Ce spun performanţele de la Jocurile Olimpice de vară despre schimbarea polilor puterii mondiale

Dacă din 1972 până în 1992 cursa pentru medaliile de aur la Jocurile Olimpice (JO) de vară a fost doar un marş al URSS-ului, întrerupt o singură dată de un sprint al SUA, după căderea blocului comunist aurul a revenit constant americanilor, însă doar până în 2008, anul de maxim al crizei economice şi financiare mondiale, când la conducerea plutonului a venit China. Cursa din deceniile trecute poate fi văzută ca un indicator al schimbărilor polilor puterii economice mondiale, cu SUA pierzând treptat teren în faţa Chinei, iar în această lumină Olimpiadele secolului XXI ar putea deveni proiecţia unei economii mondiale multi­polare.

O modalitate de a măsura schimbările în distribuţia puterii globale este de a compara succesul Grupului celor Şapte (G7), din care fac parte şapte state bogate, în majoritate din Vest, şi al ţărilor din BRICS, cinci mari economii emergente, cu dezvoltare rapidă, scrie Thomson Reuters.

La ultimele patru JO de vară G7 (Canada, Franţa, Germania, Marea Bri­tanie, Italia, Japonia şi SUA) a stat în faţa grupului BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), însă distanţa se micşorează. La JO din 1996 G7 a câştigat 38% din medaliile de aur cucerite, mai mult decât dublu faţă de BRICS. În 2008 statelor din G7 le-au revenit 32% din medaliile de aur, faţă de 26% pentru BRICS.

Pe lângă compararea numărului de medalii de aur obţinute, succesul la JO mai poate fi măsurat punctând cu trei unităţi pentru o medalie de aur, cu două unităţi pentru o medalie de argint şi cu o unitate pentru una de bronz.

"Cu un astfel de scor al medaliilor îţi poţi face o imagime clară a ceea ce s-a realizat", a spus Simon Shibli, profesor de ma­na­gement sportiv la Universitatea Sheffield Hallam. El denumeşte "cotă de piaţă" suma astfel obţinută. Folosind acest model, o analiză corectă nu poate fi făcută decât începând cu 1996, când Rusia a în-ceput să concureze independent, notează Reuters. Agenţia a mers însă mai departe, folosind URSS ca un substituent "brut" pentru Rusia. Astfel, Reuters a găsit că ultimii 116 ani pot fi împărţiţi în patru perioade principale.

În prima jumătate a secolului XX povestea JO, ca şi cea a lumii reale, este una în care Occidentul domină. Dintre statele BRICS, doar India şi Africa de Sud au participat constant. În cele trei decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, am­pli­ficarea puterii sportive a URSS a ajutat economiile emergente să recupereze din distanţa avută în spatele G7. Din cauza boicotului pre­lungit al JO de către China, care a durat până în 1980, URSS a cumulat 95% din medaliile BRICS.

De asemenea, din cauza boicotării Jocurilor de către SUA şi apoi de către URSS, anii '80 nu au fost prea dina­mici. Sovieticii au câştigat 39% dintre medaliile de aur la JO din 1980 de la Moscova, iar americanii 37% din medalii în 1984 la Los Angeles. Tot la Los Angeles neparticiparea URSS a permis României să se plaseze pe locul doi în funcţie de numărul medaliilor de aur câştigate (20).

China trage după ea plutonul BRICS

Ultimele două decenii sunt primele în care se poate observa o cursă strânsă între BRICS şi G7. URSS a redevenit Rusia, iar China, care a revenit la Olimpiade în 1984 după o lungă absenţă, a luat JO mult mai în serios. Ca şi în lumea reală, motorul care propulsează grupul BRICS în lumea sportului este China, care în 2008 a întrecut Rusia, devenind ţara BRICS cu cele mai multe medalii. China a beneficiat de faptul că a găzduit Jocurile, însă domi­nanţa îi creşte şi deoarece investeşte masiv pentru a ajunge la gloria olimpică, consideră Shibli.

Performanţa ţării din 1988, când s-a pla­sat pe locul 11 în funcţie de numărul me­da­liilor, a fost considerată o umilinţă naţională, a menţionat profesorul. "În 2008 cele 100 de medalii câştigate de sportivii Chi­nei au reprezentat rezultatul unor in­vestiţii de opt miliarde dolari", a afirmat Shibli.

După "cota de piaţă", puterea sportivă a BRICS este în continuare sub cea eco­nomică, consideră John Hawksworth, analist la Price Waterhouse Coopers.

"Creşterea performanţelor economice ale BRICS în funcţie de de PIB nu este evidentă la JO, în afară de China, care a progresat rapid pe ambele fronturi. Unul din motive este că India nu prea contribuie", a spus analistul. JO din Beijing sunt primele de după 1952 la care India a câştigat mai mult de o medalie. De asemenea, Africa de Sud se concentrează pe sporturi care nu sunt incluse la JO.

G7 şi în particular SUA continuă să do­mine Jocurile, în condiţiile în care spon­sorizările venite din partea companiilor şi profesionalizarea sporturilor au ţinut stan­dardul concurenţilor foarte ridicat.

Performanţele olimpice nu vor reflecta niciodată exact imaginea economiei, conclu­zionează Reuters, care dă exemplul Kenyei şi Etiopiei, state cu economii slabe, dar cu prezenţă constantă pe podiumurile JO.

Jocurile Olimpice transformă Londra într-un oraş fantomă

Olimpiadă creează un efect de "oraş fantomă" în centrul Londrei, deoarece vizitatorii care în mod normal s-ar fi înghesuit în magazinele, hotelurile şi teatrele capitalei Marii Britanii stau departe de această zonă, ceea ce pune sub semnul îndoielii perspectiva ca evenimentul sportiv să stimuleze pe termen scurt economia, scrie Financial Times.

Actualele JO au atras aproximativ 100.000 de vizitatori la Londra, mai mult decât Jocurile anterioare, însă mult sub nivelul de 300.000 de persoane care poate fi aşteptat pentru un an normal. Teatrele figurează printre afacerile care suferă cel mai mult din cauza străzilor goale.

"Sângerăm. Pentru cele şase teatre ale mele, săptămâna trecută a fost cea mai grea din acest an. Olimpiadele sunt grozave, dar mă simt ca şi cum aş fi ţinta într-o competiţie de tras cu arcul", a spus Nica Burns, directorul executiv al teatrelor Nimax. Muzeele şi teatrele încearcă să ademenească vizitatori anunţând că sunt cozi mai mici şi program prelungit.