Din anii ‘90 şi până anul trecut, importurile de îngrăşăminte chimice ale României au ajuns de la nimic la peste jumătate de miliard de euro, acesta fiind indicatorul care oglindeşte cel mai bine dezastrul din această industrie Oamenii din domeniu spun însă că jocurile nu sunt făcute, resursele din Marea Neagră şi crearea unei pieţe interne lichide de gaze putând sta la baza refacerii acestui sector Altfel, fără industrie, creşterea consumului de gaze este doar un discurs.
Potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, dacă la nivelul anului 1991 importurile de îngrăşăminte chimice erau aproape inexistente, anul trecut România a adus de peste graniţe produse în valoare de peste 535 de milioane de euro, maximul înregistrat în această perioadă.
Pe de altă parte, exporturile de îngrăşăminte chimice sunt relativ constante ca valoare. Se remarcă totuşi că la nivelul anului 2011 a fost înregistrat un maxim în valoare al exporturilor, de circa 634 de milioane de euro, completat de importuri de numai 255 de milioane de euro. De atunci şi până azi, această balanţă este complet dezechilibrată, România fiind dependentă de importurile de îngrăşăminte chimice.
De ce nu mai are România consum de gaze?
După închiderea combinatelor care făceau parte din grupul InterAgro, singurul jucător major din domeniul îngrăşămintelor chimice a rămas Azomureş, companie cu o tradiţie de peste 50 de ani.
Cumpărată în 2012 de elveţienii de la Ameropa, compania a trecut printr-un proces masiv de investiţii, circa 240 de milioane de euro fiind injectate în retehnologizare şi în mărirea capacităţii de producţie.
Mihai Aniţei, directorul general al Azomureş, spunea recent că piaţa locală absoarbe toată producţia de îngrăşăminte chimice care iese pe porţile combinatului din Târgu-Mureş, compania având o cotă de piaţă de 38% în România. Restul sunt însă importuri.
Prăbuşirea industriei chimice a fost principalul factor care a generat scăderea consumului de gaze pe plan local, în perioada 2008-2016 cererea venită din partea acestei industrii reducându-se cu mai bine de 60%.
Pentru îngrăşămintele chimice, gazul este materie primă, în contextul în care 70% din costuri sunt reprezentate de folosirea acestei resurse. Dincolo de această ramură însă, informaţiile disponibile arată că prin prelucrarea petrolului şi a gazului prin industria chimică pot rezulta mai bine de 70.000 de produse. Datele de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) arată că dacă la nivelul anului 2008 consumul industrial chimic era de 3 mld. metri cubi, în 2016 acesta ajunsese la numai 1,2 mld. metri cubi. Populaţia a ajuns să consume mai multe gaze decât chimia, chiar şi în contextul în care doar una din trei case este conectată la reţeaua de gaze, restul încălzindu-se cu vreascuri. În consecinţă, în perioada 2008-2016, consumul intern de gaze al României a scăzut cu aproape 23%.
Nu ardeţi gaz valoros! Generaţi valoare internă!
În contextul în care producţia internă de gaze naturale acoperă acum aproape în întregime consumul pieţei, refacerea măcar parţială a industriei chimice ar putea crea oportunităţi de consum interne, cu o valoare adăugată mare.
„Cel mai logic lucru pe care poţi să-l faci este să creezi lanţuri valorice“, spunea Aniţei. „Aveam o tradiţie incredibilă în zona de industrie chimică, din care nu a mai rămas aproape nimic. Lucrul pe care trebuie să-l facă statul este să-i încurajeze pe investitori să vină aici şi să chimizeze gazul. Gazul nu este făcut să te încălzeşti cu el, valoarea lui este prea mare pentru a-l arde“, completa omul de afaceri.
Dezvoltarea producţiei de gaze naturale din Marea Neagră de la mare adâncime depinde de cadrul legislativ aflat încă în lucru. Recent, preşedintele Iohannis a retrimis Parlamentului, spre reexaminare, legea care reglementează măsurile de exploatare a gazelor naturale din Marea Neagră. Şeful statului a precizat că un astfel subiect este unul de interes maxim pentru România, iar o asemenea lege trebuie să asigure un echilibru şi echitate în ceea ce priveşte beneficiile atât pentru statul român, cât şi pentru investitori.
În forma actuală a legii, în funcţie de evoluţia preţului gazelor în intervalul de 85 de lei - 190 de lei pe MWh, veniturile suplimentare din producţia de gaze naturale ar urma să fie impozitate cu procente cuprinse între 15% şi 50%.
„Limita maximă a deducerii investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 60% din totalul veniturilor suplimentare“, se mai arată în proiectul de lege, aceasta fiind una dintre neclarităţile documentului.
Mai mult, 50% din producţia din Marea Neagră va fi vândută pe piaţa locală, pe platformele OPCOM, actuala bursă de energie. Prevederile noii legi ar urma să se aplice şi cantităţilor de gaze extrase din zona de mică adâncime a Mării Negre. În acest moment, 10% din producţia de gaze a României vine din Marea Neagră.
Intraţi pe platforma www.zf.ro/romania100 şi descoperiţi şi alte idei pentru România de mâine.
și
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE