Restaurantele de top din Bucureşti au meniuri destul de costisitoare, iar o invitaţie la cină făcută de un partener de afaceri reprezintă prijelul ideal pentru unii manageri să le "rupă cardul" acestora atunci când vine nota de plată. Motivele pot fi diverse, de la a arăta partenerului de afaceri că nu eşti un om de business care se mulţumeşte cu puţin, că eşti la acelaşi nivel cu partenerul sau pur şi simplu vrei să te "răzbuni" deoarce cu altă ocazie ţi-a făcut acelaşi lucru sau te-a făcut să pierzi o oportunitate de afaceri. Pentru alţii însă este doar o posibilitate de a comanda cele mai scumpe şi sofisticate feluri de mâncare şi băutură, fără ca propriul portofel să le fie afectat. Indiferent care ar fi motivele, există cazuri în care notele de plată pentru consumaţia pentru două persoane într-o seară aproape că atinge valoarea unui salariu mediu pe economie.
"Practic, oamenii de afaceri români chemaţi la masă de străini ne facilitează munca, pentru că recomandă cele mai scumpe produse şi aşa ajungem să avem note de plată de 3.000 - 4.000 de lei la o masă de 5-6 persoane", a mai spus Edi.
Cu toate acestea, unii oameni de afaceri avertizează asupra faptului că şi la o cină de business comportamentul partenerului ilustrează şi modul acestuia de a face afaceri.
"Eu cred că mai ales domeniul afacerilor ar trebui să fie guvernat de bunul-simţ, ceea ce, sigur, este mai mult o himeră. Nu spun să comanzi şniţel de pui cu cartofi prăjiţi, dar un minim de decenţă ar trebui să guverneze orice relaţie de business, inclusiv un mic dejun, un prânz sau o cină. Şi cred că o idee bună este fie să ceri recomandări celui care te-a invitat într-un loc în ideea că probabil cunoaşte restaurantul, fie să vezi ce îşi comandă persoana respectivă şi să te încadrezi într-un buget similar, astfel nu ai cum să greşeşti", spune un director dintr-o bancă. Dacă totuşi se poate ca un astfel de comportament să fie tolerat sau chiar ignorat de partenerul de afaceri, nu este recomandat ca un manger să "încarce" nota de plată atunci când iese la masă cu clienţii.
Ce credeţi? Ar trebui ca managerii invitaţi la masă de partenerii de afaceri să le "rupă" cardul? De ce?
Aşteptăm opiniile şi comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro,www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF
Răspunsurile citiorilor ZF la subiectul de săptămâna trecută: "Sunt expaţii manageri mai buni decât românii?
Florin Stoleriu
În decursul carierei am lucrat atât cu CEO român, CEO expat care locuia cu familia în România, dar am avut şi experienţa unui CEO expat care pleca vineri la prânz şi revenea la birou luni la prânz. Nu pot însă cuantifica valoarea unui CEO după timpul pe care îl petrece la birou. În accepţiunea mea , valoarea CEO-lui stă în capacitatea de a transmite o anumită viziune în organizaţie, capacitatea de a mobiliza toata echipa din jurul lui pentru atingerea unui obiectiv. În primii ani după 1990 rolul expaţilor a fost acela de a implementa în organizaţiile de aici o disciplină în activitate. Aceasta este marea diferenţă între companiile multinaţionale şi mediul antreprenorial românesc. Existenţa procedurilor şi a sistemelor structurate determină eficienţa sporită a companiilor strâine. După implementarea unui asemenea mod de lucru, rolul CEO-ului expat ar fi trebuit sa fie acela de dezvoltare a unui posibil succesor roman.De cele mai multe ori insa mandatul unui CEO expat contine doar 3 obiective: PROFITUL, COTA DE PIAŢÂ şi CASH FLOW-ul. Procesul de pregătire al unui posibil succesor se rezuma doar la o evaluare anuală (în organizaţiile care au un astfel de proces setat…).
Anca
Nu cred că neapărat mai buni. Mai respectuoşi, într-adevăr, pe alocuri. Cred că un român cu expunere internaţională şi experienţa face la fel de mult. În plus, un român poate să treacă în mediul internaţional prin diverse stadii de dezvoltare profesională în compania respectivă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
