Cum au ajuns "roboţii" de tranzacţionare să citească ştirile din online ca să facă bani pe bursă

Olivier Garrett, CEO al firmei de consultanţă în investiţii Casey Research, care studiază de mai mult timp modul cum maşinile şi algoritmii automaţi de tranzacţionare influenţează bursele de acţiuni din întreaga lume, a publicat recent pe site-ul companiei un amplu material în care explică modul cum marile corporaţii fac bani utilizând "roboţi" de tranzacţionare.

Aceşti roboţi de tranzacţionare sunt capabili să emită într-o singură secundă mii de ordine de "cumpărare" şi "vânzare" de acţiuni având la bază un algoritm dinainte stabilit. Acest mecanism este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de "high frecuency trading" (HTF).

Potrivit lui Oliver Garrett instituţionalii profită de avantajul dat de viteza cu care calculatoarele pot să preceseze informaţii şi să realizeze tranzacţii pentru a obţine profit în detrimentul investitorilor de rând.

Una dintre aceste strategii constă în citirea şi procesarea ştirilor sau titlurilor care apar în ziarele online în câteva fracţiuni de secundă, mult mai rapid decât o pot face oamenii, şi folosirea acestor informaţii pentru a tranzacţiona înainte ca aceştia din urmă să poată reacţiona la noile informaţii care apar despre o companie sau alta.

Programele sunt menite să caute anumite cuvinte cheie în conţinutul sau titlul unei ştiri care apare pe internet.

"Aceste computere procedează în acelaşi mod cum o fac şi oamenii dar mult mai rapid. Acest sistem poate crea probleme. Cu ceva timp în urmă, a apărut o ştire eronată despre intrarea în faliment a Boeing şi algoritmii de tranzacţionare automată au început să vândă acţiunile companiei pentru că au găsit în ştire cuvintele cheie "faliment" şi "Boeing". Ştirea s-a dovedit a fi în final falsă. În astfel de situaţii cei mai mulţi dintre oameni şi-ar pune întrebări de genul <<Stai puţin, n-am auzit niciodată vreo vorbă despre falimentul Boeing. Ce se întâmplă acolo?>>. Dar calculatoarele nu gândesc. Ele doar execută instrucţiunile şi în acest caz au condus la o prăbuşire a acţiunilor", potrivit lui Oliver Garrett.

În timpul crahului bursier din perioada falimentului băncii de investiţii Lehman Brothers mai multe burse au fost nevoite să interzică tranzacţiile de vânzare în lipsă (short selling n.red.) după ce acţiunile unor giganţi din sectorul financiari s-au prăbuşit. În acea perioadă se vorbea foarte des despre falimentul sistemului bancar american şi european, iar în piaţă apăreau multe zvonuri privind problemele unei bănci sau ale alteia şi acţiunile îşi continuau declinul chiar dacă erau negate în cea mai mare parte de către conducerile instituţiilor financiare.

Oliver Garrett spune că deşi algoritmii de tranzacţionare automată au fost iniţial concepuţi în scop productiv, pentru a ajuta brokerii în activitatea de market - making (furnizarea de cotaţii de vânzare şi cumpărare în piaţă) cu scopul creşterii lichidităţii, în prezent aceste programe sunt utilizate pentru a face bani prin inducerea în eroare a investitorii şi crează distorsiuni majore pe burse.

"Am început să sesizez mişcări ciudate ale preţurilor pe graficele mele, pe care nu le mai văzusem înainte. Preţurile acţiunilor înregistrau mişcări temporare haotice şi în direcţii care nu aveau niciun sens. Când am analizat mai atent situaţia am realizat că mişcările erau prea rapide şi prea uniforme pentru a fi cauzate de oameni. Erau cauzate de calculatoare", povesteşte Garrett.

Potrivit lui, anumite acţiuni scădeau cu câte 10% şi reveneau imediat la preţul iniţial, lucru care l-a făcut curios şi a început să caute răspunsul. Nu a reuşit să-l găsească în evoluţia ordinelor împărţite la nivel de secundă, ci numai când s-a uitat la evoluţia tranzacţiilor care se realizau în intervalul unei secunde, respectiv în milisecunde.

El mai spune că în lupta pentru viteza de tranzacţionare, marile corporaţii, precum Goldman Sachs, plătesc milioane de dolari pentru a-şi putea plasa "super computerele" mai aproape de operatorii bursieri. În acest mod ei reuşesc să tranzacţioneze înaintea celorlalţi participanţi la piaţă şi în detrimentul lor.

Puteţi citi integral destăinuirile lui Olivier Garrett aici: http://www.caseyresearch.com/pdfs/crTcr20120726102306.pdf