Învăţământul românesc „produce“ în jur de 10.000 de absolvenţi de şcoli profesionale pe an, de zece ori mai puţin faţă de acum un deceniu, iar marii jucători din industrie încep să-şi acopere deficitul de sudori sau lăcătuşi prin importul de angajaţi din state cu costuri salariale mai mici.
„Nu vin suficienţi tineri din urmă, iar dintre cei care vin foarte puţini se orientează către învăţarea unei meserii“, spune şi Nicu Durău, directorul de HR al Alro Slatina, unul dintre cei mai mari jucători din industria prelucrătoare.
Reprezentanţii şantierului naval Vard din Tulcea, unul dintre cei mai mari angajatori din industrie, au spus recent că vor aduce 300 de muncitori din Vietnam, în condiţiile în care nu mai găsesc sudori şi lăcătuşi. Sudorii români cu experienţă au plecat pe contracte în Germania, Finlanda sau Anglia, unde câştigă echivalentul a 2.000-3.000 de euro pe lună. În România, un sudor cu experienţă câştigă până la 3.000 de lei (670 de euro) net lunar, potrivit datelor din piaţă.
În România mai erau în 2015 doar 27 de şcoli profesionale faţă de 800 în anul 1998 sau 150 de şcoli în anul integrării în Uniunea Europeană. Dezastrul s-a accentuat în 2009 când fostul ministru al învăţământului Ecaterina Andronescu a luat decizia de a desfiinţa şcolile profesionale motivând la acea vreme că nu există cerere din partea elevilor. Ulterior, mediul privat s-a implicat în reînfiinţarea şcolilor profesionale astfel că cele 27 de unităţi din 2015 reprezintă o triplare faţă de 2012.
Conferinţa ZF Cum poate fi reindustrializată România
