Ora de antreprenoriat la liceu? „La noi este un hău, nu un gol în materie de educaţie antreprenorială. Tinerii ştiu de patroni, nu de antreprenori”

♦ Procesul de privatizare aproape sălbatic prin care a trecut România şi formarea unui aparat bugetar bine remunerat atacă dorinţa de succes pe cont propriu, tinerii din România, cel puţin la nivelul liceului, neavând nici măcar noţiunea de antreprenor ♦ Care sunt soluţiile?

„În liceu, elevii nici nu pot numi 2-3 antre­prenori români. Sistemul de educaţie românesc încă penalizează eşecul. Temerea este că te faci de râs, iar concluzia este aproape de fie­care dată că mai bine nu fac decât să mă apuc de trea­bă”, spune Dora Surugiu-Kocsolade, founding partner, Maastricht School of Mana­ge­ment România.

Potrivit informaţiilor disponibile, antre­pre­norii români au înfiinţat în 2017 aproape 137.000 de firme noi, în creştere cu 29% faţă de anul precedent când au fost înfiinţate doar 105.000 de firme, conform Registrului Comerţului.

Cea mai mare creştere a înregistrat-o judeţul Botoşani, unde numărul firmelor nou-înfiinţate a crescut cu 56%, de la 1.045 la 1.635.

În top se află şi judeţele Cluj, Alba, Bistriţa-Năsăud sau Bihor.

Cele aproximativ 137.000 de firme reprezintă numărul total de firme înfiinţate, de la SRL (societate cu răspundere limitată) sau SA (societate pe acţiuni) la II (întreprindere individuală), IF (întreprindere familială) şi PFA (persoană fizică autorizată).

Dintre cele 137.000 de firme, cele mai numeroase sunt SRL-urile, cu un număr de 98.405. Acest lucru s-a întâmplat în contextul în care pe piaţa locală a fost lansat un program naţional de finanţare a start-up-urilor (Start-Up Nation), unde s-au înscris aproape 20.000 de firme nou-înfiinţate. 

Deşi cifrele arată o creştere a apetitului antreprenorial, educaţia, încă din liceu, lipseşte în formarea acestei categorii.

Specialiştii spun însă că încurajarea business-ului pe cont propriu este soluţia pentru dezvol­tarea României, formarea unei pături echilibrate de companii mici fiind aproape obligatorie pentru a balansa puterea multinaţionalelor.

„La noi antreprenoriatul nu este un vis. Mulţi au auzit de patron, vor să devină patroni, dar nu antreprenori. Este un hău, nu un gol în materie de educaţie antreprenorială în România. Chiar dacă introduci materia, nu ai profesorii, aşa că în primă etapă cred că trebuie să pornim chiar de la această interacţiune directă, între antreprenori şi elevi şi studenţi. A doua problemă este că statul a devenit un angajator preferat. Jobul de la stat este sigur, bine plătit şi de multe ori nu este încărcat de responsabilităţi. Pe termen lung, o astfel de politică a aparatului de stat atacă masiv dorinţa de competitivitate”, este de părere Cosmin Alexandru, decanul Academiei de Antre­prenoriat, un model educaţional cu o latură practică bine conturată în care echipe de studenţi învaţă business creând şi operând afaceri reale, având ca mentori oameni de business.

Dincolo de visul de patron sau de o carieră la stat, mulţi tineri care ies de pe băncile facultăţii aspiră la un job într-o multinaţională, un mediu considerat sigur, bine remunerat, care vine la pachet şi cu oportunităţi de carieră în exterior.

„O economie sănătoasă nu înseamnă întreprinderi mari şi puţine. Avem nevoie de o bază mult mai largă pentru a balansa tot sistemul economic. Avem nevoie de mulţi şi mici”, este de părere Andrei Cionca, preşedinte al CITR Group, entitate care livrează soluţii pentru companii aflate în dificultăţi financiare, cum ar fi cele aflate în insolvenţă. CITR a pornit proiectul Muzeul Antreprenoriatului, o iniţiativă care vrea să aducă în faţă trei generaţii diferite de antreprenori din ultimii 100 de ani.

O analiză realizată de ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului arăta recent exact vulnerabilitatea României din cauza faptului că economia multor judeţe depinde de fapt de evoluţia unui singur mare investitor.

Raportat la natura capitalului, companiile care au în spate grupuri internaţionale sunt lideri în 30 de judeţe, în timp ce antreprenorii români deţin cea mai mare companie în Bacău – Dede­man (Adrian şi Dragoş Pavăl), Brăila – Agricost (Constantin Duluţe), Harghita – Romaqua Group (Octavian Creţu, Nicolae Palfi), Mehedinţi – Com Prodaliment Distribuţie (Constantin George Popescu), Vaslui – Plantagro Com (Constantin Nechifor şi Daniel Nicolae Şerban) şi în Vrancea – Vrancart (SIF Banat-Crişana).

Mai mult, antreprenoriatul românesc este de cele mai multe ori local. Astfel, potrivit informaţiilor disponbile, doar 134 de companii locale au avut curaj să se extindă pe pieţele externe prin investiţii străine directe. Spre comparaţie, Cehia şi Polonia au fiecare câte o mie de firme înregistrate doar în România, potrivit Registrului Comerţului, în timp ce investitori din Ungaria se află în spatele a peste 13.000 de firme de pe piaţa locală.

Indiferent că este vorba despre prezenţă directă pe pieţele externe sau despre exporturi, capitalul privat românesc „joacă“ abia în liga a treia în competiţia europeană.

Companiile din România au avut în 2016 o cifră de afaceri cumulată de 1.298 mld. lei (faţă de 1.234 mld. lei în 2015). Pierderea netă totală a fost de 37,4 mld. lei, iar profitul net total de 95,1 mld. lei. în cele 674 de mii de companii lucrau în medie 4,11 milioane de salariaţi. Dintre aceştia, 1,1 milioane de salariaţi sunt raportaţi de firmele înregistrate în Capitală. 

Ca zone cu potenţial de creştere, tehnologia este în continuare văzută de specialişti ca o bună oportunitate.

„Ceea ce este de dorit este ca tot mai multe companii să facă trecerea de la outsorcing la livrarea unor soluţii. Mai cred că în zona industriilor creative mai este un bun potenţial de creştere. Apoi, rămâne potenţialul agricol”, a mai precizat Dora Surugiu-Kocsolade.