Un manual de pictură pentru mileniul III/ de Daniel Nicolescu

Dacă n-ar fi decât aceste magnifice albume (îmi vin în minte, dezordonat, cele dedicate lui Corneliu Baba, Mircia Dumitrescu, Vladimir Zamfirescu, Gheorghe Anghel, Teodor Moraru, Tudor Banuş, George Lowendal, Marilena Preda Sânc, Studiul 3. Prolog, Florin Ciubotaru etc.) apărute în anii din urmă (2008-2012), şi tot s-ar putea considera că ICR a câştigat pariul cultural - în linie editorială, cel puţin - în care s-a angajat. Sunt nume importante, inconturnabile ale plasticii româneşti, care au fost tratate monografic, cu desăvârşit profesionalism, în volume cu statură tipografică impozantă, alcătuite cu risipă de talent grafic şi ingeniozitate. Ultimul publicat*, în ordine cronologică, este cel dedicat grupării NOIMA şi principiului său coagulant, pictorul şi profesorul Constantin Flondor.

Este o monografie dedicată unui "club" de creatori vizuali, cu imagini ample ilustrând demersurile plastice ale fiecăruia dintre membri, cu texte programatice şi descrieri de intenţie (deşi nu au "un manifest prin care doresc să răstoarne lumea"), care vizează nu doar lămurirea noimelor pe care le au în comun ("ceea ne-a legat ţine mai degrabă de simpatii reciproce şi de anumite afinităţi comune în ceea ce priveşte arta"), ci şi o vastă arie de noduri şi legături vizibile sau subtile cu întreaga mişcare plastică românească. Este un manual de pictură pentru mileniul III, dar şi o felie de viaţă artistică autentică, un ghem de pulsiuni interne, dar şi de preocupări care transcend problemele de grup.

Încercând să-i lămurească factorii de coeziune şi aspiraţiile, Costion Nicolescu scria, în 2007, după o expoziţie a grupării NOIMA la Timişoara (text reprodus în album, p. 320):

"Grupul NOIMA… Cine este el şi ce-i mână pe membrii lui în luptă? După cum o arată şi numele, cred că principalul lor scop este acela de a afla care este noima picturii şi care este noima lor, ca pictori, în această lume şi acest timp. Dacă noimă este un cuvânt folosit în limbajul curent mai mult pentru expimări negative, în cazul grupului care poartă acest nume el capătă conţinutul căutării înfrigurate a unui drum şi a unor întâlniri, absolut necesare pentru a încărca şi valida existenţa întru ale picturii, şi nu numai. O căutare cu accente grave, dar şi încrezătoare. NOIMA (născută în anul 2003) a venit pe un teren obişnuit cu astfel de însămânţări, căci Timişoara are o tradiţie destul de veche şi de bogată în ceea ce priveşte grupurile sau grupările de artişti vizuali. (…) Este constituită tocmai de câţiva dintre cei mai zeloşi şi înzestraţi ucenici ai maestrului Constantin Flondor. Este vorba de Andrei Rosetti (Deva, n.1974), Ciprian Bodea (Timişoara, n. 1979), Dan Gherman (Lipova, n. 1980), Sorin Neamţu (Arad, n. 1977), Sorin Scurtulescu (Timişoara, n. 1979). A fost un dar al lui Dumnezeu că toţi aceşti tineri (încă!) să fie ucenicii unui profesor ca maestrul Constantin Flondor. A fost şi meritul lor că şi-au dat seama de acest dar. Îi leagă de profesorul lor sentimente de dragoste, de admiraţie, de recunoştinţă. Şi atunci, este interesant de văzut ce îi datorează ucenicii Dascălului lor. Nu puţine lucruri: tipul de raportare la pictură, încărcat de o responsabilitate maximă faţă de sine, faţă de destinatari, şi, mai ales, faţă de Dumnezeu (…), tipul de exploatare a unui subiect sau a unei teme (…), explorarea culorilor, uneori prin nuanţele lor nesfârşite (…), tipul de implicare şi de responsabilitate maximă cu care este încărcat orice gest pictural (…), un anumit fel de apune tuşele, un anumit fel de a compune şi colora, înscrisuri în câmpul picturii, făcând parte integrantă din ea ... Ei îi moştenesc maestrului liniştile şi, mai ales, ne-liniştile artistice. Aflăm, totodată, la ei, destul de discret exprimat, acel efort firesc de despărţire de maestru, dar numai în felul în care el să le rămână aproape... "

Constantin Flondor şi gruparea NOIMA - Ciprian Bodea, Dan Gherman, Sorin Neamţu, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu, Robert Koteles, Liliana Popa Mercioiu, Ierom. Pantelimon Şuşnea/ album, Editura Institutului Cultural Român.