Campioana României a terminat în Top 3 pentru al treilea an consecutiv, iar acest aspect nu poate fi trecut cu vederea. Dar, în acelaşi timp, speranţele pentru acest sezon au fost mult mari decât o finală de consolare la Budapesta. Toate aceste speranţe au fost alimentate în primul rând prin transferul Cristinei Neagu la CSM Bucureşti.
Imediat după ce echipa campioană a României şi-a încheiat parcursul la Final Four, Cristina Neagu a tras concluziile. Nu a ocolit nicio întrebare, iar în general discursul ei a fost foarte tranşant şi a pus degetul pe rană. Lipsa unui sistem, a stabilităţii, schimbarea foarte desă a antrenorilor, sunt câteva aspecte evidenţiate de liderul echipei. Toate aceste lucruri au condus până la urmă la rezultatul final din Budapesta. Tot ce a spus golgheterul Ligii Campionilor în acest sezon, puteţi citi în rândurile următoare:
Cristina, care ar fi concluziile după acest Final Four?
Să spunem că este o medalie de bronz pe care ne-am dorit-o foarte tare pentru noi ca şi echipă, pentru fetele care părăsesc echipa la sfârşitul sezonului, dar mai ales pentru acest public minunat care s-a deplasat la Budapesta. Ne-a susţinut cu Rostov Don, chiar şi după dezamăgirea de ieri. Bineînţeles, din punctul meu de vedere, cele două meciuri cu Gyor şi Rostov nu se pot compara. Motivaţia şi presiunea a fost în meciul din semifinale. Trebuie să fim realişti şi să vedem şi faptul că Rostov a fost o echipă foarte dezamăgită şi lipsită de energie, mai ales în prima repriză. Noi am jucat mai bine pe parcursul meciului şi chiar dacă am câştigat cu un gol, a fost o victorie meritată. Personal, rămân extrem de frustrată şi dezamăgită de faptul că nu am reuşit să câştigăm împotriva formaţiei Gyor. Reprezentanta Ungariei a fost un adversar extrem de puternic pentru noi. Am auzit discuţii, că nu am jucat ca o echipă în semifinale, iar cu Rostov Don probabil că am fost o echipă. Gyor a fost un adversar foarte puternic, nu ne-a lăsat să ne facem jocul obişnuit, trebuie să privim lucrurile şi din acest punct de vedere. Adversara a avut un joc foarte agresiv care nu ne-a permis să avem o continuitate a paselor şi a jocului. Roston ne-a permis aproape orice, astfel că cele două meciuri nu se pot compara.
Gyor nu v-a lăsat să jucaţi, iar tu ai părut destul de nervoasă, irascibilă în joc. Aşa a fost?
Probabil că mi-am dorit prea mult, iar anumite decizii din timpului meciului nu le-am luat cu capul, ci le-am luat cu inima. Ele au jucat extrem de dur, am fost puţin nervoasă şi din cauza arbitrilor pentru că nu dădeau nici un cartonaş galben şi simţeam pe pielea mea că sunt lovită de fiecare dată. Dar nu aduc arbitrii în discuţie din cauza asta, nu a fost arbitrajul de vină. Probabil că a fost o supramotivaţie care în anumite momente ale jocului nu m-a lăsat să iau deciziile corecte, însă e greu când jocul nu merge, când lumea aşteaptă mult de la tine. Nu-mi caut scuze, ştiu foarte bine ce am făcut eu. Dar eu cred că noi ca şi echipă nu am reuşit să rezolvăm jocul nici în atac, nici în apărare, aşa cum am spus-o înainte de a veni la Budapesta. Am cam fost anihilaţi pe toate planurile.
Lumea a avut aşteptări de la tine şi de la Bella Gullden. S-a greşit şi tactica, pentru că mulţi spun că voi ar fi trebuit să fiţi scoase pentru câteva minute şi încercate şi alte variante? Cum ai simţit tu din teren?
La asta nu pot eu să răspund, pentru că nu decid eu cine schimbă jucătoarele. Nu ştiu cine sunt cei mulţi care spun astfel de lucruri. Sunt şi mulţi care stau în canapea şi mănâncă seminţe şi ne înjură pe noi care ne rupem picioarele în fiecare zi. Din păcate, în România victoriile sunt nunţi, înfrângerile sunt înmormântări. Trebuie să învăţăm să avem o stabilitate, să avem o balanţă, să nu mai facem eroi şi statui după anumite victorii, dar nici să încercăm să retragem jucătoarele sau să le îngropăm după înfrângeri. Avem foarte multe lucruri de învăţat toţi începând cu mine. Sper să învăţ ce s-a întâmplat aici la Final Four, dar trebuie să înţelegem că o echipă nu se clădeşte peste câteva luni, nu se clădeşte într-un an în care schimbi din nou antrenorii, pleacă 5 jucătoare, vin 5 jucătoare noi, este foarte greu. Nu ştiu câtă lume înţelege lucrul acesta, infrastructura, sistemul este extrem de important. Uitaţi-vă la Gyor, lucrează cu acelaşi antrenor de 6 ani. Este un antrenor care a creat un sistem, care a adus 1-2 jucătoare în fiecare sezon, exact ce a simţit el că îi trebuie echipei şi atunci normal că lucrurile au început să meargă. Noi schimbăm foarte mult şi pe banca tehnică şi jucătoarele. Avem nevoie de continuitate, asta încerc să spun, să fim o echipă puternică, nu doar o echipă care azi joacă bine şi mâine joacă sub orice critică. Trebuie să creăm un sistem puternic şi poate atunci şi într-o zi mai slabă pierzi la limită sau câştigi la limită, dar eşti acolo, eşti aproape, nu pierzi la o diferenţă de 5-6 goluri într-o semifinală de Liga Campionilor. Avem nevoie de un sistem în care să avem încredere, în care să ne simţim în siguranţă.
Şi cum facem să avem acest sistem, când CSM Bucureşti a avut 7 antrenori în ultimii 3 ani?
Asta nu pot eu să decid, dar spun ce simt şi ce văd. Iau exemplul Gyor, iar exemplul Buducnost, echipă la care am fost şi ştiu cum se lucrează. Mi-aş dori acest lucru şi la noi, nu vreau să fim echipa aia care dacă azi a tras lozul câştigător, învinge la 15 goluri, dar mâine poate la fel de bine să facă un meci foarte prost. Nu vreau să fim asta şi cred că putem să fim o echipă de care toată lumea se teme în Liga Campionilor.
Crezi că Per Johansson este o soluţie şi pentru anul viitor?
Cred că Per este o soluţie şi pentru sezonul următor, dar habar nu am ce se va întâmpla, dacă va rămâne, dacă va pleca, dacă s-a discutat despre asta.
În momentul în care se schimbă antrenorul, voi ca jucătoare aţi fost întrebate vreodată?
Asta nu este problema noastră, este problema clubului. Până la urmă îşi asumă deciziile, noi jucătoarele trebuie să ne adaptăm cât mai repede la sistemul pe care şi-l doreşte şi încercăm să muncim cât mai bine.
Luate individual, CSM Bucureşti a avut jucătoarte valoroase pe toate posturile. Ce v-a lipsit pentru a reuşi să obţineţi mai mult?
Jucătoarele sunt valoroase, dar degeaba le ai dacă nu ai o echipă, de asta trebuie să se ocupe antrenorii. Iar noi din moment ce am schimbat antrenorul în luna martie, nu ştiu... Cred că nu s-a creat un sistem de la început şi dacă ne uităm la tot sezonul, probabil că meciul cu Gyor a fost imaginea perfectă a întregului sezon, pentru că exact aşa a fost. După meciuri excepţionale, au venit meciuri foarte proaste. Sunt întrebări fără răspunsuri, nici măcar noi nu am putut să răspundem.
Spuneai că pleacă mai multe jucătoare, că vor veni altele noi. Crezi că se va putea face mai mult la anul, stabilitatea de care spuneai tu se poate realiza în câteva luni, astfel încât să prindenţi Final Four şi eventual să-l câştigaţi?
Imi doresc enorm de mult, pentru că altfel ne vom califica, dar sezonul va avea acelaşi deznodământ. Îmi doresc să fim o echipă legată, o echipă care poate să câştige şi într-o zi mai proastă, nu la 10 goluri, dar măcar la un gol. Altfel va fi foarte greu, un fel de loterie, ne vom ruga să prindem o zi bună. Eu nu-mi doresc asta, ci să avem un grup unit. Sunt convinsă că şi jucătoarele care vor veni la anul, de fapt le ştiu pe toate dintre ele, vor munci foarte mult, îşi vor dori foarte mult. Cred că CSM Bucureşti va avea în continuare jucătoare foarte bune, acum depinde dacă vom reuşi să formăm o echipă.
Crezi că bariera asta lingvistică este o problemă? Juctoarele străine care vin, nu învaţă limba română, sunt dificultăţi în comunicare?
Nu sunt dificultăţi în comunicare pentru că toată lumea cunoaşte limba engleză. Dar dacă mă întrebaţi pe mine personal, e oarecum ciudat să fii în ţara ta şi să vorbeşti limba engleză. Din păcate suntem foarte puţine românce şi pentru că sunt mai multe străine, de asemenea, antrenorii străini, se preferă limba universală. Cu siguranţă că anumite lucruri, în anumite momente ale meciului, ar fi mult mai simplu să le spui în limba română, dar la noi la echipă treaba asta nu se practică şi nu ştiu ce să spun. Eu venind din străinătate, am văzut că se vorbeşte numai limba engleză şi aşa a fost de la început până la sfârşit. Şi aşa a fost în toţi anii de când s-a format CSM Bucureşti la cel mai înalt nivel. Iar dacă au fost antrenori străini la cârma echipei, s-a vorbit numai limba engleză.
Cristina, te vezi jucând încă 4-5 ani la CSM Bucureşti, iar în jurul tău să fie construit acel sistem de care vorbeai mai devreme?
Da, de ce nu!? M-am întors cu inima deschisă în ţară, deşi a fost un sezon extrem de greu din toate punctele de vedere pentru mine. M-au întrebat colegi de-ai voştri dacă îmi pare rău că m-am întors, pentru că am fost de multe ori criticată în acest sezon. Nu-mi pare rău pentru că eu ştiu că oamenii care mă iubesc, care mă respectă sunt mult mai mulţi decât cei care mă critică. Îmi doresc foarte mult în continuare să câştig Liga Campionilor cu o echipă din România, dar lucrul acesta nu se poate întâmpla peste noapte.
Este un sezon dezamăgitor sau mulţumitor pentru tine?
Un sezon care nu se încheie nici măcar cu finala Ligii Campionilor, nu poate fi mulţumitor. Obiectivl meu în momentul în care am semnat cu CSM Bucureşti a fost să câştig Liga Campionilor. Însă per total am muncit foarte mult, mi-am dorit foarte mult, am dat tot ce am putut, nu doar ca şi calităţi handbalistice, ci am încercat şi să ajut pe toată lumea, să vorbesc, să încercăm să punem lucrurile la punct. Am pierdut foarte multă energie din punctul acesta de vedere, poate de multe ori am uitat de mine şi de jocul meu, însă nu-mi pare rău. Cred că până la urmă asta face un lider de echipă. Iar un lider îşi asumă şi greşelile, iar eu niciodată nu am fost omul care a încercat să dea vina pe cineva. Îmi ştiu toate greşelile făcute în acest sezon şi sper să învăţ din ele
