Profesii

Câţi bani vă trebuie ca să învăţaţi la universităţi din străinătate

Câţi bani vă trebuie ca să învăţaţi la universităţi din străinătate
08.08.2010, 23:59 41331

Absolvenţii de liceu sau de facultate care vor să-şi continuestudiile în străinătate ar trebui mai întâi să-şi analizezepasiunile şi abilităţile, identificarea domeniului de studiu fiindprimul şi poate cel mai important pas în alegerea unui program destudiu la o universitate străină. Ţara în care vor studia,universitatea şi specializarea aleasă reprezintă următoarele etapede selecţie în ceea ce priveşte studiul în străinătate.

"În mod ideal, un proaspăt absolvent de liceu ar trebui să îşialeagă mai întâi domeniul pe care doreşte să îl studieze şi apoi săcaute universitatea, facultatea şi programul care îi oferăcursurile cele mai relevante, cei mai buni profesori, dotăriadecvate şi nu în ultimul rând "numeroase oportunităţi pentruviitor. Una dintre metodele prin care poţi face acest lucru este săconsulţi topurile internaţionale şi opiniile absolvenţilor", estede părere Tincuţa Baltag, directorul general al fundaţiei DinuPatriciu, care acordă anual 5.500 de burse de studii.

De regulă, atunci când îşi aleg facultatea pe care vor s-ourmeze, tinerii se uită în clasificările internaţionale aleuniversităţilor, însă nu iau în considerare că doar o mică partedintre aceştia ajung chiar să studieze acolo.

"Majoritatea studenţilor vor fi întotdeauna la universităţiledin mijlocul topurilor care, ca standarde academice sau facilităţioferite, diferă foarte puţin de ce oferă universităţile de top.Ceea ce le diferenţiază cel mai des pe universităţile de top faţăde celelalte sunt fondurile de cercetare foarte mari, profesoriirenumiţi şi focalizarea pe cercetare", susţine Bogdan Kochesch,business development manager în cadrul grupului de ONG-uri şicompanii private Educativa, care oferă servicii de consilierepentru admiterea la universităţi din străinătate prin serviciulEdmundo.

200 de români s-au înscris anul trecut la una dintrecele mai bune zece universităţi

O statistică a ZF realizată pe baza informaţiilor de launiversităţi arată că aproximativ 200 de români s-au înscris anultrecut la una dintre cele mai bune zece universităţi din lume, ceeace înseamnă că doar 4% din cei 5.000 de români care au plecat lastudii în străinătate au ales o universitate de top precum Harvard,Princeton sau Oxford. În total, 50.000 de români studiază înprezent în străinătate.

Un aspect important înainte de depunerea dosarului de înscrierela o universitate din străinătate îl reprezintă şi contactareastu­denţilor sau a absolvenţilor respectivei universităţi, pentru aavea garanţia că programul de studii ales este cel potrivit.

Alexandru Busuioc, 21de ani, este student în anul III laMatematică şi Studii de Management din cadrul University CollegeLondon (UCL) din Marea Britanie, aflată pe locul 4 în topul celormai bune şcoli din lume realizat în acest an de publicaţiaamericană US News& World Report şi compania QuacquarelliSymonds (QS). Cum a ajuns să studieze acolo?

"Toate informaţiile de dinainte să vin aici le-am luat de pediverse forumuri şi site-uri, după multe ore de research. Am avutşi norocul ca unul dintre cei mai buni prieteni ai mei să fie dejaaici în anul I de facultate şi mi-a dat foarte multe sfaturi. Şi eula rândul meu am ajutat pe toată lumea care m-a contactat înlegătură cu acest subiect, pentru că sunt foarte mulţi oameniinteresaţi", spune Alexandru.

Pentru cei care vor să studieze în străinătate, cele mai bunetopuri universitare în vederea consultării sunt: pentru SUA- USNews Top Colleges, Marea Britanie - Times, The Guardian, QAA(agenţia de asigurare a calităţii în învăţământul superior dinMarea Britanie), Franţa - CampusFrance, Germania - DAAD (realizatîn colaborare cu o publicaţie naţională), iar la nivel mondial suntcele realizate de QS şi topuniversities.com. Cu toate acestea,topurile universitare nu reprezintă decât un punct de plecarepentru alegerea universităţii, spun specialiştii.

"Topurile nu vor reflecta niciodată în totalitate valoarea uneiuniversităţi. De exemplu, există universităţi care nu vor fitrecute niciodată în topuri, deoarece nu vor avea niciodatădepartamente de cercetare, fiind axate în primul rând pe instruireastudenţilor pentru o cât mai bună performanţă în piaţa muncii", maispune Kochesch. El a mai adăugat că cele mai asemănătoare sistemeeducaţionale din străinătate cu cel din România sunt cele latine,din Franţa, Spania sau Italia, iar cele foarte orientate cătrepractică şi aplicabilitate sunt cele din ţările nordice, precumMarea Britanie sau Olanda. Totodată, cei care vor să-şi înceapăcariera imediat după terminarea facultăţii ar trebui să aleagăuniversităţile de ştiinţe aplicate, care oferă un echilibru mai bunîntre partea teoretică şi cea practică.

"Deseori, absolvenţii universităţilor de top vor merge maideparte spre un program de masterat şi mai apoi către unul dedoctorat", mai spune Kochesch.

Deşi o universitate foarte bine cotată nu garantează succesul încarieră, tinerii absolvenţi ar trebui să ia în calcul şi aspectelefinanciare sau geografice atunci când îşi aleg facultatea.

"Disponibilitatea oportunităţilor de finanţare este cu siguranţăun factor determinant, mai ales pentru cei care nu provin dinfamilii bogate. De asemenea, îmi este greu să îmi imaginez un elevcare nu vorbeşte bine limba franceză şi care să aleagă ouniversitate din Franţa. Distanţa este, de asemenea, un factor careinhibă - fiind considerabil mai uşor pentru un tânăr să se întoarcăacasă în România de sărbători din Lausanne decât din Boston", maispune Baltag.

Când te înscrii?

Informaţiile legate de admiterea la universităţile străine artrebui adunate cu un an înainte de depunerea efectivă a dosarului,întrucât une­le facultăţi solicită la admitere absolvirea unorteste precum SAT sau Toefl, care necesită o pregătire prealabilă şicare sunt susţinute contra cost.

"În multe ţări din Europa există website-uri care detaliazăprocedura de admitere în universităţile publice. Tot ce trebuie săfacă tinerii este să caute pe internet "study in ..." şi vor puteaaccesa portaluri care oferă informaţii complete despre procedura cetrebuie urmată şi calendarul admiterii. Spre exemplu, pentruDanemarca există studyindenmark.dk, care prezintă programeledisponibile în limba engleză, calendarul (termenul-limită este 15martie pentru programele care încep în septembrie), precum şiprocedura de admitere (în Danemarca, admiterea se face centralizatpe un alt website, optagelse.dk)", mai spune Baltag.

Bursă sau credit guvernamental?

Studenţii români care obţin împrumuturi guvernamentale sunt mainumeroşi decât cei care câştigă burse sau de scăderi de taxe odatăcu intrarea României în UE.

"De exemplu, guvernul britanic vine în întâmpinarea studenţilormembri ai UE cu un împrumut care acoperă în totalitate taxa deşcolarizare, acesta urmând a fi rambursat numai după terminareastudiilor şi numai în procent de 9% din diferenţa ce depăşeste unnivel de venit minim obţinut pe an de absolvent stabilit în funcţiede ţară", mai spune Kochesch. Spre exemplu, dacă se întoarce înRomânia, absolventul va trebui să ramburseze împrumutul numai cândva depăşi un salariu de 6.000 de lire sterline pe an. Un altîmprumut este cel din Olanda, care acoperă toată taxa deşcolarizare, dar care trebuie rambursat după doi ani de graţie dupăterminarea studiilor. Rata lunară va fi în jur de 30 - 40 deeuro.

Alexandru Busuioc va plăti în acest an o taxă de şcolarizare de3.290 de lire în Londra, însă de când românii sunt consideraţi"home students", ei pot opta pentru împrumuturi oferite de guvernulbritanic, cu dobândă foarte mică, pentru acoperirea taxei. "Suma decare ai nevoie pentru a pleca să înveţi în Anglia diferă foartemult de la facultate la facultate, în primul rând din cauzadiferenţelor de preţuri între oraşe. De exemplu, Londra este celpuţin de două ori mai scump decât Manchester sau alte oraşe dinnordul sau centrul Angliei", spune Alexandru, care a adăugat căpreţul depinde foarte mult şi de căminul pe care absolventul îlprimeşte.

Spre exemplu, diferenţa dintre cel mai ieftin şi cel mai scumpcămin de la UCL este de aproape 100 de lire pe săptămână.

"Apoi, trebuie să te gândeşti dacă începi să lucrezi part time,însă în ziua de astăzi joburile, chiar şi part time, se găsescgreu. Pot spune că suma de care ai nevoie pentru a ajunge săstudiezi în Anglia este de peste 700 de lire, incluzând biletul deavion. Dar asta presupune să îţi iei un part-time foarte repededupă sosire", mai spune Alexandru.

În general, universităţile nu au taxe de înscriere. Totuşi,fiecare absolvent ar trebui să aibă pusă deoparte o sumăechivalentă cu plata a două sau trei luni de chirie atunci când seduce să studieze în străinătate. Pe lângă aceste costuri, ar maitrebui bugetate cele legate de întreţinere, masă, rechizite sautransport, care diferă în fiecare ţară, iar în oraşele mari, încapitalele europene, vor fi mai scumpe.

În SUA, pe lângă aceste costuri se mai adaugă şi prima rată dintaxa de şcolarizare (15% din valoarea taxei, care poate fi de la10.000 la 60.000 de dolari). De asemenea, ca să obţină viza destudiu, studentul trebuie să demonstreze că familia îi poatesusţine primul an de studiu în SUA, ceea ce înseamnă că, pe lângăasigurarea taxei de şcolarizare, părinţii trebuie să arate că ausuficiente fonduri şi pentru a-i asigura costurile de trai.

"Costul traiului diferă în funcţie de ţară, oraş şi necesităţilefiecăruia. În Marea Britanie te poţi descurca cu 700-1.000 de liresterline pe lună, în Franţa, Olanda sau Germania cu 600-1.000 deeuro, iar în SUA cu 600 -1.000 de dolari. Din fericire, majoritateauniversităţilor oferă estimări destul de bune ale costului traiuluiîn campus sau în afara lui. Odată ce ai hotărât unde doreşti săstudiezi, bugetarea nu este o mare problemă", mai spune Baltag.

"Bugetul săptămânal pentru a trăi în Londra, care includechiria, masa, transportul şi cheltuielile de buzunar se situeazăîntre 170 şi 200 de lire", mai spune Alexandru.

Şi-a echivalat în Portugalia diploma de la SpiruHaret

Ionuţ, 23 de ani, absolvent al Facultăţii de jurnalism dincadrul Universităţii din Bucureşti şi licenţiat în RelaţiiInternaţionale şi Studii Europene în cadrul Universităţii SpiruHaret, va pleca în septembrie în Porto (Portugalia) pentru a urmacursurile unui program de masterat oferit de universitatea dinoraş.

"Nu am dat examen, la ei se intră pe baza de CV şi de nota de lalicenţă. Eu mi-am echivalat diploma de la Spiru Haret, unde am 10.Am desoperit cu stupoare când am fost acolo că această universitateeste inclusă într-o lege a Uniunii Europene care echivaleazăautomat studiile", spune Ionuţ, care va începe un program demasterat în domeniul ştiinţelor educaţiei, oferit de Facultatea depsihologie din cadrul Universităţii din Porto.

Deşi iniţial a vrut să se înscrie la universitatea din Lisabona,unde înscrierile se făceau până în luna august, echivalareadiplomei s-a făcut mai repede la Porto şi s-a decis să rămânăacolo. Ce va face după absolvire?

"Doi ani voi rămâne acolo şi vreau să mă angajez part timepentru a mă putea întreţine. Nu ştiu ce voi face după, eventual măduc în altă parte, dar, oricum, de întors în ţară nu am de gând",mai spune Ionuţ, care va termina un masterat pe educaţie şiexcludere, care abordează temele legate de minorităţi, migraţii sauprobleme de comunicare interculturală.

Printre activităţile extracurriculare pe care studenţii românile pot desfăşura în cadrul UCL se numără participarea la cluburi deşah, de tir cu arcul, sau societăţi precum degustătorii de vinurisau fanii lui Harry Potter.

"Eu sunt implicat în două cluburi sportive - water polo şihandbal - şi fac parte din comitetul de organizare a două dinsocietăţile mari de finanţe de aici - UCL Investment Society, undesunt marketing officer, şi UCL Private Equity, în cadrul căreiasunt vicepreşedinte şi cofondator", mai spune Alexandru. Până acumun an, Alexandru voia să se întoarcă să lucreze în ţară imediatdupă absolvire, însă participarea la un program de internship înLondra l-a făcut să se răzgândească.

"Îmi doresc să lucrez în consultanţă, pentru ca mai apoi săintru în domeniul private equity. România este deocamdată lastatutul de începător în ceea ce priveşte aceste domenii, însepcial la cel de equity", mai spune Alexandru.

Aproape 20 de angajaţi ai P&G au studiat înstrăinătate

O miză importantă pentru românii care studiază în străinătate şicare vor să se întoarcă acasă după absolvire o reprezintă ocupareaunor funcţii în multinaţionalele de pe piaţa locală, care oferăposibilitatea de promovare şi accesul relativ facil către un nivelsuperior de management.

Un procent de 2% din cei 940 de angajaţi din divizia locală aproducătorului american de bunuri de larg consum Procter&Gambleau finalizat cursurile unor facultăţi din străinătate, iarrecrutarea acestora a fost similară cu cea a absolvenţilor defacultăţi locale.

"După un prim test general care este eliminatoriu, urmează oserie de interviuri specifice fiecărei poziţii, care urmărescidentificarea unor calităţi şi abilităţi necesare respectiveipoziţii pentru care candidatul a aplicat. Nu există diferenţe înprocesul de recrutare între candidaţii care au absolvit facultăţiîn străinătate şi absolvenţii din România", susţine Sunday Oloidi,HR Associate Director în cadrul P&G Marketing România. Cu toateacestea, absolvenţii de facultăţi străine pot profita deexperienţele din mediul cultural în care au trăit şi studiat,oferindu-le drept exemple la interviurile de angajare. În ceea cepriveşte aşteptările salariale ale absolvenţilor, acestea depind şide poziţia pentru care aplică.

"Ţinând cont de faptul că P&G angajează pentru poziţii deentry-level, experienţa profesională a candidaţilor este extrem delimitată. Aceasta face ca majoritatea candidaţilor care au terminato facultate în străinătate să nu aibă aşteptări salariale diferitede ale celor care şi-au terminat studiile în România", adaugăOloidi. De altfel, o mare parte din românii care studiază înstrăinătate aleg ca, după finalizarea studiilor, să rămână câţivaani să lucreze în ţara respectivă, pentru ca atunci când se întorcacasă să ocupe poziţii de middle sau chiar top management încompaniile de pe piaţa locală, având şi aşteptări salariale maimari faţă de ceilalţi candidaţi.

AFACERI DE LA ZERO