Mircea Nistor, un profesor de fizică, vorbeşte despre viitorul educaţiei: Copiii trebuie să înveţe domenii şi să lucreze în echipă, or noi le dăm materii şi extemporale individuale. Trebuie să introducem în şcoală robotica, pentru că aici este viitorul

♦ Trecerea de la materii fără legătură între ele la domenii de studiu integrate şi de la examinări individuale la proiecte în echipă este esenţială pentru dezvoltarrea sistemului de educaţie din România. Altfel, plecarea creierelor este greu de oprit, spun oamenii din domeniu.

Potrivit unui studiu realizat de U.S News, cel mai bun liceu din do­me­niul ştiinţei, tehnicii, in­gi­ne­riei şi matematicii din SUA este anul acesta High Technology High School din New Jer­sey. „Curicula li­ceului este concentrată în ju­rul ingineriei şi in­clude cursuri precum ingi­nerie civilă şi arhi­tectură, electronică digi­tală sau pro­ducţie computerizată”, se arată în materialul publicat recent de către U.S. News.

Mai departe, pe site-ul liceului menţ­io­nat se arată următoarele: „High Techno­logy High School este o instituţie din do­meniul ingineriei unde se pune accentul pe legăturile dintre matematică, ştiinţă, tehno­logie şi comunităţile umane şi care-i pregăteşte pe studenţi să vină proactiv cu soluţii creative, să devină comunicatori eficienţi şi liderii zilei de mâine prin inter­mediul unei curicule ri­guroase şi pe baza par­te­neriatelor”, se arată în prezen­tarea instituţiei.

Dincolo de cursuri pre­cum Istoria lumii sau Proza modernă spaniolă, copiii de la acest liceu mai au materii precum Inginerie Biologică şi Sustenabilitatea Mediului sau Inginerie Civilă şi Arhitectură.

Mai departe, şcoala are un program de inginerie PLTW (Project Lead The Way).

„PLTW le dă şansa studenţilor de a dezvolta anumite aptitudini prin explorarea unor provocări din viaţa de zi cu zi”, se arată pe site-ul PLTW.

„Prin metodele noastre din informatică, inginerie sau ştiinţe biomedicale studenţii nu interacţionează doar cu zona tehnică a problemelor, ci învaţă să le revolve, să gân­deas­că creativ şi critic, să comunice şi să colaboreze. Mai departe, oferim suport profesorilor astfel încât aceştia să-i coordoneze pe studenţi într-un tip de învăţare pornind de la lumea reală”, se mai arată pe site-ul instituţiei.

Mate şi Fizică, la putere

Dincolo de SUA, Israel sau Singapore sunt alte state care au decis că orientarea academică va fi pe zona de inginerie şi cercetare, din aceste zone fiind aşteptate cele mai importante provocări pe termen lung. Pe plan local însă, lucrurile stau puţin diferit. La Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu din Bucureşti, unul dintre liceele de elită din România, în clasa a 12-a, copiii învaţă în continuare Informatică, Religie, Fizică, Matematică, dar au şi un laborator.

La Colegiul Naţional Sfântu Sava, lucrurile strau la fel, orarul pentru clasa a 12-a fiind la rândul său populat de materii precum Matematica sau Tehnologia Informaţiei. Printre activităţile extra-şcolare, potrivit site-ului instituţiei, se remarcă Teatrul în limba franceză, Noaptea cercetătorilor sau vizitele tematice.

„La noi nu materiile sunt problema, ci faptul că acestea nu sunt introduse în domenii”, spune Mircea Nistor, profesor de fizică în cadrul Colegiului Naţional de Informatică Traian Lalescu din Hunedoara.

Profesorul, alături de o echipă de elevi ai liceului, au câştigat recent concursul mondial de robotică First Global Com­petition din Mexic, o competiţie la care au participat mai bine de 160 de ţări.

„Trebuie să avem domenii în programă, robotica de exemplu fiind cea care reuneşte noţiuni de mecanică, electronică, dar mai ales care promovează lucrul în echipă”, spune profesorul care de 20 de ani are propriul club de studiu, Fizitech, tocmai pentru a-i determina pe copii să înveţe altfel.

„În loc să avem domenii, noi le punem copiilor rubrici, materii şi le dăm extemporale individuale. Or prin clubul meu eu am încercat să elimin toate constrângerile, prezenţă, tot ce ţinea de pro­gramă, şi să-i aduc alături de mine, în timpul liber, pe cei pasionaţi. Noi acum în educaţie nu facem decât să nivelăm diferenţe”, mai spune profesorul.

Mă duc la MIT, dar mă întorc

Robotica nu este în acest moment un obiect de studiu în România, pregătirile pentru competiţia din Mexic fiind făcute în tim­pul liber, atât al elevilor, cât şi al profe­sorului.

„Avem campioni olimpici mondiali la robotică, dar noi nu avem nici măcar o olimpiadă de robotică în ţară”, a mai spus profesorul. La rândul lor, elevii care au câştigat această competiţie, deşi spun că vor să rămână în ţară, vor merge pentru studiile superioare în alte ţări.

„Mă uit la MIT, la Princeton, pentru că nu găsesc aici ce îmi trebuie. Mulţi ajungem să spunem că ne ducem degeaba la şcoală dintr-un simplu motiv. Nu vezi finalitatea, nu înţelegi de ce înveţi, dar dacă între formula de la matematică s-ar face o legătură cu utilizarea acesteia într-o aplicaţie pentru telefonul mobil, de exemplu, atunci totul ar face sens”, spune Răzvan Vârtan, unul dintre elevii care au făcut parte din echipa câştigătoare din Mexic.

Drumul lung până la robotică

Dincolo de această defazare în materie de programă,  problemele şcolilor din România sunt aproape de bază.

Datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că la finalul anului 2016 în România erau înregistrate 7.010 şcoli, nu­măr în care intră toate formele de învă­ţământ, de la creşe la universităţi. Dintre acestea, 3.140 erau în mediul rural, restul fiind în mediul urban.

Conform unor informaţii furnizate recente, din acest total de unităţi de învăţământ, peste 2.400 au grupurile sanitare în exterior. Mai departe, tot statisticile arată că 3.500 de unităţi nu sunt racordate la reţeaua de gaze naturale, astfel că anual şcolile trebuie să-şi bugeteze achiziţiile de lemne pentru a încălzi sălile de curs. Altfel, orele nu se ţin. Statisticile de azi mai arată un lucru.

Pentru cei 1,7 milioane de copii care sunt înscrişi în învăţământul primar şi gimnazial sunt 136.365 de calculatoare, circa 83.000 fiind în şcolile de la ţară. Când toată lumea vorbeşte despre digitalizare, în România câte 12 copii în medie se bat pentru un loc la un calculator.

„Totul este o chestie de decizie. În jumătate de an rezolvi totul, şi încălzirea din şcoli, şi grupurile sanitare, dar trebuie să existe această decizie”, mai spune profesorul. În opinia acestuia, dezvoltarea educaţiei în domeniul ştiiţei şi tehnologiei este esenţială, întârzierea procesului nefiind decât o dovadă de inconştienţă.

Mai departe, banii pentru dotarea şcolilor ar putea veni din mediul privat.

Florin Talpeş, fondatorul şi CEO-ul IT Bitdefender, cel mai cunoscut brand românesc hi-tech la nivel internaţional şi cel mai mare producător local de software, spunea recent că orice lider român de business, antreprenor sau executiv, ar trebui să adopte şcoala care l-a format, această iniţiativă putând deveni un program naţional de modernizare a sistemului de educaţie.

„Trebuie să punem osul la treabă“, declara cel mai cunoscut antreprenor din IT.