500.000 de noi nascuti in 1967! Daca adaugam si urmatorii 2-3 ani, vorbim despre cea mai numeroasa generatie de romani. Peste un milion! Ei sunt decreteii patriei noastre, copiii "infiati" de Dumnezeu in dictatura Ceausescu.
Astazi au 44-47 de ani. Ei au avut o sansa istorica. Au prins o schimbare de regim care se intampla o data la cel putin 50 de ani. Cati au profitat de ea? Ce reprezinta aceasta generatie? Care este perspectiva ei in Romania, raportata la problemele economice care vor aparea odata cu iesirea lor la pensie?
Doua adevaruri trebuie subliniate inca de la inceput. Primul tine de educatie. Asa cum a fost, perioada comunista a fost mai eficienta dacat cea actuala. La nivelul anilor 1990, cand generatia decreteilor era prin facultati, studentii de atunci au iesit mai pregatiti decat cei de azi. Angajatorii de azi simt aceasta diferenta.
Al doilea lucru important tine de noroc. Dupa 1990, decreteii care s-au apucat de afaceri au trait vremuri de exceptie, din punct de vedere comercial. Atunci, piata muncii era virgina in multe domenii de activitate. Practic, sute de meserii noi, interzise in regimul comunist, au aparut peste noapte. Cine a avut un minim spirit de initiativa a trait momente de glorie economica. Profiturile erau fabuloase, iar era "bisnitei" postcomuniste lansa primii germeni ai capitalismului autohton.
Incet-incet, vremea tunurilor in afaceri a apus. Cei care au reusit sa identifice oportunitati durabile au creat primele branduri locale, multe regionale si cateva nationale. Dar, in aproape 25 de ani, sita oamenilor de afaceri a cernut. Domeniile de activitate noi au fost batatorite de generatia decreteilor. Apogeul selectiei naturale in economie a fost atins in ultimii 5 ani, odata cu inceperea crizei.
Businessman-ii romanii care vor iesi teferi din actuala recesiune, care macina in continuare economia globala, vor reprezenta adevaratii antreprenori ai tarii. Sunt cei care nu s-au bazat numai pe educatia primita in scoala comunista sau pe norocul vremurilor demult incheiate. Adaptarea la capitalismul autentic a impus noi reguli absolut necesare pentru atingerea succesului in afaceri: educatie, financiara, manageriala, dezvoltare personala, viziune si evitarea greselilor mari. Pe scurt, educatie antreprenoriala.
Generatia decreteilor va avea insa o imensa problema, care va deveni curand de actualitate. Pana acum, s-au descurcat prin solutii individuale fara sa identifice solutii comune pentru intregul sistem. Munca la negru, neplata darilor catre stat prin evidente clare in urma activitatilor prestate, vor duce rapid la imposibilitatea asigurarii veniturilor pentru batranete de catre statul roman. Acest lucru este cunoscut, dar ignorat cu desavarsire.
Cine e de vina? Clasa politica, pentru ca a permis acest fenomen extins? Decreteii, cei care nu au constientizat consecintele majore negative din viitor si au acceptat sa fie platiti la negru? Antreprenorii, care s-au bucurat de neplata datoriilor catre stat pentru propriii angajati? Evaziunea fiscala masiva din economie? Ce e de facut?
Plecand de la aceste constatari evidente din economia reala, primii care ar trebui sa ia masuri imediate, sa arate ca le pasa de viitorul lor, ar trebui sa fie chiar decreteii. Clasa politica actuala a inchis ochii si nu a fost interesata decat de prioritatile economice extreme: pensii si salarii pentru bugetarii de azi. Pentru a acoperi gaurile din vistieria statului, Romania a devenit din ce in ce mai indatorata (aproape 100 de miliarde de euro!). Situatia nu poate continua asa.
Peste 15 ani, cand cea mai numeroasa generatie de romani va incepe sa iasa la pensie, lucrurile pot fi extrem de grave. Solutia colectiva trebuie conturata cat mai rapid. Pentru a fi credibila si pentru a demonstra ca ii pasa, generatia decreteilor trebuie sa-si mandateze si sa-si sustina reprezentantii in cele mai importante medii din propria tara: politic, economic, administrativ si social. Alta solutie nu prea exista. Atitudinea prin implicare pentru propriul interes.
Altfel, stacheta va ramane in mainile celor care au condus Romania in ultimul sfert de secol si care i-au lasat pe decretei sa se descurce singuri, nefiind interesati de soarta lor. Intr-o economie sanatoasa, nu e loc pentru spectatori politici.
