Biroul unui om de afaceri conţine, de cele mai multe ori, indicii despre pasiunie acestuia. În biroul lui Norris Măgeanu, din zona Ctroceni, hobby-ul proprietarului domină autoritar spaţiul. Aproape 20 de cupe de diferite mărimi şi machete de maşini de toate dimensiunile îţi atrag atenţia de la primii paşi.
Îmbrăcat casual, cu pantaloni de culoare albastră, tricou polo alb şi o eşarfă galbenă în jurul gâtului, Norris Măgeanu se aşează în scaunul său făcut, probabil la comandă, sub forma celor pe care le regăseşti în maşinile de raliuri.
„Am fost tot timpul în preajma maşinilor. La vârsta de şapte ani am lovit Trabantul tatalui meu. Am bagat cheia în contact şi maşina era în viteza, spune zâmbind atunci când reportofonul reporterului nu este înca pornit. Raspunsul şi-l coafeaza când discuţia începe sa fie „on the record“: „Când sunt în maşina ma simt la fel ca atunci când fac o activitate normala. A venit cumva firesc apropierea de motorsport, atunci când un prieten apropiat mi-a spus sa participam la raliuri. Asta se întâmpla în 2003“. Copilotul unei Dacia Nova mult îmbunataita faţa de varianta pe care o puteai întâlni pe şoselele ţarii, Norris Mageanu a avut un debut ciudat, la Braşov: „Ningea şi mi se parea ca mergem foarte încet. Am terminat cursa crezând ca suntem ultimii şi ca o sa râda toata lumea de noi. Nu aveam experiena, dar am terminat raliul pe locul întâi în clasamentul debutanţilor, pe doi la clasa N, undeva pe 12 la general“.
