Am rămas fără forţă de muncă
Noul raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) asupra migraţiei arată că numărul românilor din străinătate a crescut anual cu peste 7% din 2000 până în 2015. Ţara noastră a ajuns prima după Siria (13%) în topul migraţiei, având astfel cea mai mare diasporă din Uniunea Europeană. După România, în acest clasament, se află Polonia (5,1%) şi India (4,5%).
Datele ONU arată că 3,4 milioane de cetăţeni români locuiesc peste hotare. Dacă în Siria motivul migraţiei este războiul, pentru România este vorba de o migraţie economică: oamenii pleacă pentru un trai mai bun.
Dacă în 2000 ţara noastră nici nu figura în topul ONU, în 2015 a urcat pe locul 17 din 20 de ţări din punctul de vedere al vitezei de depopulare. Cea mai mare diasporă din lume o are India, urmată de Mexic, Rusia, China şi Bangladesh. Ţara europeană cu cei mai mulţi emigranţi este Ucraina – de acolo au plecat 6 milioane de oameni.
Populaţia României a scăzut constant în ultimii ani, ajungând ca în 2014 să se înregistreze mai puţin de 20 de milioane de locuitori, ceea ce face ca populaţia rezidentă a ţării să fie la nivelul anului 1966, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS).
Dacă populaţia României scade, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre locurile de muncă disponibile: în ultimul trimestru al anului trecut numărul locurilor de muncă vacante a fost de 54.700. Cele mai mari rate ale locurilor de muncă vacante s-au înregistrat în administraţia publică şi alte activităţi de servicii (2,52% pentru fiecare în parte), urmate de sănătate şi asistenţă socială (2,40%). La polul opus, cele mai mici valori atât ale ratei cât şi ale numărului locurilor de muncă vacante s-au regăsit în industria extractivă (0,16%, respectiv 100 de locuri vacante).
Toţi aceşti factori au dus la declanşarea unei ample crize de personal. Anul trecut, construcţiile şi agricultura s-au confruntat cu cele mai mari deficite de personal, dar rând pe rând au intrat în această criză şi sectoarele turism, comerţ sau producţia de componente auto. Deficitul din construcţii ameninţă chiar să pună în pericol marile proiecte de infrastructură; apoi, în sectorul agricol mâna de lucru este tot mai scumpă şi mai greu de găsit, comerţul a avut un avânt puternic în deschiderea de noi magazine (care a generat o cerere intensă de angajaţi noi), iar în turism România are un exod de personal care cu greu mai poate fi stăvilit.
Criza de forţă de muncă i-a obligat pe angajatori să majoreze salariile, să acorde mai multe beneficii, inclusiv acţiuni ale companiei, să aducă personal din zone din ce în ce mai îndepărtate de sediul firmei sau chiar să închirieze angajaţi. Angajatorii nu s-au limitat doar la creşterea salariilor, ci au căutat în mod activ personal, încercând să-l transfere acolo unde este nevoie.
Beneficiile acordate angajaţilor reprezintă un alt răspuns la deficitul de forţă de muncă. Angajaţii oferă, în funcţie de specificul fiecărei industrii, bonus de prezenţă, asigurări medicale, sesiuni de training, sesiuni de team building sau acoperirea cheltuielilor de transport. Pentru zonele urbane, în servicii, unde sunt vizaţi tinerii millenniali, se oferă din ce în ce mai multe beneficii salariaţilor – în bani, timp liber sau orice altă formă. În fine, sunt companii care aleg metoda directă, şi anume creşterea salariilor semnificativ peste media pieţei, cu toate avantajele (dar şi inconvenientele) unei asemenea politici. Tot pentru tineri, au un anumit succes programele de internship, cu recrutare la capătul culoarului. Nu la fel de mult succes au programele de ucenicie, care au rămas total marginale şi pentru că nu sunt explicate coerent către publicul-ţintă.
De asemenea, din ce în ce mai multe companii din industrii tot mai diverse apelează la leasingul (închirierea) de personal, potrivit Smartree, companie care activează pe piaţa de externalizare a proceselor de resurse umane. În primii ani de la apariţia sistemului de închiriere de personal, acesta a fost utilizat ca răspuns al unor necesităţi fluctuante de personal necalificat. În ultimii ani, sistemul este folosit de foarte multe companii multinaţionale în căutare de personal cu pregătire şi educaţie. Companiile cel mai active pe acest segment sunt call centerurile sau centrele de tip shared services, consultanţă IT, companiile din domeniul tehnologiei, telecom, dezvoltare software sau cele în care activitatea este de tip project-based. Această formă de angajare este cel mai des întâlnită în oraşele mari, precum Bucureşti, sau în zonele unde există centre industriale sau facilităţi importante de producţie, precum Timişoara, Craiova, Sibiu sau Cluj-Napoca.
În 2017 au fost aduşi în România 4.911 muncitori străini, număr în creştere faţă de anul precedent; de regulă, permisele de muncă se acordă pentru un an. Cei mai mulţi vin din Asia, iar statul care a furnizat cel mai mare număr de muncitori este Vietnam, cu peste 1.400 de persoane. Din punct de vedere regional, cei mai mulţi lucrători străini veniţi la muncă în România în 2017 – peste 1.200 – au ajuns în Bucureşti şi Ilfov, potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări. În topul judeţelor cu cea mai ridicată cerere pentru muncitori străini se află Tulcea, Sibiu, Timiş, Arad şi Braşov.
