Cum va arăta România peste 100 de ani prin ochii celor de acum

Aş vrea să ştiu cum va arăta România peste 100 de ani, pentru că poate, cu ajutorul vostru, vom putea schimba ceva, în bine.

Aş fi vrut să citesc acum ce gândeau cei de acum 100 de ani, ca să vedem cum stăm acum.

Aş fi vrut să vedem cum era România în 1918 pentru a face o comparaţie cu România anului 2018, ca să vedem dacă am câştigat sau am pierdut.

Dacă ne uităm la câteva date statistice, inclusiv faptul că suntem mai mulţi, înseamnă un foarte mare câştig: 7,7 milioane versus 19 milioane, plus 4 milioane de români care treăiesc, muncesc şi visează în afara graniţelor.

Dacă acum 100 de ani numai 20% din România era urbană, iar acum 50% se bucură de condiţiile oraşelor, putem spune că am evoluat pozitiv. Dar în acelaşi timp, alte ţări au înregistrat o urbanizare mult mai ridicată, ajungând la un nivel de dezvoltare şi de trai mult mai ridicat într-un secol.

Printre puţinele comparaţii pe care le putem face este că într-un secol ponderea României în economia mondială a scăzut, iar Suedia este cu mult  înaintea noastră, deşi acum un secol era sub noi.

Nu ştiu cum vreţi voi să arate România peste 100 de ani, dar mi-aş dori câteva lucruri extrem de simple: să fim, să rămânem în Uniunea Europeană, în NATO sau în ce alianţe occidentale politice şi militare vor fi aici. Nu aş vrea deloc „să fim independenţi“, adică ai nimănui.

Aş vrea să fim parte din lanţurile mondiale de globalizare, de comerţ, de investiţii, în special străine. Cred că globalizarea aduce şi va aduce mai multă dezvoltare economică în România decât oricare altă formă economică.

Aş vrea ca România să fie mult mai urbană şi să-şi întărească puterea oraşelor şi a judeţelor mari pentru a atrage investiţii, companii, antreprenori şi tineri.

Cred că nu mai putem avea o dezvoltare economică uniformă, ca pe vremea comunismului, şi de aceea trebuie să întărim puterea oraşelor care au în acest moment industrie şi servicii, şi care pot avea un avantaj competitiv.

Aş vrea ca România şi principalele oraşe să fie cosmopolite, pentru a-i readuce în ţară pe românii care lucrează în afară şi a atrage forţă de muncă din partea altor popoare.

Aş vrea, ca voi toţi, să avem infrastructură rutieră, feroviară, aeriană pentru a justifica statutul de intersecţie economică şi politică a Occidentului cu Orientul.

Aş vrea să avem mai multe, mult mai multe afaceri româneşti care să treacă dincolo de un rulaj de 100.000 de euro pe an. Poate la vârful economiei ponderea companiilor străine să fie mai puternică dacă suntem în lanţuri globale, dar la mijloc, ca la nemţi, afacerile româneşti să aibă o pondere de 70%.

Cine va face aceste businessuri, nu ştiu.

Aş vrea să avem libertatea de acum de a putea pleca şi a reintra în ţară  în orice moment, şi de aceea umbra UE şi a NATO este vitală, de aceea valorile occidentale trebui să fie în fruntea noastră. Gândiţi-vă cum era în anii ’90, când stăteai la coadă pentru o viză. Şi nu ar trebui să uitaţi să le spuneţi copiilor şi nepoţilor voştri acest lucru.

Prin acest proiect editorial realizat împreună cu Banca Transilvania încercăm să vă punem faţă în faţă cu istoria şi cu un exerciţiu despre viitor. Mai mult ca sigur că ceea ce va fi peste 100 de ani, cum va arăta România atunci, va fi total diferit faţă de cum ne imaginăm acum.

Şi acum mă gândesc cum stăteam în 1994 la o terasă lângă staţia de metrou Aurel Vlaicu şi mă uitam în dreapta pentru a vedea câmpul, pentru a simţi praful şi a vedea griul şi negrul viitorului. Acum, când ieşi din staţia de metrou şi te uiţi în dreapta, vezi cele mai tari clădiri de birouri din Bucureşti, vezi un mall, vezi un pod ca la Chicago şi vezi o generaţie care poate să ducă România înainte, şi nu înapoi. Dar trebuie să se implice şi să aibă determinarea, voinţa şi capacitatea de muncă a celor care, după 1990, fără să ştie încotro o va lua România, au intrat în business, au făcut afaceri şi au dus România înainte economic.

Cu ajutorul nostru, vrem să lăsăm moştenire României din 2118 ideile, gândurile, visele şi speranţele voastre de acum pentru următorii 100 de ani.