Şi totuşi, salariile au început numai recent să crească după ani de performanţe modeste.
Uniunea Europeană se bucură de o rată record de ocupare a forţei de muncă, astfel încât muncitorii săi, care vor merge la vot la sfârşitul lunii pentru a-şi alege europarlamentarii, nu ar trebui să aibă prea multe motive de nemulţumire.
Şi totuşi, munca nu mai este răsplătită ca în trecut, o schimbare care reprezintă o provocare pentru politicienii blocului. Trendul este clar la nivelul întregului bloc: muncitorii pierd teren din punct de vedere economic.
Creşterea modestă a salariilor, subangajarea şi locurile de muncă instabile alimentează un sentiment de frustrare în rândul multor muncitori, aceştia simţind că nu beneficiază de revririmentul economic.
De la ultimele alegeri parlamentare din 2014, blocul a înregistrat o perioadă extraordinară de creştere a numărului locurilor de muncă. Aproape 15 milioane de poziţii au fost adăugate în şase ani, rata ocupării forţei de muncă în UE fiind împinsă la cel mai ridicat nivel din istorie.
Şi totuşi, salariile au început numai recent să crească după ani de performanţe modeste. În perioada postcriză 2010-2017, salariile nominale brute din zona euro au avansat cu o rată medie anuală de 1,7%, sub rata de creştere de 2,5% înregistrată în decurs de 7 ani până în 2007. În ţări ca Portugalia, Spania, Italia şi UK, salariile reale sunt încă sub vârfurile antecriză. Dublată de efectele unor trenduri pe termen mai lung ca progresul tehnologic şi globalizarea, creşterea modestă a salariilor înseamnă că alegătorii vor duce în acest an acasă cea mai mică parte din venitul ţărilor lor din peste un deceniu.
Raportul salarii/PIB este în scădere, însemnând că o parte mai mică din venituri merge către forţa de muncă şi una mai mare către profiturile companiilor. Toată această situaţie susţine ascensiunea populiştilor, avertizează Bela Galgoczi, economist la European Trade Union Institute.
Thomas Carlen, economist LO, un sindicat suedez, susţine că guvernele ar trebui să majoreze salariile minime şi să ofere sprijin în creştere pentru sindicate, în timp ce Galgoczi susţine măsuri care ar asigura o creştere a salariilor în linie cu creşterea productivităţii.
Pentru a promova o distribuţie corectă a creşterilor de productivitate, OCDE susţine necesitatea îmbunătăşirii competenţelor muncitorilor şi creării unui mediu competitiv în care guvernele să se asigure că concurenţa funcţionează.
