Presiunea de a avea rezultate, frica de a rata oportunităţi de carieră, burnoutul, cât şi goana după work-life balance şi dezvoltare personală sunt câţiva dintre factorii care contribuie la amânarea tot mai mult a deciziei de a face copii în rândul tinerilor din medii urbane corporatiste. A devenit oare succesul un contraceptiv modern?
Două dintre cele mai citite articole pe site-ul BUSINESS Magazin se refereau la două motive, diametral opuse, pentru care tinerii din România fac din ce în ce mai puţini copii: pe de o parte, disponibilitatea vacanţelor, apariţia low-costurilor, a distracţiilor din ce în ce mai accesibile care nu lasă timp pentru viaţa de familie şi, pe de altă parte, creşterea costului vieţii, dorinţa de a avea stabilitate financiară, o carieră, o locuinţă, a milenialilor care poate acordă mai mult timp de gândire deciziei de a face un copil. Ne-am întrebat dacă vreunul dintre motive este mai corect decât celălalt – nu neapărat la nivelul întregii societăţi – evoluţia demografică per total fiind influenţată de mai mulţi factori economici, sociali şi culturali – , cât mai ales în rândul angajaţilor moderni, cei care ne înconjoară, cei care au acces la educaţie, resurse, bani şi, în limbaj corporatist, „know-how”.
Faptul că natalitatea este în scădere nu mai e demult o noutate – amintim doar câteva date publice de la Institutul Naţional de Statistică şi Eurostat: dacă în anul 1990, în România se năşteau 314.746 de copii – în prezent, valoarea este de două ori mai mică şi în continuă scădere: în jur de 155.000 de copii s-au născut în anul 2023, iar cele mai recente valori pentru anul în curs arată un continuu declin - în luna mai 2024, numărul născuţilor vii a fost cu 2.219 de copii mai puţini faţă de aceeaşi lună a anului trecut (11.505), adică un minus de 16,2% comparativ cu aceeaşi lună din anul 2023. Alte date statistice arată că, dacă în anii ʼ80 vârsta medie a mamelor era de 25 de ani, iar în perioada 1990-1997 ajunsese să fie chiar şi mai mică, oscilând la 24,3 – 24,5 ani, în 2002 începe o tendinţă de amânare a naşterilor şi astfel creşterea vârstei medii ajunge, în 2023, la 27,5 (iar în mediul urban este chiar mai ridicată de atât, de 29,2 ani). Femeile tinere fac din ce în ce mai puţini copii, în timp ce opusul se întâmplă pentru grupurile de vârstă mai ridicate: potrivit Eurostat, în UE ponderea naşterilor la mame cu peste 40 de ani a crescut mai mult de două ori între 2001 şi 2019 - această pondere a crescut în toate statele membre în această perioadă, inclusiv în România (în acest caz însă, ţara noastră se află în partea fericită a clasamentului, cu cea mai mică pondere a mamelor peste 40 de ani – 3,2%). Totuşi, rata fertilităţii (un indicator demografic care măsoară numărul mediu de copii născuţi de o femeie pe parcursul vieţii ei fertile, în general considerată între 15 şi 49 de ani n.red.) se află în declin, în ţara noastră înregistrându-se una dintre cele mai mari scăderi ale acestui indicator – de la 1,77 la 1,2 în intervalul 2019 – 2023. În timp ce motivele ce ţin de natalitate la nivelul unei societăţi sunt complexe – vrem să ne concentrăm pe motivele pentru care un grup social - „angajaţii moderni”, pe care noi îi numim colocvial/generic, corporatişti - amână această decizie.
Succesul, un contraceptiv modern
„Cel mai performant contraceptiv este reprezentat de creşterea veniturilor şi, implicit, a calităţii vieţii. În momentul în care un grup social, în acest caz particular «corporatiştii», ajunge să câştige suficient de mult încât să îşi permită lucruri şi experienţe pe care generaţiile anterioare nu şi le-au permis, aceştia vor acorda, prin comparaţie cu generaţiile anterioare sau cu alte grupuri, prioritate acumulării de bunuri şi experienţe”, consideră sociologul Romulus Oprica, managing partner al firmei BrandBerry. Prin experienţe, ne putem referi atât la activităţi de explorare a lumii, experimentare a diverselor culturi şi stiluri de viaţă, cât şi la experimentarea succesului prin construirea unei cariere solide, explică el. „Toate aceste oportunităţi pe care alte grupuri sau generaţii nu le-au avut sunt motive suficient de puternice pentru a modifica semnificativ valorile după care ne ghidăm în viaţă şi ordinea priorităţilor noastre, iar a te căsători la o vârstă mică (25-30 de ani) şi a avea un copil nu mai se află azi în topul priorităţilor grupului profesional numit corporatişti.” Acesta este un aspect, citit mai degrabă într-o notă pozitivă de sociolog, prin care tinerii acumulează experienţe, evoluează profesional şi, la momentul în care vor avea un copil, vor fi suficient de maturi profesional şi cu multe acumulări spirituale pentru a lăsa copilului/copiilor lor o bogată zestre imaterială – „Pe care, de altfel, eu o consider mult mai valoroasă decât cea materială”. Într-o notă mai puţin pozitivă, Romulus Oprica vorbeşte şi despre o altă faţă a realităţii, deloc boemă, după cum spune chiar el, determinată de aspectul economic: „Creşterea unui copil necesită resurse financiare consistente, iar mulţi tineri angajaţi se confruntă cu provocări semnificative precum un cost de trai ridicat provocat de o inflaţie galopantă. În acelaşi timp, perspectivele nu sunt deloc certe nici din punct de vedere economic şi nici social, fără a mai pune la socoteală instabilitatea mediului înconjurător. Şi, pentru că discutăm de un grup bine pregătit, educat şi poate mult prea raţional, este perfect normal ca tinerii corporatişti să-şi pună întrebarea: <<În ce lume aduc eu un copil?>> - o întrebare legitimă la care răspunsul depinde mult de optimismul respondentului”.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
