Opinia generală este că un angajat trebuie să economisească din timp pentru pensie dacă nu vrea să lucreze până la adânci bătrâneţi, însă chiar dacă întreaga populaţie a lumii ar începe să pună deoparte anual 10% din venituri încă de la douăzeci de ani tot nu i-ar fi suficient pentru o bătrâneţe fără griji, arată un studiu realizat de compania de consultanţă Towers Watson, lider mondial în furnizare de servicii de resurse umane pentru industria financiară.
Compania americană de consultanţă merge mai departe şi presupune că obiectivul economisirii este ca viitoarea pensie să asigure o rată de înlocuire de 50% a venitului. Mai exact, pensionarul să aibă o pensie care să reprezinte jumătate din venitul pe care îl avea atunci când era angajat.
De câţi ani de economisire are însă nevoie pentru a ajunge cu economii anuale de 10% din venituri la un randament real de 3,5% pe an? Răspunsul este 45 de ani. Astfel, la 65 de ani, după 45 de ani de disciplină şi economii, o persoană şi-ar putea permite să trăiască timp de 15 ani din banii economisiţi cu o pensie reprezentând jumătate din venitul pe care îl avea atunci când era angajat. Mai mult, respectivei persoane îi mai rămâne şi un surplus reprezentând veniturile pe trei ani. Însă dacă respectiva persoană trăieşte mai mult de 86 de ani, va ajunge să depindă de surse alternative de venit precum cea de la stat sau de la familie.
Vestea bună a acestui calcul este că economisirea din tinereţe poate da roade la bătrâneţe.
În România, economisirea din timp pentru pensie este încă un subiect care îi preocupă insuficient pe români, chiar dacă nivelul pensiei asigurat de bugetul de stat este redus comparativ cu alte state din regiune şi cu nevoile populaţiei, iar deficitului la bugetul de pensii este 3,2 miliarde de euro, fapt care semnalizează că va fi din ce în ce mai greu ca statul să asigure plata unor pensii mulţumitoare.
Mai mult, este greu de prognozat ce randamente vor avea fondurile de pensii private peste douăzeci de ani şi ce proporţie din venitul anual vor reuşi să asigure. De asemenea, nu există nici estimări cu privire la câţi ani vor putea trăi românii din banii câştigaţi de fondurile obligatorii. Pensia de la stat nu are limită în timp.
Vestea proastă este că atunci când acest calcul este aplicat la întreaga populaţie a lumii, nivelul asumat de economisire se dovedeşte insuficient.
"Calculul pe care l-am făcut presupune că o persoană va ajunge în momentul ieşirii la pensie să aibă economii echivalente cu de zece ori veniturile anuale. Dacă distribuim populaţia uniform pe vârste, economia globală trebuie să acumuleze şi să menţină un nivel al activelor destinate pensiei egal cu de 4,7 ori veniturile totale. Cum în statele dezvoltate fondurile de pensii deţin o pondere de 50% din PIB, acest lucru înseamnă că este necesară acumularea unor active pentru pensii de 235% din PIB", potrivit raportului.
Cele mai mari 11 pieţe de pensii la nivel mondial au active de 72% din PIB, iar în ultimii zece ani ponderea a stagnat la acest nivel. Concluzia este că la nivel mondial, resursele pentru pensii sunt mult prea mici pentru a susţine un nivel la care aspiră angajaţii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
