♦ Schimbarea sistemului educaţional şi orientarea acestuia mai ales spre zona practică reprezintă marile provocări ale României pe termen lung, de succesul acestei transformări depinzând atractivitatea mediului de afaceri local, spun oamenii de afaceri şi profesorii care au devenit parte a platformei România 100 de idei. Care sunt propunerile lor concrete pentru a facilita această tranziţie?
Copiii din România stau la şcoală, începând de la grădiniţă şi până la liceu, circa 12,2 ani până la vârsta de 18 ani. Dacă însă anii de şcolarizare sunt ajustaţi la calitatea învăţământului, atunci cei 12,2 ani echivalează cu 8,8 ani. Practic, 3,4 ani de studiu lipsesc. Mai departe, cu aceste lipsuri copiii care se nasc azi şi intră în piaţa forţei de muncă la vârsta de 18 ani încep lucrul cu o productivitate de numai 60% din potenţialul lor.
Oamenii de afaceri sau profesorii care au devenit parte a platformei România 100 de idei (www.zf.ro/romania100), un proiect realizat de ZF în parteneriat cu Banca Transilvania, au venit însă cu o listă de soluţii.
1. Companiile stimulate fiscal pentru a intra în şcoli
„Măsurile concrete imediate ar fi stimularea suplimentară a companiilor pentru a se implica mult mai activ în dezvoltarea învăţământului dual şi îmbunătăţirea programelor de imigratie pentru a acoperi, cel puţin temporar, deficitul de resurse umane. Mediul privat trebuie însă încurajat să intre în sistemul de învăţământ şi prin politici de stimulare pentru că tu pregăteşti oameni, dar nu ai certitudinea că vin la tine“, Ramona Jurubiţă, country managing partner al KPMG în România.
2. Accentul pe internship-uri încă din liceu
„Studenţii din SUA fac foarte multe internshipuri, de la liceu încep să lucreze. Or, la noi la liceu efortul este atât de mare pentru a intra la facultate, încât nu prea îţi rămâne timp de lumea reală după. În SUA copiilor li se dezvoltă simţul banilor de mici pentru că sunt cumva încurajaţi de părinţi să facă anumite activităţi pentru a câştiga banii de buzunar. Odată ajunşi la liceu, au foarte multe opţiuni. Nu există ca într-o clasă să ai 30 de copii care fac acelaşi lucru. Este o nebunie ce se întâmplă în pauze, pentru că fiecare are de alergat la un curs diferit. Desigur, sunt şi materii obligatorii, dar sunt şi foarte multe opţionale. La final, din tot acest sistem de educaţie rezultă oameni mai rotunzi“, Cleopatra Căbuz, vicepreşedinte pe tehnologie şi parteneriate din cadrul grupului Honeywell
3. Informatica, materie obligatorie încă din şcoala primară
„Copiii dobândesc cunoştinţe digitale de bază de la vârste fragede - ştiu să folosească ecranele tactile şi smartphone-urile -, dar nu au cunoştinţe informatice solide. Mai ales dacă ne pregătim copiii să facă faţă Revoluţiei 4.0, trebuie să dotăm fiecare şcoală cu calculatoare şi evident, să fie introduse ore de informatică încă din clasele primare“, Elena Călin, CEO al UP! Your Service România
4. Informatica şi engleza, materii obligatorii la evaluările naţionale
„Dacă în momentul de faţă evaluarea copiilor se face la limba română şi matematică în învăţământul primar şi gimnazial, ar fi utilă introducerea obligatorie în evaluarea naţională a altor două discipline, anume informatica şi limba engleză. Iar evaluarea cunoştinţelor de matematică poate rămâne opţională, pentru că dacă ştii informatică, ştii şi matematică“, Elena Călin, CEO al UP! Your Service România
5. Facultăţile trebuie să colaboreze între ele pentru programe de master complete
„Am lansat, de exemplu, un master în securitatea la incendii a clădirilor, dar odată cu el am realizat că ne trebuie cunoştinţe transversale din zona de arhitectură, cunoştinţe legate de instalaţii, am colaborat cu Facultatea de Pompieri. Reacţionăm, ne uităm spre viitor. Noi trebuie să pregătim inginerii pentru meserii care încă nu s-au inventat“, Sorin Burchiu, decanul Facultăţii de Servicii de Construcţii.
6. Ora de antreprenoriat în facultăţi
„În urmă cu un an am introdus ora de antreprenoriat în toate programele de licenţă de la toate facultăţile. Intenţia noastră este de a avea un cadru didactic, în paralel cu un om din zona de afaceri care să predea aceste noţiuni“, Nicolae Istudor, rector al Academiei de Studii Economice (ASE), Bucureşti.
„Acum avem 85 de ore de practică pentru anul II şi încercăm să ajungem la 160 de ore“.
La seminarii invităm specialişti din mediul de afaceri să ţină cursurile. Noi punem la dispoziţie sălile. Sunt pline de fiecare dată.“ Nicolae Istudor, rector al Academiei de Studii Economice (ASE), Bucureşti.
7. Profesorii trebuie să introducă noţiuni de economie reală în cursurile predate
„În ultimii cinci ani am implementat noţiuni de ultimă oră din mediul de afaceri, industrie, medicină sau ştiinţă în cursurile mele de matematică prin programul Cuceritorii Spaţiului, un program STEM (ştiinţă, Tehnologie, Inginerie şi Matematică - n.red.) pe care l-am creat tocmai pentru a-i captiva pe elevii mei şi pentru a-i face să descopere latura practică a matematicii.“ Manuela Prajea, profesoară de matematică, inclusă în 2016 în topul celor mai buni 50 de profesori din lume, în cadrul Global Teacher Prize
8. Domenii, nu materii
„La noi nu materiile sunt problema, ci faptul că acestea nu sunt introduse în domenii. Trebuie să avem domenii în programă, robotica de exemplu fiind cea care reuneşte noţiuni de mecanică, electronică, dar mai ales care promovează lucrul în echipă. În loc să avem domenii, noi le punem copiilor rubrici, materii şi le dăm extemporale individuale.“ Mircea Nistor, profesor de fizică în cadrul Colegiului Naţional de Informatică Traian Lalescu din Hunedoara. Profesorul, alături de o echipă de elevi ai liceului, au câştigat recent concursul mondial de robotică First Global Competition din Mexic, o competiţie la care au participat mai bine de 160 de ţări.
9. Regândirea sistemului de olimpiade naţionale
„Avem campioni olimpici mondiali la robotică, dar noi nu avem nici măcar o olimpiadă de robotică în ţară.“ Mircea Nistor, profesor de fizică în cadrul Colegiului Naţional de Informatică Traian Lalescu din Hunedoara
10. Clasificarea şi specializarea universităţilor
„O clasă de universităţi ar fi cele de interes local, cu specializări potrivite locului în care funcţionează, finanţate de instituţiile locale (primării, consilii judeţene etc.) şi care să acorde doar nivelul licenţă; o alta ar putea fi cele de interes regional, care să acorde nivelurile licenţă şi masterat şi care să fie finanţate de regiunile de dezvoltare; în fine, universităţile de interes naţional, care să pregătească studenţii la nivelurile licenţă, masterat şi doctorat şi care să aibă finanţare de la stat, de la Ministerul Educaţiei Naţionale. Toate ar trebui apoi ierarhizate şi încurajate să facă performanţă, iar dacă fac această performanţă, stimulate să continue.“ Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj, preşedinte al Academiei Române.
Accesează platforma www.zf.ro/romania100 şi contribuie cu idei la România de mâine.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE