Facultăţile au politici de taxare diferite pentru studenţii străini, astfel că dacă cei care provin din Republica Moldova sunt scutiţi de taxe, cei care provin din state membre ale UE plătesc aceleaşi taxe precum studenţii români (în medie, 500 de euro/an), iar cei din restul statelor plătesc anual minimum 2.200 de euro pentru şcolarizare.
După studenţii care provin din Republica Moldova (peste 6.000 în prezent), numărul cel mai mare este reprezentat de tunisieni, peste 1.150 de studenţi din România provenind din Tunisia. Aceştia, alături de alţi 4.000 de studenţi din afara statelor membre UE plătesc taxe de 11,3 milioane de euro anual pentru studiile în limba română.
"Unul dintre motivele pentru care în România există mult mai mulţi studenţi moldoveni decât din orice altă zonă geografică este politica asumată a ţării noastre de a îi trata pe aceştia preferenţial, prin care statul îi scuteşte de taxe şi de plata căminului. De altfel, chiar şi pentru românii din Bulgaria sau Albania există acest parteneriat", spune Ion Ciucă, directorul Direcţiei de finanţare pentru învăţământul superior din cadrul Ministerului Educaţiei. Potrivit lui, un alt motiv pentru care tinerii din Moldova sunt tentaţi să vină la studii în România este sistemul de învăţământ similar celui practicat în Europa, care le oferă acestora mai multe şanse de a obţine o carieră în străinătate.
Cornelia G, 21 de ani, spune că a decis să îşi lase familia în Republica Moldova pentru a studia în Capitală datorită burselor tot mai numeroase oferite basarabenilor, dar şi posibilităţii de a îşi continua studiile postuniversitare într-o altă ţară europeană, care are un sistem de învăţământ similar celui de pe plan local.
"Nu a fost o decizie foarte greu de luat, pentru că mi s-a părut normal să îmi continui studiile într-o ţară ce îmi oferă posibilitatea de a mă dezvolta profesional. Sistemul de învăţământ de aici este asemănător celui din alte ţări din Europa şi cred că posibilitatea de a evolua plecând din România sunt mult mai mari. Aici numărul de locuri de la buget subvenţionate pentru basarabeni a crescut în ultimii ani, iar noi avem practic asigurate bursa şi cazarea pe tot parcursul studiilor de licenţă. Pe când în alte ţări o astfel de bursă se obţine foarte greu", adaugă Cornelia, care este studentă în anul trei la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Bucureşti.
Şi numărul studenţilor greci care vin în România a crescut semnificativ în ultimii ani, în prezent existând peste 850 de greci care învaţă în facultăţile româneşti.
Panos Touloumakos, 20 de ani, student în anul doi la Facultatea de Arhitectură din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti, spune că a venit în România din cauză că nu a reuşit să treacă de examenele finale de admitere la facultate în Grecia.
"Plătesc aceleaşi taxe pe care le plătesc şi românii, doar că nu pot să intru la buget pentru că sunt străin. Am recomandat şi altor greci să vină pentru că este ieftin, limba română nu este cea mai grea de pe planetă şi am cunoştinţe prin care le pot fi de ajutor", a spus Panos. El spune că are cheltuieli lunare cuprinse între 500 şi 550 de euro, iar chiria i se pare foarte scumpă în Bucureşti.
"Dacă pentru mine este greu să plătesc chiria, îmi dau seama că pentru studenţii români e de două ori mai greu, însă întreţinerea este ieftină. Criza ne-a atins şi pe noi, aşa că cer bani părinţilor doar pentru lucurile necesare", mai explică Panos.
În ultimii trei ani, numărul studenţilor europeni care învaţă în România a crescut de zece ori, ajungând în prezent la circa 10.500 de tineri, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică. Astfel, şi contribuţia studenţilor străini la bugetul universităţilor de pe plan local a crescut cu peste 18% faţă cea din urmă cu trei ani, ajungând în 2012 la 4,6 milioane de euro. Cu toate acestea, numărul tinerilor din ţările europene care vor să obţină o diplomă de licenţă de la una din facultăţile româneşti reprezintă doar 3% din efectivul total de circa 540.000 de studenţi care învaţă în prezent la nivel local.
"Raportul calitate-preţ în învăţământul românesc este unul foarte bun, mai ales că pentru studenţii din ţările europene taxele sunt calculate în lei. Deci este un motiv destul de bun pentru ca aceştia să îşi dorească să înveţe aici. În plus sunt obişnuiţi deja cu sistemul nostru", precizează Ion Ciucă.
În cadrul universităţilor publice şi private din ţară învaţă aproape 970 de francezi, 950 de italieni, aproape 500 de studenţi germani şi 440 de tineri suedezi. Printre ţările non-europene care au cei mai mulţi tineri înscrişi în cadrul facultăţilor din România se mai numără Israel (cu 1.002 studenţi ) şi Maroc (cu 431 de studenţi).
Angajatorii ar recruta mai mulţi absolvenţi străini, dar candidaţii întârzie să apară
Deşi integrarea unor potenţiali angajaţi de altă naţionalitate în cadrul companiilor ar putea fi considerată de mulţi angajatori o decizie care complică munca departamentului de resurse umane, specialiştii în recrutare spun că cele mai multe companii de pe plan local întâmpină dificultăţi legale atunci când vor să angajeze candidaţi străini.
"Problema angajatorilor nu este cea a integrării acestor candidaţi în cadrul companiei, ci eliberarea permiselor de muncă. Este un proces care durează foarte mult, numai anul trecut ştiu că acesta se putea întinde chiar şi până la trei luni. Deci aici ar fi marea piedică pentru angajatori, nu gândul că ar trebui să investească mai mult în acomodarea lor sau că ar trebui să facă eforturi în plus pentru a-i ajuta să se integreze în cadrul colectivului", spune Eliza Nechifor, marketing & communication coordinator în cadrul firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane ManpowerGroup.
Din contră, ea mai precizează că angajatorii, mai ales din sectorul BPO, cel de call-center sau companiile cu servicii centralizate chiar îşi doresc candidaţi care să poată vorbi nativ o limbă străină şi pentru care un absolvent de facultate cu altă naţionalitate reprezintă valoare adăugată pentru organizaţie.
"Ne bucurăm foarte mult atunci când reuşim să găsim candidaţi care să vorbească limbi străine nativ, mai ales pentru limbile nordice, unde este foarte greu să găseşti o persoană competentă şi pentru care cererea este destul de mare pe piaţă. Din păcate, pe străinii care vor să lucreze în România este destul de greu să îi reţii, pentru că fie vin la studii şi se angajează pentru maxim şase luni, fie au prieteni aici şi lucrează pentru două sau trei luni", explică Nechifor.
Chiar şi Loredana Ichim, expert în resurse umane al departamentului de HR din cadrul BCR afirmă că, în general, studenţii străini nu sunt destul de interesaţi să aplice nici pentru posturi de internship sau pentru stagii de practică, deşi banca le pune la dispoziţie angajaţilor de altă naţionalitate un mentor, un ghid al noului angajat şi le oferă cursuri de limba română.
"Avem puţini angajaţi de altă naţionalitate (mai puţin de 1% din efectivul de salariaţi), care au intrat într-un proces de selecţie unde au avut şanse egale de obţinere a unui loc de muncă în raport cu cei de naţionalitate română. Nu am întâmpinat dificultăţi la angajarea lor pe perioadă nedeterminată, însă studenţii străini se arată destul de puţin interesaţi de programele de internship sau de practică în cadrul BCR", adaugă Ichim.
Deşi până în prezent spune că nu a întânit la interviurile de recrutare candidaţi de altă naţionalitate şi nici nu a avut astfel de angajaţi, Adrian Mihai, acţionar în cadrul companiei de curierat Fan Courier, este de părere că un angajator ar trebui să caute un om, nu o naţionalitate, aceasta nefiind o garanţie pentru productivitatea sau dorinţa de muncă a unui candidat.
"Nu pot spune că angajaţii de altă naţionalitate ar putea fi mai productivi sau că ar avea calităţi de care românii nu dispun. Totul ţine de ţara din care ei provin, de cultura pe care o au vizazi de muncă şi de respectul care le este insuflat pentru respectarea unor norme. Nu am căutat niciodată ca angajaţii noştri să aibă o anumită naţionalitate, ci ne-am dorit un om competent", explică Adrian Mihai.
Business-ul universităţilor locale este de 600 de milioane de euro, majoritatea (400 de milioane de euro) fiind la universităţile de stat, care se finanţează de la stat, din taxele de şcolarizare şi din proiectele cu finanţare europeană.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
