Schimbare de lider în producţia de medicamente

Terapia Ranbaxy din Cluj a devenit anul trecut cel mai mare producător local de medicamente, depăşindu-şi rivalii de la Europharm, însă diferenţa dintre cele două companii este extrem de redusă, de 3 mil. euro. Terapia s-a apropiat de pragul de 100 mil. euro şi a avut cea mai mare marjă de profit din industria medicamentelor, de 22,7%.

Atât Terapia, cât şi Europharm, firme deţinute de giganţi internaţionali, au reuşit să-şi majoreze businessul anul trecut, însă o privire aruncată asupra producătorilor din top 20 arată rezultate diferite. Astfel că există şi scăderi de rulaje, dar şi firme pe pierderi, arată o analiză a BUSINESS Magazin pe baza datelor existente pe site-ul Ministerului de Finanţe.

Numitorul comun este însă reprezentat de faptul că producătorii au funcţionat într-o piaţă potrivnică, cu termene de plată de aproape un an şi cu o presiune fantastică pe lichidităţi. Mai mult, pe final de an, vânzările de medicamente ce se eliberează pe bază de prescripţie au devenit purtătoare de clawback (o taxă ce se aplică numai în industria de medicamente şi numai pe vânzările producătorilor).

Cei mai mari 20 de producători de medicamente au avut un rulaj cumulat de peste 600 mil. euro, care reflectă atât vânzările pe piaţa internă, cât şi exporturile. Importatorii sunt cei care au în continuare un cuvânt greu de spus în industria de medicamente, cu un portofoliu ce vizează în principal afecţiunile grave precum cancerul, HIV/SIDA sau afecţiunile neurologice. Doar 12 fabrici româneşti au reuşit să aibă afaceri de peste 10 mil. euro.

Consultanţii din industrie sunt de părere că analiza producătorilor ar trebui să fie făcută pe trei paliere: producătorii mari care au facilităţi în România, cum este cazul Novartis (ce deţine Sandoz), Sanofi (Zentiva) sau Watson (Actavis), jucătorii regionali cu activitate în România (cum este cazul Gedeon Richter) şi micii producători independenţi.

Companiile din top zece sunt în general deţinute de giganţi internaţionali, iar statul, prin Ministerul Sănătăţii, este acţionarul unei singure companii din industrie, Antibiotice. Abia în eşalonul doi al clasamentului îşi fac loc firmele deţinute de antreprenori locali.

Dragoş Dinu, partener în cadrul firmei de consultanţă Link Resource, spune că avantajele producătorilor mari, ce au în spate firme puternice sunt optimizarea costurilor de achiziţie a materiilor prime.
"Costurile de producţie în România, chiar dacă au crescut sensibil în ultimii ani, păstrează un avantaj competitiv faţă de alte pieţe din centrul şi estul Europei şi evident faţă de cele occidentale. Un alt mare avantaj competitiv al acestor jucători este că viteza de dezvoltare a portofoliului este cu totul alta decât în cazul jucătorilor mici care nu reuşesc să profite în timp real de expirarea patentelor producătorilor R&D (cercetare - dezvoltare - n. red.)", a spus Dinu.

În cea de-a două categorie, a companiilor regionale cu producţie locală, intră firme precum Gedeon Richter care şi-au extins activitatea în retail şi distribuţie şi încearcă să-şi completeze portofoliul cu produse care se eliberează fără prescripţie şi care nu au preţul reglementat de stat.

Cea de-a treia categorie, a producătorilor independenţi de talie medie şi mică este cea mai vulnerabilă, iar Dragoş Dinu spune că aceştia au resimţit din plin şi continuă să resimtă convulsiile şi presiunile din piaţă.
"Mai devreme sau mai târziu toţi aceşti producători de dimensiuni mici sau medii, dar fără avantaje competitive sustenabile va trebui să ia în calcul posibile oferte de preluare", a mai spus Dinu.

O alternativă pentru companiile de talie mică ar fi contract manufacturing-ul, adică producţie în facilităţile proprii a medicamentelor altor companii. Există şi firme mari care produc în România în acest fel, aşa cum există şi firme din România care produc în afară. Avantajul ar fi un venit sigur, dar există şi aspecte mai puţin plăcute.

"Ştiu că unii dintre ei au avut ori au discuţii pentru a produce branduri proprii pentru marile lanţuri de distribuţie şi retail, variantă care nu este neglijabilă, dar cu o profitabilitate ceva mai redusă", a mai spus Dragoş Dinu.

Consultantul este însă de părere că în perioada următoare ultimele două categorii vor fi sub presiune dinspre distribuţie şi retail, deoarece concentrarea va continua iar marile lanţuri se pregătesc să "spargă" bariera de 600 de unităţi. În prezent, Sensiblu, spre exemplu, are peste 400 de unităţi, dar spune că este interesată de extindere.

Fabricile româneşti sunt mici comparativ cu producătorii vecinilor, dar în ultimii ani s-au avântat şi pe pieţele externe unde au încercat să găsească termene mai bune de plată şi alte condiţii comerciale mai favorabile. Deşi au ajuns până în Japonia şi SUA, exporturile farma se menţin reduse, la 150 - 200 mil. euro. Conform datelor INS, în primele opt luni ale anului 2011 cei mari exportatori de medicamente au fost Europharm, Sandoz, Actavis, Terapia şi Infomed Fluids.

Pascal Prigent, director general al GSK România, spunea că 50% din producţia Europharm (fabrica deţinută de companie la Braşov) în volum merge la export în 80 de ţări şi că în 2011 livrările externe au fost sub plafonul stabilit, dar spera să crească. Dacă şi în valoare exporturile reprezintă 50%, rezultă că s-au ridicat la aproape 50 mil. euro.

Industria locală producătoare de medicamente numără 22 de fabrici, concentrate în nouă oraşe, dintre care cele mai multe în Bucureşti şi Târgu-Mureş, arată datele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR).

Este puţin probabil să apară noi capacităţi de producţie deoarece investiţiile sunt mari, la fel şi perioada de amortizare, iar piaţa este adversă. Recent, Ioan Nani, directorul general al Antibiotice Iaşi, explica, citat de Ziarul Financiar, că pentru o capacitate de producţie a medicamentelor cardiovasculare care să fabrice 500 de milioane de comprimate anual ar fi nevoie de o investiţie de minimum 15-25 de milioane de euro care s-ar amortiza într-un interval de 5-8 ani. Produsele cardiovasculare reprezintă cel mai mare segment al pieţei de medicamente, atingând în perioada aprilie 2011 - martie 2012 vânzări de peste 2 miliarde de lei (aproape 500 milioane de euro), în creştere cu 16% comparativ cu intervalul anterior, potrivit datelor companiei de analiză şi studii de piaţă Cegedim România.

Fără investiţii, mai rămân doar eventualele tranzacţii ce ar putea dinamiza industria farma locală.