„Munca înseamnă să rămâi cu picioarele pe pământ, eu cred că acesta este un aspect care ar trebui să fie conştientizat de fiecare om aflat într-o poziţie de leadership. Progresezi pe cât munceşti ca să progresezi şi pe cât de mult munceşti ca să te ţii cu picioarele pe pământ. E clar un efort pe care trebuie să îţi propui să îl faci, e mult mai uşor să te simţi important. De aceea cred că trebuie să îţi propui activ acest efort de a sta cu picioarele pe pământ”, descrie Cătălina Dodu, Country Manager, Atos IT Solutions and Services România şi Global Cybersecurity Services Presale and T&T Director în cadrul Atos, principala sa filosofie de leadership. Country managerul responsabil în România de una dintre cele mai dinamice companii din perspectiva numărului de angajaţi (a evoluat de la circa 500 de persoane, la peste 3.000 în perioada mandatului său, început în 2014), este cel mai recent invitat al evenimentului Meet the CEO organizat de Business MAGAZIN şi a povestit despre fiecare pas pe care l-a făcut în cariera sa.
Cătălina Dodu a făcut parte din prima generaţie de clase de IT de la un liceu din Buzău, în primul an după Revoluţie. În anul în care terminase şcoala generală a apărut această opţiune – astfel că devenise evidentă alegerea să îşi continue studiile acolo. Anterior, studiase într-o localitate aflată în apropiere de Buzău, iar învăţatul „era scăparea”, îşi aminteşte ea: „Învăţam la vremea aceea absolut tot, dar matematica era clar preferata”. A urmat apoi alegerea dintre automatică şi cibernetică, alegeri pe care le descrie ca fiind naturale la acea vreme pentru cineva care absolvise un liceu cu profil de IT: „Mi-a plăcut programarea, chiar dacă am făcut foarte multă programare pe hârtie. Am scris algoritmi pe hârtie foarte mult timp şi aveam acces la laboratorul liceului cu porţia, dar mi-a plăcut foarte mult logica, structura pe care ţi-o aduce în gândire. Atunci, pentru mine, a devenit clară direcţia în care voi merge”, descrie ea felul în care a descoperit disciplina în care şi-a construit mai târziu cariera.
A ales cibernetica – iar după cinci ani de studiu, îşi aminteşte că nu avea un vis anume, motivaţia principală fiind cea de a rămâne în Bucureşti: „Eram cu gândul să învăţ şi să am un job. La vremea respectivă, firmele de IT erau destul de puţine şi nu neapărat în zona favorabilă unde se află acum din punctul de vedere al salariului. Era foarte multă pasiune acolo. Îmi doream să fac asta şi nu aveam planuri foarte clare, concrete, ci eram într-un proces de acumulare.” În perioada facultăţii nu a fost angajată, însă a oferit meditaţii la matematică. Nici în anul absolvirii, nu visa la acea vreme să lucreze pentru vreunul dintre giganţii care îşi construiau atunci bazele tot ce îşi dorea însă, era să facă programare. A început aşadar într-o firmă mică, unde putea să practice o parte din ceea ce învăţase: „Firma unde am reuşit să mă angajez mai întâi era un distribuitor auto care avea nevoie de administrare de baze de date, un job pe care l-am luat pentru că însemna şi continuarea vieţii în Bucureşti. Pentru un copil de provincie, a rămâne în Bucureşti însemna să fii independent. Vedeam oportunităţile pe care le pot avea aici.” Ceea ce făcea în acea firmă nu îi aducea însă foarte multe perspective de dezvoltare, astfel că a luat decizia să îşi dea demisia şi să îşi caute un alt job. Acel altceva l-a găsit în compania ce avea să se transforme care era, şi aceasta, la începuturile sale la acel moment, în 2001. Ea s-a angajat în decembrie 2000 – ca junior software developer, după ce a fost recomandată de o colegă care era deja programator acolo. A luat interviul, despre care îşi aminteşte că includea întrebări din domenii variate şi a ajuns astfel să fie cel de-al 22-lea angajat al Bitdefender. „Era o echipă mică, ce avea oameni extrem de talentaţi. La momentul respectiv, compania se numea AVX (Antivirus EXpert), numele de Bitdefender a fost ales ulterior”, îşi aminteşte ea. De ce crede ea că a fost aleasă pentru acel post? „Ce cred că a contat foarte mult a fost dorinţa de a învăţa, de a face lucruri importante şi de a mă dezvolta. Cred că am transmis acest lucru şi sunt convinsă că a contat pentru că îl văd astăzi la candidaţii noştri şi contează în continuare.” Schimbarea nu a fost motivată de salariu, acesta plasându-se undeva la 200 de dolari, salariul de entry level în companie la momentul respectiv: „În jobul anterior, când mi-am dat demisia, câştigam mai mult, dar am făcut un restart fiindcă voiam un mediu în care să învăţ, să cresc”, povesteşte Cătălina Dodu, care a oferit ca reper pentru veniturile sale preţul chiriei din acea vreme, de 70-80 de dolari.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
