Longevitate - este un cuvânt care poate caracteriza conducerea BNR, dar şi mandatele unor şefi ai celor mai mari 10 bănci comerciale după active din România, care acoperă în jur de 80% din activele întregului sistem bancar românesc. Care este secretul din spatele mandatelor de decenii ale oamenilor care conduc sistemul bancar?
MUGUR ISĂRESCU
A fost validat de Parlament, începând cu 1991, pentru şase mandate consecutive de guvernator al BNR, fiind nu doar cel mai longeviv demnitar din statul român de după 1990, ci şi cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume. Mugur Isărescu, 73 de ani, face istorie fiind singura personalitate din România care în cei peste 30 de ani de la revoluţie a reuşit să rămână într-una una dintre cele mai înalte demnităţi ale statului român.
Isărescu a fost numit guvernator al Băncii Naţionale a României (BNR) la 4 septembrie 1990, poziţie pe care a părăsit-o o singură dată, doar temporar (cu păstrarea mandatului), în 2000, când a îndeplinit funcţia de prim-ministru. În 1990, numirea sa a fost făcută de către guvern, iar din 1991 a primit mandate succesive din partea Parlamentului. Practic, Isărescu a fost validat de Parlament pentru şase mandate consecutive de guvernator al BNR, fiind nu doar cel mai longeviv demnitar din statul român de după 1990, ci şi cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume. Deşi acest record de longevitate, de peste trei decenii într-o astfel de funcţie, este greu de egalat, nu doar în România, ci şi la nivel internaţional, şi şefii unor bănci comerciale mari de pe piaţa locală au reuşit performanţa de a aduna mandate de mulţi ani, ajungând să rămână chiar şi până la două decenii în funcţia de CEO.
Câştigurile mari raportate de băncile din top 10 de-a lungul timpului, alături de ascensiunea în topul după active uneori, au motivat acţionarii unor bănci comerciale mari, străini sau statul român, să le prelungească de două ori sau de mai multe ori mandatele şefilor, astfel că unii CEO de bănci mari au ajuns să cumuleze până la 10 ani, 15 ani sau chiar 20 de ani în fruntea instituţiilor de credit, fapt mai puţin obişnuit în alte ţări.
Au fost şi ani de boom economic, au fost şi ani de criză. Iar anii de criză financiară şi economică de după 2008 au făcut diferenţa dintre bănci. Pe o piaţă a creditului care a fost marcată de letargie în primii ani de criză şi a dat ulterior semne de redresare, băncile care au făcut achiziţii, dar şi cele care au vândut mai multe credite noi au putut să se delimiteze, înregistrând creşteri vizibile la nivelul cotelor de piaţă după active. Iar criza prin care a trecut şi sectorul bancar în ultimele decenii nu a rămas fără urmări la nivel de top management, unele bănci traversând perioada de criză cu acelaşi director executiv, în timp ce altele au schimbat doi, trei sau chiar mai mulţi şefi în ultimii an. Practic, pierderile raportate de unele bănci, cele mai multe bănci mici, dar şi bănci mari, şi portofoliile consistente de credite neperformante au făcut ca unii şefi de bancă să nu reuşească să supravieţuiască crizelor.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
