Chiar şi înainte de pandemie, provocările pe care le aveau în faţă sau cu care se confruntau deja sistemele de pensii din diferite ţări ale lumii erau imense. Creşterea speranţei de viaţă, obişnuinţa oamenilor cu un nivel de trai din ce în ce mai ridicat, problemele demografice, dispariţia investiţiilor sigure şi profitabile făceau ca perspectivele in-dustriei să fie nesigure, complicate şi chiar sumbre în unele cazuri. Noua criză, cu şocul dat burselor financiare şi pieţei muncii, accelerează tendinţele negative.
În SUA, preţurile acţiunilor au revenit din adâncurile unde au fost aruncate de răspândirea rapidă în întreaga lume a pandemiei de COVID-19. Însă S&P 500, principalul indice bursier al Americii, este încă sub nivelul de la începutul anului, iar acest lucru înseamnă veşti rele pentru fondurile de pensii, care se bazează pe profiturile din investiţiile lor pentru a plăti pensiile clienţilor, scrie The Economist.
Centre for Retirement Research din Boston a calculat că dacă bursele nu-şi revin complet, rata de finanţare medie a planurilor de pensii de stat şi private pentru anul fiscal care se încheie în iunie 2020 va fi de 69,5%. Acesta este cel mai scăzut nivel din actualul secol. În 2000, planul mediu era finanţat în totalitate. Multe fonduri de pensii publice din SUA nici măcar nu-şi reveniseră după criza financiară din 2007-2008 când noua criză a lovit, notează Financial Times.
În 2017, o organizaţie de lobby pentru fondurile de pensii, Pensions and Lifetime Savings Association, a avertizat că un sfert dintre membrii săi eligibili, adică aproximativ 3 milioane de persoane, aveau şanse de doar 50% să-şi primească pensiile în întregime. Anul trecut, 64% din schemele de pensii din Europa aveau fluxuri negative de cash. În Marea Britanie, proporţia era de 73%, potrivit calculelor Mercer. Dintre cele aflate încă pe teritoriul negativ, 72% se aşteptau să ajungă în teritoriu negativ în zece ani.
În SUA, corecţia de pe bursele de acţiuni a acutizat problemele de structură pe termen lung în întregul sistem de pensii, dar mai ales pentru fondurile deja slabe. Condiţiile financiare precare în care se găsesc şapte planuri de pensii publice riscă să epuizeze resursele acestora până în 2028, avertizează studiul Centre for Retirement Research. Aceasta înseamnă că fondurile riscă să rămână fără bani în câţiva ani, creând riscuri severe pentru standardele de viaţă a mii de angajaţi şi pensionari americani.
În primul trimestru al acestui an, în Marea Britanie şi SUA valoarea medie a fondurilor de pensii cu contribuţie definită, care necesită contribuţii atât din partea angajaţilor, cât şi a angajatorilor, a scăzut cu 15%, respectiv 20% din cauza prăbuşirii burselor. În multe cazuri, pierderile au fost recuperate, dar plonjonul arată vulnerabilitatea sistemului.
În Olanda, COVID-19 a cauzat un şoc sever sistemului de pensii, proiectat de altfel să reziste crizelor. Sistemul olandez este considerat cel mai bun din lume. Olandezii de obicei au acces la pensii echivalente cu 80% din salariul lor mediu. Cele mai mari trei fonduri de pensii şi-au pierdut 10-12 puncte procentuale din indicatorul folosit pentru măsurarea capacităţii schemelor de a-şi respecta angajamentele faţă de clienţi.
„Din nefericire, în ianuarie 2020, cele mai multe dintre fondurile de pensii olandeze încă nu-şi reveniseră din criza financiară din 2008“, spune Anna Grebencitcikova, expert în pensii. „În timp ce activele lor şi-au revenit, pasivele au crescut masiv din cauza scăderii dobânzilor şi a creşterii speranţei de viaţă. Multe dintre ele au subestimat riscurile reducerii dobânzilor şi nu s-au protejat faţă de aceste riscuri timp de mulţi ani“, a explicat ea. Investiţiile în obligaţiuni au fost de mult timp baza majorităţii fondurilor de pensii. Însă cu yieldurile la niveluri joase, chiar minime, pentru mult timp, mulţi dintre managerii de fonduri s-au aventurat în zone mai riscante ale pieţelor financiare.
„O tendinţă îngrijorătoare este că cu timpul multe fonduri de pensii au adoptat strategii de investiţii din ce în ce mai riscante pentru a compensa declinul secular al dobânzilor“, spune Seth Magaziner, trezorerierul statului Rhode Island din SUA. „Acest lucru le-a făcut vulnerabile la şocuri.“ Pericolul a devenit clar când Alberta Investment Management Corporation, fondul de pensii de 118 miliarde de dolari al provinciei canadiene, a dezvăluit în aprilie pierderi de 12 miliarde de dolari din pariuri că pieţele vor rămâne calme. În martie, bursele au făcut implozie.
În general, o zonă populară de vânătoare de profituri au devenit activele private, departe de acţiuni şi obligaţiuni. Este vorba de zone precum infrastructură, private equity, creditare directă şi imobiliare. Fondurile de pensii au fost forţate să facă pariuri mai riscante deoarece stabilesc adesea rate de profit prea mari, explică Tom Sgouros, expert în finanţare pentru pensii. Regulile pentru ratele de finananţare şi ţintele de profit sunt „un ghid prost pentru a acţiona - îi încurajează pe oameni să facă lucruri iresponsabile şi stupide.“
În actuala criză, pentru companiile cu planuri de pensii cu cotizaţii definite presiunile s-au intensificat.
Cum lumea dezvoltată este devastată de recesiuni adânci, mulţi angajatori se confruntă cu probleme de lichiditate severe şi au amânat plata contribuţiilor către planurile de pensii - o măsură luată cu binecuvântarea autorităţilor în mai multe state ca parte a pachetelor de urgenţă contra crizei. În Marea Britanie, una din 10 scheme de beneficii definite au cerut o amânare a contribuţiilor la reducerea deficitelor lor cu trei luni. „Pandemia, sau mai degrabă presiunile financiare şi dobânzile mici cauzate de pandemie vor duce la închiderea a şi mai multor scheme cu contribuţii definite“, crede Charles Cowling, analist la Mercer. În Australia, guvernul a anunţat în martie că va permite tinerilor să-şi acceseze rezervele pentru pensie pentru a le reduce presiunile financiare în contextul blocajelor cauzate de pandemie. Unii şi-au retras toate contribuţiile.
