Romania 5%

„Nu este niciun motiv pentru care ţările din Europa Centrală şi de Est să nu-şi recupereze poziţiile pe care le-au avut înainte de război“

Jacek Rostowski a fost desemnat în 2010 de Financial Times al doilea cel mai bun ministru de finanţe din UE într-un top care cuprinde cele mai mari 19 economii. Foto: Octav Ganea

Autor: Bogdan Cojocaru

27.11.2014, 23:00 1175

„Este o mare plăcere şi o mare onoare să mă aflu în România. Trebuie să spun că unchiul meu s-a întâmplat să fie în Bucureşti în 1939, când era soldat în armata poloneză, iar românii au fost foarte ospitalieri cu guvernul polonez când a acesta a trebuit să părăsească Polonia, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, şi cu mulţi, mulţi soldaţi ai armatei poloneze. Unchiul meu a ajuns pilot în Royal Airforce în timpul războiului. A ajuns în Bucureşti dintr-un oraş mare, serios, dar odată ajuns aici a căzut captiv unei impresii pozitive extraordinare despre acest oraş uriaş şi prosper. Aceasta mă face să mă gândesc la unele dintre acele comparaţii, dacă mergem la perioada antebelică şi comparăm unde eram atunci, noi, Europa Centrală şi de Est, şi unde suntem acum. Merită să reamintim că înainte de război Polonia era mai bogată decât Spania, iar Cehia, partea cehă a Cehoslovaciei, era mai bogată decât Germania şi decât Franţa. Din câte mi-au spus oamenii, România acelor vremuri nu era semnificativ diferită de Spania ca PIB per capita. Estonia era mai bogată decât Finlanda. Aceste cifre ne dau o idee despre care poate fi potenţialul nostru. Nu este niciun motiv pentru care ţările din Europa Centrală şi de Est să nu-şi recupereze poziţiile pe care le-au avut. Întrebarea este, bineînţeles, cât de rapid, şi sunt bucuros să aud că aici, în România, există ambiţii atât de puternice pentru ca economia să ajungă la un ritm de creştere de 5%.

Voi vorbi despre Polonia, despre Uniunea Europeană, dar nu şi despre România deoarece nu cunosc mai nimic despre România. Cred cu convingere că tot ceea ce pot face străinii este să-şi prezinte experienţa şi depinde de voi să alegeţi din acele experienţe ceea ce v-ar putea fi de folos.

Ceea ce vă voi spune s-ar putea să vă pară lăudăros, şi sper că mă veţi ierta, dar datele din Polonia au fost bune în ultimii şapte ani. Am fost bucuros să văd printre antevorbitorii mei un curent destul de puternic de nemulţumire cu propria voastră performanţă. Şi în Polonia eram întotdeauna nemulţumiţi. Şi acesta este un lucru bun. Ar trebui să fiţi nemul­ţumiţi de propria voastră performanţă şi asta vă va face să evoluaţi mai bine. Având în vedere că poloneziii sunt întotdeauna nemulţumiţi, de obicei spun că lucrurile nu sunt chiar aşa de rele şi descriu ceea ce am obţinut. Vă voi spune în continuare ce am încercat să facem pentru a crea fundaţiile pentru creşterea viitoare, ceea ce cred că este la fel de important ca obţinerea a ceea ce a fost cea mai rapidă creştere economică din UE în timpul crizei.“

Creşterea cumulată a PIB-ului în perioada 2008-2013 (%)

Datoria guvernamentală în ţările Uniunii Europene (% din PIB)

Povara fiscală pe 2013 (% din PIB)

 

Rostowski a comentat în continuare câteva prezentări, printre care un clasament cu creşterea economică acumulată în perioada 2008 – 2013 de ţările europene, în care Polonia se plasează pe primul loc cu un avans de două ori mai mare decât cel al următoarei clasate, Slovacia.

„Cred că acest lucru este mult mai imporant decât faptul că am fost primii. Celălalt lucru important este că această creştere cumulativă s-a menţinut în toată acea perioadă. Nu este doar vorba că nu am avut recesiune în 2009 – lucru pentru care Polonia este faimoasă. Acela a fost doar un an. Performanţele au fost bune pe toată această perioadă. Această evoluţie bună a PIB-ului nu a fost rezultatul creşterii semnificative a îndatorării. Ponderea datoriilor în PIB este de obicei indicatorul sustenabilităţii datoriei guvernamentale. Dacă ne uităm la creşterea acestui indicator, vedem că în UE Polonia a avut a patra cea mai lentă creştere. Toată lumea şi-a văzut datoria crescând în timpul marilor crize economice de după anii ’30, un pic chiar şi Suedia, dar noi am reuşit să limităm această creştere. Trebuie să spun că în funcţie de acest criteriu România nu se poziţionează foarte bine.

Cred că este important că avansul PIB-ului nu a fost însoţit de creşterea îndatorării. Un alt lucru despre care cred că este important este că am reuşit să limităm şi chiar să reducem uşor ponderea cheltuielilor publice în PIB. În 2007 indicatorul era puţin peste 42%, iar ceea ce este important este că ajunseserăm în mijlocul turmei europene. În 2013 indicatorul a ajuns puţin mai jos, dar ne-am îmbunătăţit poziţia în clasament, de la al 13-lea cel mai scăzut nivel la al şaptelea cel mai redus nivel. Cred că este important deoarece toată lumea a descoperit în timpul crizei că raportul cheltuieli-PIB a crescut. Noi am reuşit să-l controlăm suficient de bine pentru ca poziţia noastră să se îmbună­tă­ţească. Cred că aceasta este important pentru competitivitatea viitoare în special având în vedere că o mare parte din acele cheltuieli s-au făcut pe infrastructură. Pentru aceste proiecte s-au folosit fonduri europene, dar a trebuit cofinanţare. De asemenea, am avut o poziţie destul de bună în ceea ce priveşte taxele.

Luaţi aminte însă că România atât la cheltuieli raportate la PIB, cât şi la taxe raportate la PIB se plasează mai bine decât Polonia. Sunteţi nemulţumiţi de multe lucruri, dar acestea sunt două lucruri despre care ar trebui să fiţi chiar mulţumiţi.

Cheltuielile instituţiilor guvernamentale şi locale în 2007 în raport cu PIB-ul

Cheltuielile instituţiilor guvernamentale şi locale în 2013 în raport cu PIB-ul

 

Polonia a ajuns în fruntea regiunii în funcţie de indicatorul uşurinţei în a face business

 

Ultimul lucru pe care aş vrea să-l subliniez în ceea ce priveşte experienţa noastră comparată cu cele ale altor ţări este că în acelaşi timp noi ne-am îmbunătăţit semnificativ poziţia în ceea ce priveşte uşurinţa de a face afaceri de pe locul 74 pe 32 astăzi. Trebuie spus că îmbunătăţirea reflectă în parte schimbări de metodologie, dar în mare parte şi efectele schimbării politicilor aplicate, ale mediului instituţional şi legal destinat afacerilor, ceva ce am făcut în mod constant de-a lungul multor ani. 

Concluzia este nu doar că ne-am descurcat bine, dar ne-am făcut şi lecţiile în această perioadă pentru a turna fundaţiile pentru creştere economică neîntreruptă şi rapidă.

Trebuie să mai spun în concluzie două sau trei cuvinte. Trebuie să răspundem la întrebarea „cum am făcut asta?“. Polonia nu a intrat în criză mai competitivă decât alte state din Europa de Est. Dacă ne uităm la opiniile privind competitivitatea Poloniei în 2007, acestea spuneau fie că suntem puţin în urmă, fie că mergem cumva în mijlocul turmei. În ceea ce priveşte uşurinţa de a face afaceri, ne aflam undeva spre spatele turmei. Astăzi, exceptând ţările baltice, avem cele mai bune evaluări privind uşurinţa de a face afaceri. Am urcat şapte trepte în tot acest timp.

Aşadar nu am intrat în criză foarte puternici, dar nici slabi. Dacă am fi avut o economie slabă, nu am fi rezistat acestei mari crize economice mondiale. Nu am fost excepţionali. Unul dintre elementele care ne-au permis să evoluăm mai bine decât toţi din Europa este că am vrut şi am putut să facem ceea ce trebuia în termeni de politică macroeconomică la timpul potrivit. Am permis deficitului bugetar să crească substanţial în 2009 şi 2010 pentru a susţine şi grăbi creşterea economică, iar apoi, când creşterea a venit, am profitat de ritmul foarte rapid din 2010, în special din a doua jumătate a lui 2010 şi din 2011, pentru a înjumătăţi deficitul bugetar de la aproape 8% din PIB la puţin sub 4% din PIB. Apoi, când au venit vremuri grele, am lăsat deficitul poate nu să crească, dar cel puţin să se stabilizeze în loc să-l reducem, iar acum că avansul îşi revine ducem din nou deficitul în jos. Eram dispuşi să folosim politicile macroeconomice, să sincronizăm bine politicile macroeconomice, şi desigur linia flexibilă de credit de la FMI ne-a permis să facem aceasta fără să ne îngrijorăm prea mult în privinţa credibilităţii noastre pe pieţe. Celălalt lucru pe care l-am făcut a fost aplicarea unor politici consistente pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri.
 

VIDEO: Discursul lui Jacek Rostowski, fostul ministru de finanţe al Poloniei în plină criză economică, la Gala ZF 2014
 

Alt lucru esenţial este un control incredibil de strâns al cheltuielilor guvernului. Acestea sunt menţinute la un nivel destul de constant în raport cu PIB-ul, la cel mai redus nivel din perioada de tranziţie. Intrăm în al cincilea an în care avem aceste cheltuieli, excluzându-le pe cele pentru investiţii, la cel mai redus nivel din istorie. Spre exemplu, salariile funcţionarilor publici au fost constante în termeni nominali începând cu 2009. Se credea că este complet imposibil, dar a fost posibil. Oamenii se pot obişnui cu aceasta într-un mediu cu inflaţie redusă, iar aceasta a permis banilor care vin din creşterea economică să fie folosiţi pentru cofinanţare în cazul proiectelor bazate pe fondurile structurale, să fie cheltuiţi pe politici sociale, ceea ce este important, deoarece ne confruntăm cu o criză demografică la fel ca România. Cel de-al treilea şi ultimul lucru care trebuie menţionat este că toate ţările din Europa Centrală şi de Est au acces potenţial la aceeaşi cantitate de fonduri structurale, dar nu toate le folosesc în acelaşi fel.

Noi, practic, am putut absorbi toţi banii la care am avut acces. România a avut mai multe dificultăţi în această privinţă deoarece a aderat la UE mai târziu şi de aceea era mai puţin pregătită, birocratic, pentru a face aceasta. Este important să amintim că fondurile structurale presupun cheltuieli mai mari, cheltuieli mai mari cu bani strânşi pe plan intern.

Vă mulţumesc!“

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO