♦ Datele din ultimii 26 de ani arată că Ministerul Educaţiei nu a mai primit un buget care să treacă de 3,4% din PIB, iar timp de mulţi ani din această perioadă a fost chiar sub 1% ♦ În 2025, Ministerul Educaţiei primeşte 64,8 mld. lei, un buget care reprezintă circa 3,4% din PIB ♦ România se află printre ultimele state membre ale Uniunii Europene la capitolul investiţii în educaţie ♦ „Este nevoie de o ajustare a sistemului de burse, însă ea trebuie făcută pe evidenţe, având în minte două principii foarte clare: abordarea centrată pe nevoia copilului şi dezvoltarea socioeconomică a naţiunii“.
De 26 de ani, România promite educaţiei mai mult, dar alocă cel mult minimul. Iar când vine vorba de tăieri bugetare, tot de aici începe. În loc să investească în viitor, statul român economiseşte la cei care ar trebui să-l construiască. Este cu adevărat educaţia cea care face gaură în bugetul ţării, pot banii „economisiţi“ prin tăierea burselor elevilor şi studenţilor să acopere deficitul bugetar?
„Este nevoie de o ajustare a sistemului de burse, însă ea trebuie făcută pe evidenţe, având în minte două principii foarte clare: abordarea centrată pe nevoia copilului şi dezvoltarea socioeconomică a naţiunii. Trebuie să scoţi din sărăcie cât mai mulţi oameni din cei 3,6 milioane câţi sunt în prezent. Mai mult, 1 din 5 adolescenţi trăieşte în sărăcie. Iar aceste lucruri nu pot fi schimbate decât prin investiţii în educaţie. Educaţia este o investiţie, nu o cheltuială. Aşa trebuie privită de către guvernanţi“, spune pentru ZF sociologul Gelu Duminică.
Din păcate însă, mai adaugă el, cei aflaţi la conducerea educaţiei şi a ţării o văd ca pe o cheltuială şi se gândesc, astfel, că pot să taie din ea, când de fapt cea mai mare nevoie este aceea de susţinere, de construire şi păstrare a unui pachet consistent de măsuri de sprijin, astfel încât elevii să-şi continue studiile cât mai mult.
Ministrul educaţiei Daniel David a anunţat recent că din toamnă bursele pentru elevi şi studenţi, cu excepţia celor sociale, vor fi micşorate şi se vor acorda unui număr mai mic de elevi decât până acum. Astfel, vor primi bursă de merit doar 15% dintre elevii unei clase care vor avea media minim 9.
Sociologul este de părere că efectele unor astfel de măsuri, precum cele anunţate recent în educaţie, nu se vor vedea după un an sau doi, ci abia în opt-zece ani.
Practic, elevii de astăzi plătesc preţul unor decizii luate de cei care conduc ţara şi care ar fi trebuit să se asigure că modul în care gestionează problemele socio-economice nu afectează educaţia celor în mâinile cărora se află viitorul României.
„Cu cine vor vota aceşti oameni care vor fi din nou ignoraţi şi care sunt principalii plătitori ai dezmăţului financiar din ultimii ani? Cum să îi facem pe aceşti oameni să creadă în statul care i-a dezamăgit şi care nu investeşte în ei, în educaţia lor? Sunt multe efecte ale acestor măsuri luate pompieristic, care se vor vedea abia după mulţi ani“, a mai adăugat Gelu Duminică.
Educaţia este subfinanţată şi aceasta este constatarea tuturor rapoartelor comparative din care România face parte, spune şi Daniela Vişoianu, membră în Comisia pentru învăţământ din Senatul României, fie că vorbim de rapoarte realizate de Comisia Europeană, OECD sau Banca Mondială.
Totodată, mai adaugă ea, România are o problemă de finanţare disproporţionată în sistemul de educaţie, întrucât finanţează extrem de puţin ciclul primar, un ciclu destinat achiziţiilor fundamentale, de bază.
Foarte grav este, după cum spune aceasta, că destinaţia finală a banilor alocaţi în domeniul educaţiei nu se vede, iar faptul că se iau măsuri de reducere a cheltuielilor din acest sector este cu atât mai rău.
„În România vorbim de cea mai mare rată de abandon şcolar şi nu putem să luăm măsuri fără să măsurăm impactul a ceea ce au produs aceste sume investite în anul 2024. În conversaţia despre ce se taie de la educaţie este important să vedem de ce se taie anumite lucruri şi ce alte lucruri se vor face cu banii economisiţi, astfel încât calitatea educaţiei să crească“, a detaliat Daniela Vişoianu pentru ZF.
Pentru ultimii doi ani, perioadă în care sistemul de burse a crescut vizibil, există suficiente informaţii în sistemul de învăţământ care să argumenteze în favoarea menţinerii burselor sociale, a burselor tehnologice şi a burselor de rezilienţă, mai spune ea.
Însă, decidenţii politici se concentrează astăzi pe alte detalii, care poate nu sunt atât de relevante în contextul actual.
Guvernul, afirmă Vişoianu, a pornit o dezbatere despre cine este mai merituos dintre copii, când, de fapt, conversaţia este că trei tipuri de burse sunt făcute pentru a aduce copiii la şcoală şi a-i menţine cât mai mult în sistemul de învăţământ.
„Eu estimez că desfiinţarea burselor tehnologice şi a celor de rezilienţă va genera un abandon chiar mai mare decât anterior introducerii lor“, a mai spus aceasta.
Din punctul său de vedere, o măsură pe care ministrul educaţiei ar fi putut să o propună pentru a economisi suma vizată de guvern ar fi fost o reducere în ansamblu a cuantumului de burse în zona de merit şi de performanţă, deci nu o scădere a numărului de copii care beneficiază, ci o scădere a valorii acestor burse.
Pentru ca populaţia să accepte măsurile dure care se impun, mai spune Daniela Vişoianu, e nevoie să vadă şi prognoza, planul pe care îl au cei aflaţi la conducere. Ministerul Educaţiei, crede ea, trebuie să spună clar de ce ia anumite măsuri şi care va fi impactul în sistem. Însă, la fel ca până acum, această transparenţă lipseşte.
Educaţia, o prioritate doar pe hârtie. Bugetul, blocat de decenii
Datele din ultimii 26 de ani arată că Ministerul Educaţiei nu a mai primit un buget care să treacă de 3,4% din PIB, iar timp de mulţi ani din această perioadă a fost chiar sub 1%. În 2025, Ministerul Educaţiei primeşte 64,8 mld. lei, un buget care reprezintă circa 3,4% din PIB, un Produs Intern Brut estimat de Comisia Naţională de Prognoză la 1.923,2 mld. lei în 2025.
Respectarea legilor educaţiei adoptate în 2023 presupune şi acordarea a minimum 15% din bugetul general consolidat, ceea ce se traduce în aproximativ 6% din PIB. Procentul şi raportarea au fost schimbate de un fost ministru al educaţiei, Sorin Cîmpeanu, care a introdus această nouă referinţă în variantele de lucru ale legilor educaţiei. De la aplicarea noilor legi ale educaţiei, finanţarea prevăzută nu a fost respectată.
De altfel, dacă analizăm datele centralizate despre evoluţia alocărilor pentru Ministerul Educaţiei din bugetul de stat, vedem că până în 2017 sumele alocate reprezentau sub 1% din PIB, însă în 2018 bugetul a sărit de 2,2% din PIB. De atunci, bugetul alocat educaţiei a crescut, însă nu atinge nici până în prezent obiectivul de 6% din PIB sau 15% din bugetul general consolidat.
Aşadar, datele centralizate de ZF de la Ministerul Educaţiei, Ministerul Finanţelor şi Comisia Naţională de Prognoză arată că alocarea bugetară pentru educaţie a fost constant sub 3% din PIB până în 2023. De altfel, procentul din PIB alocat educaţiei a fost, în general, foarte mic, de sub 1% în perioada 2005-2017, cu excepţia anilor 2018-2023, când a depăşit pragul de 2%.
Europa investeşte, România promite
În ciuda promisiunilor politice privind creşterea investiţiilor în sectorul educaţiei, datele Eurostat arată că decalajul dintre România şi restul Europei rămâne mare. Aşadar, România se află printre ultimele state membre ale Uniunii Europene la capitolul investiţii în educaţie, alocând doar 3,3% din PIB acestui domeniu în 2023, potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat. Singura ţară care a cheltuit mai puţin ca procent din PIB este Irlanda, cu 2,8%, în timp ce media Uniunii Europene a fost la 4,7%.
Prin comparaţie, ţări precum Suedia (7,2%), Belgia, Estonia şi Finlanda (câte 6,3%) sau Letonia (6,1%) au direcţionat către educaţie procente semnificativ mai mari din PIB-ul lor, aproape dublu faţă de România.
Chiar şi state din Europa Centrală şi de Est, precum Ungaria (5,3%), Croaţia (5,3%) sau Lituania (5,1%), alocă peste pragul de 5%. România se plasează astfel sub toate marile economii europene, inclusiv sub Italia (3,9%), Grecia (4%) şi Germania (4,5%), fiind depăşită chiar şi de Bulgaria, care a alocat 4,1% din PIB pentru educaţie.
