Companiile cu capital privat românesc din Cluj şi din Bistriţa trebuie să iasă pe pieţe externe pentru a se dezvolta şi pentru a deveni relevante în raport cu firmele străine, însă au nevoie de sprijin şi din partea autorităţilor.
Următorul pas în dezvoltarea afacerilor antreprenorilor din Cluj şi din Bistriţa este exportul de bunuri şi servicii, iar pentru a intra pe pieţe externe aceştia au nevoie de curaj în primul rând, au spus antreprenorii şi bancherii prezenţi săptămâna trecută la Cluj în cadrul evenimentului „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“, organizat de ZF şi Banca Transilvania.
„Cred că ne trebuie mai mult curaj în a aborda cooperarea transfrontalieră şi finanţarea externă. Ezitările vin de cele mai multe ori din cauza sentimentului pe care îl avem, acela că nu suntem la acelaşi nivel cu oamenii de afaceri din Europa. Noi lucrăm cu 300 - 400 de firme din străinătate, iar concluzia mea e că suntem cel puţin la fel de buni, ba chiar mai harnici şi mult mai creativi. Dar ne trebuie curajul să ne orientăm spre o Europă cu porţile deschise şi trebuie să deschidem oraşul către porţile Europei“, a spus Dan Pitic, acţionar şi director general în cadrul companiei Ax Perpetuum Impex din Cluj, cu activităţi în domeniul producţiei şi distribuţiei de articole pentru amenajări interioare şi exterioare.
Despre teama de extindere pe noi pieţe a antreprenorilor a vorbit şi Voicu Oprean, CEO al furnizorului de soluţii informatice AROBS Transilvania Software: „Am trecut şi noi prin frica de a ne extinde cu unele produse, de teama de a nu apăsa pedala până la fund, dar până la urmă acea frică ne face să mergem mai departe. Sfatul meu pentru antreprenorii clujeni este să încerce să treacă de această frică“, a spus Oprean.
Pe de altă parte, dincolo de nevoia de curaj a antreprenorilor pentru a păşi pe pieţele externe, un aport important l-ar putea aduce sprijinul venit din partea autorităţilor, care ar trebui să susţină mai mult capitalul autohton.
„Cred că rolul multinaţionalelor şi al capitalului străin în ultimii 10 - 15 ani a fost excepţional, investitorii străini au adus capital, know-how şi branduri care au schimbat România. Au format oameni, iar unii dintre noi i-am recrutat apoi şi ne-au ajutat să ne dezvoltăm. Însă trebuie să găsim un echilibru între capitalul străin şi capitalul autohton, pentru că şi în regiune, dar şi în Europa de Vest se discută tot mai mult despre relevanţa capitalului local din fiecare ţară“, a spus Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania.
La rândul său, Dorel Goia, acţionar şi preşedinte CA al procesatorului de PVC Teraplast, a afirmat că statul şi Ministerul Economiei trebuie să înţeleagă că nu poate exista dezvoltare a capitalului privat autohton fără sprijin din partea sectorului public.
„Am aplicat pentru ajutor de stat şi am fost respinşi. Nu mi se pare normal ca statul să dea toţi banii doar câtorva firme şi să trimită apoi explicaţiile celor respinşi în limba engleză, mi s-a părut nepotrivit. Ajutorul de stat înseamnă bani gratis sub nişte condiţii: să plăteşti impozite şi taxe egale cu suma primită, taxe din salarii, impozit pe profit şi dividende. Nu se ia în calcul TVA-ul, care este cel mai clar, direct şi palpabil impozit. Au făcut colegii mei un calcul şi, dacă s-ar fi luat în considerare TVA-ul, am fi rambursat ajutorul de stat cerut în 3,5 ani“, a spus Dorel Goia.
În plus, există o masă critică de firme care, cel mai probabil, vor rezista pe piaţă şi peste un deceniu, iar autorităţile le pot ajuta fără ca eforturile să se transpună în costuri pentru bugetul de stat.
„Autorităţile pot ajuta dezvoltarea firmelor care reprezintă viitorul economiei mai ales prin măsuri care nu afectează bugetul: reducerea birocraţiei, îmbunătăţirea predictibilităţii fiscale şi a disciplinei financiare, asigurarea condiţiilor pentru disponibilitatea forţei de muncă bine pregătite etc.“, a spus Florian Neagu, director adjunct în cadrul Direcţiei de Stabilitate Financiară a BNR.
Evenimentul „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“ organizat săptămâna trecută la Cluj este a noua conferinţă din proiectul ZF Antreprenorii României realizat în parteneriat cu Banca Transilvania. Până în prezent, ZF şi BT au organizat conferinţele ZF Antreprenorii României la Piteşti, Braşov, Sibiu, Timişoara, Iaşi, Craiova, Alba, Constanţa şi Cluj. Următoarele evenimente din cadrul acestui proiect vor avea loc în Oradea, Galaţi, Baia Mare şi Bucureşti.
Deficitul de muncitori calificaţi şi lipsa infrastructurii afectează businessul antreprenorial din Cluj şi Bistriţa
Mai mult de o treime (38%) dintre antreprenorii din Cluj şi din Bistriţa-Năsăud consideră că o piedică importantă în creşterea investiţiilor făcute în regiune o reprezintă lipsa de personal calificat, arată rezultatele sondajului realizat în rândul participanţilor de la evenimentul „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“, organizat săptămâna trecută de ZF şi Banca Transilvania la Cluj.
De asemenea, lipsa infrastructurii a fost obstacolul cu care se confruntă mai mult de un sfert dintre antreprenorii care vor să-şi dezvolte afacerile, mai arată rezultatele sondajului.
Majoritatea (87%) antreprenorilor clujeni şi bistriţeni consideră că investitorii străini primesc mai mult sprijin de la statul român decât investitorii români, iar 4,6% cred că nici străinii şi nici românii nu primesc ajutor de la stat pentru a investi în România.
În ceea ce priveşte evoluţia afacerilor din 2016, jumătate dintre antreprenorii participanţi la eveniment au menţionat că cifra de afaceri a companiilor lor va creşte cu mai mult de 10% anul acesta, iar 56% dintre respondenţi au menţionat că şi efectivul de personal va creşte cu valori cuprinse între 0 şi 10% în 2016. Adelina Mihai
Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania
Suntem la al nouălea eveniment din caravana „ZF Antreprenorii României“. Ne-am implicat în acest proiect pentru că ne interesează ce se întâmplă cu antreprenorii din toată ţara, nu doar cu cei din Cluj şi din Bistriţa-Năsăud, deşi aici suntem acasă. Dar este important ce se întâmplă şi cu antreprenorii din Galaţi şi din Constanţa, de exemplu, fiindcă afacerile antreprenorilor şi succesul lor înseamnă implicit şi succesul nostru.
Am început un proces de rebranding săptămâna trecută, iar mesajul pe care am vrut să-l subliniem a fost acela că România merge înainte cu 470.000 de IMM-uri putere.
Noi avem un departament puternic care se ocupă de IMM-uri şi am alocat multe resurse acolo.
Foarte important este că din cele 470.000 de IMM-uri din România multe au ajuns sau vor ajunge de la stadiul de IMM la companii mari şi trebuie să meargă la bursă sau să atragă investitori pentru a se dezvolta. Este bine să ai companii mici, pentru că ţin economia sănătoasă, însă o ţară nu contează în lumea globalizată fără forţă economică, iar pentru asta trebuie să existe şi companii mari puternice. Nici politicienii nu au despre ce să discute atunci când merg în străinătate dacă nu reprezintă o economie puternică.
Încercăm să găsim companii care pot să crească, este adevărat că am avut şi câteva experienţe neplăcute, dar am învăţat şi învăţăm în continuare atât din succesurile partenerilor noştri, cât şi din eşecurile lor.
Lăsând la o parte faptul că antreprenoriatul trebuie încurajat şi de stat, cred că rolul principal al statului în economie este să se implice cât mai mult în lucrurile fundamentale.
Şi aici mă refer la infrastructura de orice tip - de educaţie, rutieră, feroviară şi sanitară - şi să existe cât mai puţină birocraţie. În rest, statul trebuie să vină din urmă, să facă efortul de a pedala în urma firmelor private şi să le vină în ajutor, pentru că până la urmă acesta este rolul funcţionarului public.
Cred că rolul multinaţionalelor şi al capitalului străin în ultimii 10 - 15 ani a fost excepţional, investitorii străini au adus capital, know-how şi branduri care au schimbat România. Au format oameni, iar unii dintre noi i-am recrutat apoi şi ne-au ajutat să ne dezvoltăm.
Însă trebuie să găsim un echilibru între capitalul străin şi capitalul autohton, pentru că şi în regiune, dar şi în Europa de Vest se discută tot mai mult despre relevanţa capitalului local din fiecare ţară.
În rest, printre marile provocări ale antreprenorilor se mai află mediul intern dificil, destul de birocratic, dar şi componenta de globalizare este importantă. Nu mai suntem ca acum 15- 20 de ani, ne confruntăm cu alte realităţi, trebuie să fim foarte adaptabili şi rapizi ca să ne dezvoltăm.
Andrei Dudoiu, director general adjunct, Banca Transilvania
Se pare că o parte din discuţiile şi dezbaterile avute în cele opt conferinţe de până acum organizate în cadrul proiectului ZF Antreprenorii României au avut efect. Recent, un comunicat al Ministerului de Finanţe a anunţat un set de măsuri de debirocratizare la nivelul ANAF, lucru foarte important pentru antreprenori, care au semnalat această nevoie în dezbateri.
Această statistică a Comisiei Europene care spune că oraşul Cluj este unul dintre cele mai primitoare oraşe din Europa prin prisma multiculturalităţii arată cum a reuşit Clujul să atragă atâtea investiţii străine, să creeze un nivel de trai peste media naţională şi să aibă un rol special în dezvoltarea economică a ţării. Multiculturalitatea, dezvoltarea economică şi faptul că este un centru universitar puternic au determinat şi un spirit antreprenorial mai mare. O altă statistică de acum 2 sau 3 ani arăta, de exemplu, că în Cluj numărul de start-up-uri era mai mare decât cel din Bucureşti.
Deşi în topul celor mai mari 10 companii antreprenoriale din Cluj după cifra de afaceri nu apare industria IT ca dominantă, există multe companii de talie medie din acest sector care s-au dezvoltat puternic în ultimii ani, dar care nu au ajuns încă la un volum de afaceri similar cu cel al distribuitorilor de ţigări.
La nivelul Clujului avem o cotă de piaţă de 27% (chiar de 35% dacă ne uităm la creditarea în lei), iar în Bistriţa avem o cotă similară, pentru că sunt multe companii de componente auto acolo. Deşi în cele două judeţe există diferenţe din punct de vedere economic, spiritul antreprenorial este foarte puternic în ambele.
Problema resurselor umane a devenit destul de acută în ambele judeţe, creşterile salariale sunt mari, e din ce în ce mai greu să atragi resurse, dar această creştere de salarii generează şi progres prin creşterea consumului.
Avem în prezent o întreagă campanie prin care încercăm să schimbăm atitudinea faţă de clienţi, suntem în zona în care vrem să ne menţinem echilibrul în relaţia cu clienţii pentru a ne putea gestiona creşterea. Nu putem face acelaşi tip de business ca atunci când aveam 1.000 de colegi, acum avem aproape 7.000 de colegi care trebuie să aibă o atitudine proactivă faţă de clienţi şi vrem să îmbunătăţim relaţia directă cu clienţii. Trebuie să ne străduim să avem acelaşi limbaj cu clienţii, de multe ori încercăm să vorbim „IMM-eşte“ în relaţia cu clienţii mici sau cu cei mari, dar trebuie să ne adaptăm limbajul în funcţie de interlocutor.
Florian Neagu, director adjunct, Direcţia de Stabilitate Financiară a BNR
Suntem în curs de elaborare a unui studiu prin care vrem să vedem cum ar arăta viitorul economic al României peste 10 ani, iar dacă vrem să vedem acest lucru, trebuie să analizăm firmele care, cel mai probabil, vor rezista şi 10 ani de acum încolo.
Analizând bilanţurile firmelor din România din '90 încoace, am selectat trei grupe de companii care cel mai probabil vor exista şi peste 10 ani: prima este a „veteranilor“, a doua este a celor mai performante companii şi a treia este cea a întreprinderilor de stat.
Durata medie de viaţă a unei firme în România este de circa 7 ani. „Veteranii“ ar fi firmele care au reuşit să reziste dublu, adică firme care au o existenţă de peste 14 ani în piaţă.
Pentru scopul cercetării - cum ar arăta viitorul economiei - am făcut o distincţie între veteranii în putere, cu o situaţie financiară mult mai bună ca la începuturi, şi cei în scădere. În categoria veteranilor în putere există 52.000 de firme în toată ţara (care reprezintă 8% din totalul celor 650.000 de companii active). Valoarea adăugată brută (VAB) adusă de aceste firme - indicator care reprezintă esenţa PIB-ului - este de 33%.
Un lucru bun este că aceste firme au experienţa unor cicluri economice, sunt înfiinţate în mileniul precedent, însă este posibil ca ceea ce produc ele şi ce era pertinent acum 15 sau 20 de ani să nu mai fie la fel de pertinent în următorii 10 ani.
Încercând să găsim care este ingredientul longevităţii în economia românească şi care a fost reţeta aplicată de aceste companii pentru a rezista în piaţă, am observat că una dintre cheile succesului a fost pentru aceste firme menţinerea unui bilanţ sănătos. Nu neapărat performanţa continuă, ci bilanţul sănătos. „Veteranii în putere“ au un grad de îndatorare la jumătate faţă de media naţională şi au avut mereu o lichiditate mai bună decât alte firme.
A doua categorie de firme, „crema cremelor“, este formată din companiile care în minimum 7 ani din ultimii 9 au făcut o performanţă la fel de bună. Sunt vreo 13.000 de astfel de companii în toată ţara care au un rol foarte important în economie, VAB-ul lor este în jur de 40%, foarte mare.
Sfatul desprins pentru antreprenori din experienţa acestor companii este: „Păstraţi-vă bilanţurile în ordine şi pe termen lung veţi avea beneficii!“. A doua lecţie este că monitorizarea unui terţ cu expertiză a afacerii - cum este cea făcută de o bancă, de exemplu - are merit. Dacă este cineva după tine să îţi atragă atenţia că evoluţia afacerii nu mai este sustenabilă şi te ajută în caz de nevoie cu finanţare, atunci strategia dă roade.
În a treia categorie, a întreprinderilor de stat, intră cam 1.100 de companii, care au un VAB de 6-7%, apropiat de media companiilor de stat din Uniunea Europeană.
Aceste trei categorii de firme este posibil să fi creat deja masa critică a firmelor care sunt în stare să genereze modelarea viitorului ecoonomiei. Ele vor genera viitoarele dinamici economice.
Menţinerea unei situaţii financiare sănătoase a firmei este un ingredient principal atât pentru longevitatea companiei, cât şi pentru obţinerea unor performanţe peste medie. Pe de altă parte, firmele din „masa critică“ au aceeaşi cultură de inovaţie şi cunoaştere ca la începutul anilor '90. De aceea, se pare că viitorul economiei nu va fi dominat de firmele inovative sau de cele bazate pe cunoaştere, iar dacă acest lucru se vrea a fi schimbat, trebuie luate din timp măsuri.
Masa critică a firmelor care cel mai probabil vor exista şi peste 10 ani a generat o creştere economică susţinută şi prociclică. Media anualizată a creşterii în ultimul deceniu în cazul acestor firme a fost de circa 5%, aproape dublu faţă de creşterea medie a economiei.
Autorităţile pot ajuta dezvoltarea firmelor care reprezintă viitorul economiei mai ales prin măsuri care nu afectează bugetul: reducerea birocraţiei, îmbunătăţirea predictibilităţii fiscale şi a disciplinei financiare, asigurarea condiţiilor pentru disponibilitatea forţei de muncă bine pregătite etc.
Teofil Mureşan, acţionar şi CEO, Electrogrup
Mă bucur că studiile arată că avem mai multe şanse să rezistăm şi peste zece ani pe piaţă, asta îmi dă o încredere şi mai mare că avem un viitor. Sigur, există o plafonare care apare în orice fel de dezvoltare, pentru că nu poţi menţine acelaşi ritm de creştere mereu. Ceea ce încercăm noi să aducem nou pentru creşterea afacerilor este dezvoltarea exportului de servicii. Am început să deschidem sucursale în alte ţări pentru export, dar nu de materiale, ci de servicii. Din 600 de oameni, 150 de angajaţi lucrează în alte ţări, pe cel puţin salariul minim din ţările respective.
Costul de capital în acest moment în România este foarte bun. Indicatorii macro ai României arată foarte bine, de aceea ar trebui ca noi, antreprenorii, să avem curaj să achiziţionăm companii, să exportăm şi să ne batem cu alţii.
Feeling-ul meu este că în ultimii doi ani a început să se producă o schimbare a mentalităţii antreprenorilor. Am adus un program de masterat (EMBA) la Cluj care a educat deja două generaţii de CEO, CFO, manageri sau proprietari de companii. Aceşti oameni se uită mai atent pe cifre, îşi verifică şi îşi calibrează mai bine investiţia şi vor lua credite de la bănci în următorii ani pentru finanţarea afacerilor.
Dorel Goia, acţionar şi preşedinte CA, Teraplast
Am investit la Bistriţa în Teraplast, iar acum grupul de firme are afaceri de peste 100 milioane de euro.
La ora actuală, o mare problemă o reprezintă faptul că nu mai există şcoli profesionale decât cu numele. Am încercat să facem cursuri de calificare la locul de muncă, dar fără prea mare rezultat. Din păcate, nici studenţii care vin din universităţile tehnice nu învaţă lucruri care să aibă legătură cu practica. În plus, nici ei nu solicită să vină în practică la noi pe timp de vară şi nici noi nu ne-am implicat prea mult în acest sens.
În 25 de ani de activitate, am fost invitat de două ori la Cluj de către autorităţile locale şi niciodată în Bistriţa.
Astăzi suntem cel mai mare client al BorsodChem, combinatul chimic al maghiarilor, ceea ce este revoltător, pentru că importăm ceva ce puteam cumpăra din România, de la Oltchim.
Am aplicat pentru ajutor de stat, am fost respinşi. Nu mi se pare normal ca statul să dea toţi banii doar câtorva firme şi să trimită apoi explicaţiile celor respinşi în limba engleză, mi s-a părut nepotrivit. Ajutorul de stat înseamnă bani gratis sub nişte condiţii: să plăteşti impozite şi taxe egale cu suma primită, taxe din salarii, impozit pe profit şi dividende. Nu se ia în calcul TVA-ul, care este cel mai clar, direct şi palpabil impozit. Poate statul şi Ministerul Economiei vor înţelege că nu poate exista dezvoltare fără sprijin din partea statului.
Dacă nu listam Teraplastul atunci (în 2008 - n.red.), probabil că firma intra în faliment. Am cheltuit foarte mulţi bani cu relocarea companiei din centrul oraşului, iar dacă nu făceam asta sufocam centrul oraşului cu tirurile.
Am încercat la Teraplast mai multe echipe de management din Bucureşti şi până la urmă am optat pentru o echipă locală, care a adus firma acolo unde trebuie, pe un ritm de creştere sustenabilă. Acum, implicarea mea în conducerea afacerii este destul de redusă, răspund la câteva e-mailuri pe zi, mă duc la marii clienţi şi la târgurile internaţionale, în rest nu fac nimic.
Ce le-aş spune eu unor potenţiali investitori care vor să vină în Cluj pe drumul de la aeroport în oraş este: aţi intrat în oraşul în care nimeni nu claxonează decât dacă e grav, unde nu sunt cerşetori la stop, unde oamenii de afaceri nu au Rolls-Royce, avion personal, bodyguarzi sau şoferi, unde există clădiri de birouri şi locuinţe în exces şi un aeroport internaţional care face aproape la fel de multe conexiuni precum Bucureştiul, dar unde sunt condiţii bune de înfiinţare şi de finanţare a unei afaceri.
Voicu Oprean, CEO, AROBS Transilvania Software
Acţionăm pe o piaţă cu un deficit major de forţă de muncă (IT), dar o piaţă în care România este departe de jucătorii principali, cum este India. India produce aproximativ un milion de absolvenţi de IT pe an, iar noi concurăm cu ei.
Succesul sectorului IT în România a fost mai mult conjunctural, pentru că dacă nu avea Ucraina probleme poate nu s-ar fi dezvoltat la fel de mult. Diferenţa dintre noi şi alte firme de pe piaţă este în zona de inovare, de aceea l-aş contrazice pe domnul Neagu de la Banca Naţională. Avem aceste seminţe ale inovării în toate firmele IT din România, iar cei 15.000 de IT-işti ai Clujului trag economia locală în sus. Avem produse şi idei, dar valoarea adăugată adusă de IT-işti e scoasă în afara ţării.
O soluţie dezvoltată de AROBS pentru monitorizarea parcului auto - folosită şi de Banca Transilvania, Ax Perpetuum sau Electrogrup -, dezvoltată de 10 programatori, generează în prezent o cifră de afaceri de 10 milioane de euro şi a creat locuri de muncă în zona de marketing şi vânzări sau suport. Dacă reuşim să îi ţinem aici, toţi IT-iştii generează plusvaloare, iar scopul şi strategia noastră ca firmă este să dăm cât mai multă putere acestor oameni ca să genereze produse inovative şi să îi ajutăm să se lanseze în piaţă. Clujul va livra viitorul Google sau Facebook, cu cei 15.000 de programatori care lucrează la o multitudine de produse IT.
Sunt în continuare în acest business pentru că îmi place, mă face că simt că trăiesc, deşi e o provocare să stai prea mult timp la conducerea companiei pe care ai fondat-o. Am o echipă executivă, iar eu mă ocup de proiecte noi, încerc să adus plusvaloare şi să intrăm pe pieţe noi.
Am trecut şi noi prin frica de a ne extinde cu unele produse, de teama de a nu apăsa pedala până la fund, dar până la urmă acea frică ne face să mergem mai departe. Sfatul meu pentru antreprenorii clujeni este să încerce să treacă de această frică.
Marcel Borodi, proprietar şi CEO, Net Brinel
Atunci când ai de implementat o soluţie informatică, de regulă lumea fuge de răspundere, nimeni nu vrea să îşi asume răspunderea într-o companie. Antreprenorilor însă le pasă ce aleg, ce implementează şi te provoacă dacă eşti furnizor, îţi cer mai mult, dar satisfacţia e că vrea să folosească soluţia. Asta deosebeşte mediul antreprenorial de alte instituţii, pentru că multe corporaţii devin într-un fel politice.
Există acele entităţi antreprenoriale care au depăşit faza medie au înţeles că tehnologia le ajută, iar lor nu le va lipsi inovaţia. Tehnologia evoluează atât de repede încât suntem forţaţi să o urmăm, iar inovaţia este prezentă în fiecare etapă a procesului de business.
Noi lucrăm preponderent cu piaţa românească şi ne place să credem că soluţiile noastre pe care le folosesc companiile din România ajută la multiplicarea businessului românesc. Din punctul meu de vedere, soluţiile care ţin de gestiunea corectă a afacerii, de planificare şi control vor face diferenţa dintre cei care vor fi campioni şi cei care vor ieşi de pe piaţă.
Este o presiune fantastică pe resurse umane în Cluj, nu ştim care e limita, deşi tot zicem în fiecare an că s-a ajuns la limită. Clujul cred că este şi va rămâne oraşul cu cel mai mare standard privind calitatea vieţii.
Pentru mine, în următorii ani se va pune serios problema unui succesor al afacerii. Am oameni în companie care pot prelua oricând frâiele companiei, dar încă simt că îmi mai pot aduce aportul.
Omer Tetik, CEO, Banca Transilvania
Nu ne dorim ca Banca Transilvania să devină o bancă „grasă“, vrem să rămânem „fit“, dat totodată să respectăm reglementările la care trebuie să ne supunem.
Trebuie să ne gândim la schimbările din următorii 10 - 15 ani ca să ne poziţionăm contractele. Noi încercăm şi acum să reducem un contract de 50 de pagini la 30 de pagini, dar vin juriştii şi ne pun să facem un contract de peste 100 de pagini, ca să acoperim toate riscurile, deşi nu ne place să listăm şi să ştampilăm documente.
De altfel, am decis să renunţăm la ştampile în bancă, dar de la aproape toate instituţiile publice am primit solicitări ca totuşi ce le trimitem lor să trimitem cu ştampilă. Încercând să simplificăm lucrurile, am trimis colegilor noştri o listă cu ce documente sunt de ştampilat şi ce documente nu sunt de ştampilat. Şi concluzia la care am ajuns a fost aceea că, decât să ţinem minte ce trebuie ştampilat şi ce nu, mai convenabil este să ştampilăm tot.
O problemă cu care ne confruntăm în Cluj, deficitul de forţă de muncă, e generată şi de faptul că oamenii din alte zone nu vor să se relocheze aici. Sigur, acceptă joburi în Anglia sau în Viena, dar la Cluj nu se mută, zic că este prea departe.
Clujul va rămâne un hub şi în viitor, cred că peste 10 ani va fi unit cu Bistriţa, cu Dej, cu Târgu-Mureş, că va avea o infrastructură mult mai bună. Vom inventa un înlocuitor pentru Facebook, nu doar în IT, ci vom dezvolta produse inovative şi în industrie.
Ioan Tecar, acţionar şi CEO, Metalicplas Impex
Am ajuns antreprenor al unei afaceri performante pentru că am dat destul de multă importanţă oamenilor cu care lucrez. Ca să ai o echipă de succes trebuie să creezi cadrul necesar pentru ca această echipă să-şi poată desfăşura activitatea şi să fie implicată în deciziile de afaceri.
Cred că toţi antreprenorii români trebuie să iasă la export atunci când urmăresc să facă performanţă. Dar dacă nu investim în tehnologie, nu putem fi competitivi la export. Industria din străinătate are standarde foarte înalte pe care dacă nu le avem nu putem fi competitivi.
Noi am avut şi avem în continuare nişte avantaje legate de nivelul salarizării, care este mai redus decât în alte părţi, dar care vor dispărea cu timpul. Cu atât mai mult creşte importanţa disciplinei şi a investiţiilor în tehnologie.
Mi-aş dori ca în Cluj să fie mai bine dezvoltată infrastructura. Iar în 10 ani mi-ar plăcea să fie asemănat Clujul cu Londra la nivel de industrie sau capacitate.
Brandul este unul dintre cele mai importante lucruri pentru dezvoltare, pentru că ne reprezintă. Eu sunt unul dintre cei care au participat la crearea brandului de hârtie igienică Pufina în urmă cu 10 ani, când am achiziţionat o fabrică de hârtie care era o ruină.
Dar ca să construieşti un brand puternic trebuie să ai mult timp şi foarte multă răbdare, iar dacă toţi antreprenorii români ar investi în dezvoltarea brandului ar avea rezultate mult mai bune. În prezent, în domeniul hârtiei igienico-sanitare suntem cei mai mari producători din Europa de Sud-Est, producem 100.000 de tone de hârtie igienică pe an şi exportăm 70% din producţie. Producem mai mult decât consumă România, având în vedere că în România se consumă anual 80.000 de tone de hârtie igienico-sanitară.
Shakhshir Basel, general manager, Safeway International Impex
Stabilitatea firmei este un criteriu important, pentru furnizori, clienţi sau bănci, iar anii de antreprenoriat au arătat că fără bancă nu poţi să lucrezi, pentru că finanţarea bancară este necesară pentru dezvoltare.
De asemenea, în antreprenoriat contează şi stabilitatea personalului, angajaţii trebuie să fie multumiţi, instruiţi permanent. Atmosfera de la serviciu, unde suntem ca o familie aproape, e câteodată mai importantă decât pachetul salarial. Un procent de 30% dintre angajaţii actuali lucrează de mai bine de 10 ani în firmă.
Am dezvoltat afacerea de la distribuţie locală la distribuţie regională şi am creat şi un brand propriu numit Home Garden, pe care l-am dezvoltat, produsele se vând deja la nivel naţional şi planul următor este să ieşim la export.
Compania a crescut permanent, cu un procent de 20% în fiecare an, cu excepţia anului 2009. Anul acesta vânzările vor creşte cu 25%, ca urmare a creşterii consumului, scăderii de TVA şi rebrandingului.
Ca să creezi un brand ai nevoie de timp, atenţie mare la calitatea produsului şi să ştii să îl faci vizibil. Ai nevoie de oameni pentru a extinde brandul, pentru că nu poti să pui produsul la raft şi să te miri de ce nu se vinde, pentru că întotdeauna va exista cineva care te copiază şi care va vinde produsul mai ieftin, de aceea trebuie să cheltuim foarte mulţi bani în imagine.
Rebrandingul înseamnă să dai refresh firmei. Aduci o firmă de specialitate din industrie care face studiul de piaţă, arată cum te vede consumatorul, cum e concurenţa, care e poziţionarea preţ-calitate şi apoi începi rebrandingul.
Mai avem loc de creştere teritorială, iar eu cred că cine se ocupă de afacere, a prins o oportunitate, are noroc şi se ocupă de brand, are posibilitate de creştere de două cifre.
Dan Pitic, acţionar şi director general, Ax Perpetuum Impex
Mi-aş dori ca, peste 10 ani, Clujul să fie un oraş de cercetare-dezvoltare, care să aibă branduri nu doar în domeniul IT, pentru că aproape orice începe să fie conectat la IT. Ar trebui să facem şi alte tipuri de produse, să investim în crearea şi dezvoltarea de hardware, nu doar de software. Avem 15.000 de programatori în Cluj, aş vrea ca pe lângă ei să mai fie 5.000 de ingineri care să creeze produse.
Clujul ar putea deveni un hub regional, la 500 de kilometri distanţă de Cluj există 5-6 capitale europene, ar trebui să avem mai mult curaj. Oraşul a demonstrat că poate genera întreprinzători care să genereze businessuri de la zero, de aceea mi-aş dori să văd businessul clujean că activează cel puţin la nivel regional. De asemenea, aş vrea să văd o infrastructură mai bună peste 10 ani în Cluj şi o orientare a învăţământului spre partea aplicativă, iar în următorii zece ani vom putea fi un simbol de progres pentru România.
Legat de dezvoltare şi de absorbţia de fonduri europene, cred că ne trebuie mai mult curaj în a aborda cooperarea transfrontalieră şi finanţarea externă. Ezitările vin de cele mai multe ori din cauza sentimentului pe care îl avem, că nu suntem la acelaşi nivel cu oamenii de afaceri din Europa. Noi lucrăm cu 300 - 400 de firme din străinătate, suntem cel puţin la fel de buni, ba chiar mai harnici, mult mai creativi. Dar ne trebuie curajul să ne orientăm spre o Europă cu porţile deschise şi trebuie să deschidem oraşul către porţile Europei.
Brandul este cel care te duce dincolo de hotare. Odată ce te impui pe piaţa locală, brandul te ajută să îţi continui drumul către clienţii din afara graniţelor. Dar este foarte greu să găseşti oameni de marketing care să înţeleagă cu adevărat ce e brandingul, care sunt nevoile clienţilor sau cum se face un rebranding. Cred că mediul academic ar trebui să se apropie de această industrie şi să avem personal specializat în domeniul marketingului cu experienţă practică.
Ştefan Gadola, fondator şi membru în consiliul de administraţie, EnergoBit Group
Noi avem experienţa unei companii care a lucrat foarte mult în străinătate, în Bali, Siria, Tunisia, Nigeria, iar în ultimii ani ne-am axat pe zonele din Europa - Franţa, Serbia, Macedonia, Ungaria, Moldova. O experienţă extrem de interesantă a fost Nigeria, unde am fost de patru ori şi nu vreau să mai merg niciodată. Sunt ţări foarte grele şi triste, iar văzând ce e acolo m-am bucurat pentru prima dată că m-am născut în România.
E greu să faci export, dar poţi face dacă ai producţie serioasă şi eşti inovator. Noi am fost întotdeauna foarte inovativi, iar astăzi avem singura fabrică de transformatoare din România. Au fost mai multe astfel de fabrici pe vremea comunismului, însă au dispărut.
Este foarte greu să pătrunzi pe o piaţă cum e Portugalia sau Spania, pentru că îţi găsesc orice ca să fii eliminat, iar autorităţile nu te sprijină, cum se întâmplă în alte ţări.
Niciodată nu am primit o invitaţie de a face parte dintr-o delegaţie în străinătate organizată de guvern.
Am fost odată în Egipt într-o perioadă în care era şi o delegaţie formată din preşedintele francez de la acea vreme şi câţiva miniştri, unde s-a făcut lobby şi s-a semnat un contract pentru Alstom în valoare de peste 400 de milioane de euro. La noi unde s-a făcut vreodată lobby pentru o companie românească în afară? Preşedintele Franţei a făcut lobby pentru o firmă franceză privată.
Mi-aş dori ca peste 10 ani Clujul să nu fie un oraş doar pentru IT-işti, pentru că e o capcană aici. Cred că e riscant, deoarece India are mult mai mulţi programatori, iar dacă ucrainenii oferă ceva facilităţi, companiile se cam mută. În momentul în care în altă parte forţa de muncă este mai ieftină, companiile se relochează. Cred că ar fi bine ca oraşul Cluj să se dezvolte şi în domeniul medicinei.
Brandul unei companii este foarte important, toţi investitorii care ne-au căutat au ţinut cont de reputaţia brandului. Brandul se materializează şi în cifra de afaceri. (...) Este important să convingi clienţii să le vinzi ceea ce produci.
Vlad Craioveanu, asociat şi fondator, Impact Hub Cluj-Napoca
Clujul are industrii creative, foarte mulţi designeri de fashion, tineri care cresc şi fac şcoala de arte. Oraşul are capital uman excelent şi avem nevoie de capital uman ca să ne dezvoltăm şi să exportăm în alte ţări. Ce putem face cel mai uşor este să îi convingem pe alţii din regiune să vină aici, să crească oraşul şi businessul din zonă, dar asta presupune o schimbare de paradigmă.
Avem nevoie de englezi, de francezi pentru dezvoltare şi deja sunt destul de mulţi străini care se mută în Cluj pentru că au auzit că e frumos aici. Întrebarea este cum îi încurajăm să facă business aici. Când vorbim de antreprenoriat trebuie să înţelegem că trebuie să investim puţin şi în tineri, în noile generaţii şi indiferent de ce idee trăsnită ar avea, trebuie să îi susţinem.
Noul Facebook sau Amazon nu va apărea folosind modele de business deja existente, ci din ideile tinerilor. Dar există o masă critică de oameni din business care nu şi-au asumat încă rolul de a investi în tinerii din comunitate.
Vasile Puşcaş, profesor, fost ministru al integrării europene şi fost negociator-şef al României cu UE
Din punctul de vedere al businessului, văd Clujul peste 10 ani mult mai prezent în piaţa unică europeană, dacă nu apare plafonarea. Dacă - şi aş spera să se întâmple aşa - universităţile vor fi cu adevărat moderne şi contemporane, industria creativă şi cercetarea vor susţine foarte mult dezvoltarea economică a oraşului.
Clujul va fi un oraş deschis, nu din punctul de vedere al multiculturalităţii, ci din punctul de vedere al mobilităţii şi al persoanelor, al produselor şi serviciilor, dar mai ales al ideilor şi cunoaşterii. Văd Clujul foarte internaţional în viitor, iar dacă în anii ’90 era mai degrabă recunoscut ca centru universitar, cred că în viitor va fi cunoscut ca un oraş pentru business.
