Angajatorul este cel care va plăti diferenţa dintre contribuţiile datorate (la nivelul salariului minim brut) şi contribuţiile calculate la nivelul venitului realizat.
La un salariu brut de 600 de lei pe un contract de muncă cu timp parţial un angajat primea anul trecut „în mână“ suma de 421 de lei pe lună.
Odată cu revoluţia fiscală din acest an, acelaşi angajat ar fi trebuit să plătească către stat 65 de lei, dincolo de faptul că nu ar mai fi primit cei 421 de lei pe lună pentru aceeaşi muncă pe care a făcut-o anul trecut. În acelaşi timp, angajatorul ar fi făcut economii de peste 300 de lei pe lună, arată un calcul realizat de firma de audit şi consultanţă fiscală BDO România.
Cum s-a ajuns în această situaţie şi ce soluţie a găsit Guvernul pentru a rezolva această anomalie?
„În toamna anului 2017, o ordonanţă de urgenţă (OUG nr. 4/2017) a introdus o prevedere nouă în Codul fiscal potrivit căreia, pentru contractele de muncă cu timp partial (part-time), baza de impunere pentru stabilirea contribuţiei angajatorului de asigurări sociale (15,8% pentru condiţii normale de muncă) şi a contribuţiei angajatorului de asigurări sociale de sănătate (5,2%) devenea cel puţin salariul minim pe economie (1.450 de lei)“, aminteşte Claudiu Ioniţă, Individual Taxation & Global Mobility Manager Tax în cadrul BDO. Excepţie de la aceste prevederi făceau elevii sau studenţii de până în 26 de ani aflaţi într-o formă de şcolarizare, ucenicii de până în 18 ani, persoanele cu dizabilităţi sau pensionării.
