În urmă cu cinci ani, şomajul cronic, ritmul lent de revenire, competitivitatea slabă a industriei în raport cu vecinii şi rezistenţa la reformă i-au adus Franţei, a doua economie ca mărime din zona euro, renumele de „noul bolnav al Europei“.
Acum, când Germania, cu un model de creştere bazat pe exporturi, pare că se îndreaptă spre recesiune, economia franceză surprinde plăcut: PIB-ul a crescut peste aşteptări, iar încrederea consumatorilor se menţine la niveluri ridicate, în pofida războiului comercial global şi a ameninţărilor Brexitului.
Preşedintele Emmanuel Macron a deschis portofelul statului la timp pentru a stimula consumul. Noroc cu protestele vestelor galbene: au forţat guvernul să cheltuiască, alimentând astfel creşterea când zona euro şi economia mondială încetinesc. Ceea ce în decembrie părea o slăbiciune politică şi o cheltuială inutilă, în condiţiile în care Macron îşi urmărea până atunci obsesiv ideea de a reduce deficitul bugetar, acum pare planul salvator al unui vizionar. Franţa este unul dintre cei mai mari investitori ai României, iar piaţa franceză este în topul pieţelor de export ale producătorului de automobile Dacia, deţinut de constructorul auto francez Renault. Dacia este unul dintre cei mai mari exportatori ai României.
În al doilea trimestru, când economia germană, cea mai mare din Europa, a scăzut cu -0,1%, PIB-ul francez a înregistrat o creştere mai rapidă decât s-a anticipat, semn că Franţa este mai rezistentă la actuala încetinire globală decât alte state. Economia a avansat cu 0,3% în ritm trimestrial, rezultat similar cu cel din primul trimestru şi mai bun decât estimarea anterioară a biroului de statistică naţional, care arăta o creştere de 0,2%. „În sfârşit, francezii o duc mai bine decât nemţii“, scrie Bloomberg. Datele oficiale arată o încetinire a cheltuielilor de consum ale gospodăriilor, însă la un ritm care nu lasă loc îngrijorărilor, şi o accelerare puternică a formării brute de capital fix - un indicator al investiţiilor companiilor pentru producţia viitoare. În total, cererea internă a contribuit cu 0,4 puncte procentuale la creşterea economică. Importurile au scăzut, dar nu datorită diminuării consumului, ci pe fondul reducerilor achiziţiilor de hidrocarburi, iar exporturile au stagnat, lucru normal având în vedere perturbările din comerţul internaţional produse de războiul comercial dintre SUA şi China şi prudenţa companiilor ameninţate de Brexit, care are toate şansele să fie unul dur. Efect de frână a avut variaţia stocurilor. Cifre separate arată că cheltuielile consumatorilor au crescut cu 0,4% în iulie, după o evoluţie negativă de 0,2% în iunie.
Consumul va juca un rol important pentru economie şi în trimestrul trei. Un sondaj al biroului de statistică arată că încrederea gospodăriilor în activitatea economică s-a menţinut în august la cel mai ridicat nivel din ultimul an şi jumătate. Un alt sondaj a găsit că, de asemenea, şi încrederea companiilor a rămas în august la nivelul ridicat unde a ajuns în luna anterioară. Indicatorul pentru sectorul industrial a înregistrat chiar o uşoară îmbunătăţire. Turbulenţele globale nu lasă companiile indiferente, acestea dând semne că îşi reduc planurile de investiţii. Însă nu şi le îngheaţă. Economia franceză profită în acest an de un pachet de măsuri echivalente cu zece miliarde de euro destinate creşterii veniturilor celor mai săraci angajaţi şi pensionari, notează Reuters. Preşedintele Macron a venit cu aceste măsuri, reprezentând în mare parte scutiri de taxe, pentru a calma protestele violente de anul trecut ale vestelor galbene - oamenii pentru care boom-ul economic din ultimii ani nu a umplut golurile lăsate de ultima criză. Consumul este încurajat şi de reducerea ratei şomajului, ajunsă în trimestrul doi la 8,5%, un nivel ridicat pentru zona euro, dar cel mai de jos din ultimul deceniu pentru Franţa.
„Avem soluţii care funcţionează şi avem un nivel al creşterii solid, chiar dacă la nivelul zonei euro creşterea este insuficientă şi este nevoie de soluţii“, a declarat ministrul francez al finanţelor Bruno Le Maire la un post de televiziune. Guvernul de la Paris se aşteaptă pentru acest an la o creştere economică de 1,4%. Berlinul, care conduce o economie bazată pe exporturi, dar care se rebalansează forţat spre consumul intern, speră la un avans de doar 0,5%.
Franţa este mult mai puţin expusă la fluctuaţiile comerţului internaţional decât Germania. Exporturile de bunuri şi servicii reprezintă 31,3% din PIB în cazul primei şi 47% din PIB în cazul celei de-a doua ţări, potrivit datelor Băncii Mondiale. De asemenea, Franţa are un uşor deficit de cont curent, de 0,6% din PIB, în timp ce Germania are un surplus enorm, de 7,3% din PIB. O economie închisă este un model util atât timp cât cererea internă poate susţine creşterea, explică Bloomberg. Iar în Franţa aşa se întâmplă: şomajul scade, salariile accelerează, iar venitul real per capita al gospodăriilor a crescut cu un ritm mediu de 1% în ultimele două trimestre ale anului trecut. În Germania, creşterea venitului gospodăriilor a fost de 0,65%.
Nu totul merge înspre bine în Franţa. Deşi yieldul mediu al obligaţiunilor suverane cu scadenţa la zece ani este de -0,35%, datoria guvernului Franţei, dacă este raportată la PIB, este una dintre cele mai ridicate din UE. Reformele lui Macron, cum sunt cele de pe piaţa muncii, avansează cu paşi prea mici, iar o recesiune în Germania ar afecta şi ritmul de creştere a economiei franceze. Însă nu încape îndoială că în mai puţin de un an Franţa s-a transformat dintr-un pacient bolnav într-un rar simbol al sănătăţii. O veste bună pentru toată lumea: încrederea consumatorilor din Germania s-a stabilizat în august, după ce a scăzut trei luni la rând - anemia economiei germane s-ar putea să nu fie atât de gravă pe cât pare. Şi în SUA, cea mai mare economie a lumii, optimismul consumatorilor a rămas solid în august.
