Business sportiv. România şi Formula 1. Ar putea ajunge piloţii români pe circuitele F1? „România are copii talentaţi şi oameni pasionaţi de motorsport. Problema nu este lipsa talentului, ci lipsa unui sistem care să îi susţină“

♦ Cu o experienţă de circa 20 de ani, Real Racing a investit peste 10 milioane de euro într-un ecosistem care include programe de iniţiere pentru copii, şcoală de karting, circuit propriu, academie de pilotaj şi altele.

Formula 1 trece printr-o perioadă plină de efervescenţă din perspectiva popularităţii, iar acest lucru se resimte şi în România. Tot mai mulţi copii se apucă de karting visând la monoposturile din Marele Circ, însă drumul până la Formula 1 rămâne unul dintre cele mai dificile şi costisitoare din sportul mondial.

Primul pas către performanţă este Formula 4, competiţia care reprezintă rampa de lansare pentru tinerii piloţi ce aspiră la Formula 3, Formula 2 şi, în cele din urmă, Formula 1. Dincolo de talent, acest nivel presupune ani de pregătire şi investiţii semnificative.

„Participarea într-un campionat de Formula 4 reprezintă primul pas serios către motorsportul profesionist şi, pentru cei mai talentaţi piloţi, începutul drumului spre Formula 1. Dincolo de talent, presupune sute de ore de antrenamente pe circuit şi în simulator, pregătire fizică şi mentală, analiză video şi tehnică şi o colaborare permanentă cu inginerii şi tehnicienii echipei”, spune Constantin Răileanu, fondatorul Real Racing, echipă românească participantă la Formula 4.

Finanţările reprezintă însă una dintre cele mai mari bariere pentru un pilot care îşi doreşte să participe atât în F4, cât şi în campionatele de nivel superior. Un sezon complet într-un campionat competitiv de Formula 4 necesită un buget de cel puţin 300.000 de euro, iar în funcţie de competiţie şi de numărul etapelor, investiţia se poate dubla sau chiar tripla, spune Constantin Răileanu. Pentru o echipă, costurile sunt şi mai mari. Construirea de la zero a unei echipe de Formula 4 presupune o investiţie iniţială de circa 2,5 milioane de euro, bani care merg către achiziţia monoposturilor, logistica, atelierul, echipamentele tehnice, piesele de schimb şi formarea echipei de ingineri şi mecanici. Ulterior, participarea la fiecare etapă de campionat costă între 25.000 şi 50.000 de euro pentru fiecare monopost, incluzând transportul, taxele de înscriere, pneurile, consumabilele, reviziile tehnice, salariile personalului şi întreaga logistică.

„Aceste cifre explică de ce în motorsport performanţa nu depinde doar de talentul pilotului. În spatele fiecărui rezultat există o echipă numeroasă, o infrastructură complexă şi investiţii constante pe termen lung”, explică el.

Real Racing a încercat să construiască un model integrat de dezvoltare a piloţilor, pornind de la karting şi ajungând până la Formula 4.

În cei 20 de ani de activitate, Real Racing a investit peste 10 milioane de euro într-un ecosistem care include programe de iniţiere pentru copii, şcoală de karting, circuit propriu, academie de pilotaj, ateliere în mai multe oraşe din România, bază tehnică în Italia şi organizarea unor competiţii dedicate atât amatorilor, cât şi sportivilor licenţiaţi.

Cel mai important rezultat al acestor investiţii, spune Constantin Răileanu, este faptul că un copil poate începe pregătirea la vârsta de 4-5 ani şi poate urma un traseu complet până în competiţiile internaţionale de monoposturi.

Din acest sistem au trecut, de-a lungul timpului, piloţi precum Luca Viişoreanu, Zoe Florescu Potolea, David Cosma Cristofor, Daniel Vasile, Enzo Trulli, Luigi Coluccio sau Knud Nielsen, sportivi care au concurat în campionate internaţionale.

De altfel, Luca Viişoreanu, Zoe Florescu Potolea, David Cosma Cristofor şi Andrei Duna sunt unii dintre tinerii români care au concurat recent sau în ultimii ani în etapele de Formula 4. Problema motorsportului local nu este lipsa talentului.

„În ultimii ani am observat o creştere clară a nivelului motorsportului românesc. Avem tot mai mulţi copii şi tineri talentaţi, iar rezultatele obţinute în competiţiile internaţionale arată că România poate produce piloţi competitivi”, precizează el.

Provocarea apare însă după karting, moment în care costurile cresc exponenţial, iar fără sprijin financiar mulţi tineri sunt nevoiţi să renunţe înainte de a ajunge în competiţiile de monoposturi.

Mai mult, faţă de alte ţări precum Italia, Marea Britanie, Franţa sau Germania, România dispune de puţine circuite dedicate, infrastructura este limitată, iar majoritatea investiţiilor provin din mediul privat.

În ţările cu tradiţie, dezvoltarea piloţilor este susţinută printr-un mix de sponsori, constructori auto, federaţii şi autorităţi locale. În România, astfel de mecanisme sunt încă la început.

În acelaşi timp, interesul public pentru Formula 1 şi motorsport este în creştere, fenomen care începe să se reflecte şi în numărul copiilor atraşi de karting. O bază mai mare de practicanţi ar putea atrage, în timp, mai mulţi sponsori şi investiţii private.

Performanţa României în motorsport va depinde şi de construirea unui sistem care să le ofere copiilor o continuitate în sport şi un sprijin pe termen lung. România ar putea avea un pilot în cursele de Formula 1, însă un astfel de sistem este absolut necesară.

„Pentru a avea un pilot român în Formula 1 este nevoie de un proiect construit pe termen lung: infrastructură, competiţii puternice, echipe profesioniste, sponsori care să creadă în astfel de proiecte şi investiţii constante în dezvoltarea tinerilor piloţi. În Formula 1 nu se ajunge peste noapte. Este rezultatul unui parcurs început încă din copilărie, susţinut ani la rând atât sportiv, cât şi financiar. Dacă România va reuşi să construiască acest ecosistem, sunt convins că vom avea şi un pilot român pe grila Formulei 1”, mai spune Constantin Răileanu.