit prin tehnica perspectivelor multiple, înseamnă altceva pentru cei şase, el întrupează perfecţiunea şi frumuseţea, omul vital şi plăsmuirea ideală.

Moartea lui Percival determină şi organizarea subtilă a materiei epice. O cronologie vagă a celor nouă părţi se combină cu acronia, adică întreruperi frecvente ale prezentului, fie prin anticipări care domină primele patru părţi, pline de semne şi sugestii ale stingerii, şi retrospective ce împânzesc ultimele patru părţi, prin care personajele îl regăsesc pe cel pierdut definitiv, păstrat doar în hăţişurile memoriei.

Interludii lirice separă cele nouă părţi, încadrează destinele în marea mişcare cosmică, într-un flux şi reflux acvatic semnificând viaţa însăşi. "Valurile" duce romanul spre tărâmul poeziei şi al reflecţiei, lectura lui implică efort de cunoaştere şi autocunoaştere. Cititorul poate face un exerciţiu: să depisteze personajul în care se regăseşte. Ar fi o probă că romanul ca faimoasa oglindă plimbată de-a lungul unui drum s-a transformat în mozaic de cioburi captând poteci lăuntrice.

Virginia Woolf, Valurile, traducere din limba engleză de Petru Creţia, Editura Humanitas fiction, 2012, 264 pag.