Salariul mediu net pe economie a depăşit, la finalul lui decembrie 2016, pentru prima dată în istorie, pragul de 500 de euro. Dar „istoria salariului“ ar trebui să mai consemneze un prag acum uitat: în 2008, salariul mediu net pe economie a depăşit 500 de dolari, valută de care leul fusese legat vreme de un deceniu după revoluţie.
Economia şi salariul deci au fost legate în istoria recentă de aceste două valute, dolarul şi euro. Izbiţi, în primul deceniu de după comunism, de o inflaţie cu trei şi apoi cu două cifre, românii au căutat salvarea într-o valută pe care, chiar dacă nu o aveau în buzunare, a însemnat pentru ei un criteriu limpede de a-şi evalua, şi veniturile şi bunurile.
Acesta a fost dolarul în primii ani de după revoluţie, aşa cum se întâmplă astăzi cu euro.
În anii de după 1990 ai secolului trecut, preţul caselor era cântărit în dolari – cam 5.000 de dolari era costul uni apartament; chiria era şi ea în jur de 50 de dolari; în acelaşi timp, în 1990, salariul mediu net în lei a fost echivalentul a 150 de dolari.
În 1990 şi următorii, inflaţia care depăşea 200% topea rapid veniturile reale.
Salariile au crescut de cinci ori în 1992 faţă de 1990, până la peste 20.000 de lei, dar, în dolari, un salariu mediu net însemnat în 1992 doar 65 de dolari faţă de 150 de dolari în 1990 (588 de dolari la finele lui 2016).
În 1999 salariul mediu net pe economie de 1,5 milioane de lei însemna 99 de dolari sau 93 de euro. În primul său an de viaţă euro a fost peste dolar, influenţând veniturile salariale ale românilor în funcţie de moneda la care erau raportate.
