♦ „Avantajul este că atunci când pleacă autobuzul, din zece muncitori străini, nouă sunt în autobuz“ ♦ „În final, când adunăm salariul, beneficiile, costul cu cazarea, costul cu instruirea, este mai mare costul. În schimb, faptul că ai o constanţă, eşti sigur că acea persoană a doua zi vine la muncă, acolo e marele beneficiu“ ♦ Cei mai mulţi dintre muncitorii non-UE provin din Nepal, Sri Lanka, Turcia şi India ♦ Domeniile în care activează cu preponderenţă sunt producţia, construcţiile, comerţul, HoReCa şi serviciile administrative şi de suport.
România a ajuns să aibă peste 140.000 de muncitori din afara Uniunii Europene, atraşi în principal în sectoarele cu deficit cronic de personal: producţie, construcţii şi comerţ. Companiile nu îi aleg pentru că ar fi mai ieftini – dimpotrivă, costurile totale pot fi şi cu 10% mai mari faţă de cele pentru un muncitor român, din cauza cheltuielilor cu recrutarea, cazarea sau transportul.
Pe o piaţă unde tot mai mulţi români aleg să lucreze în străinătate sau să evite locurile de muncă cu activitate fizică, angajatorii rămân fără alternative, iar soluţia vine tot mai des din Nepal, Sri Lanka, Turcia sau India.
