Consider această procedură de anunţare a unor taxe majorate cu câteva luni înainte de sfârşitul anului uzuală, din perspectiva procedurilor din ultimii ani. Aruncăm în piaţă nişte creşteri uriaşe de taxe, după care către Codul fiscal, când se ajunge la proiectul final le lăsăm mai mici, sunt mai uşor de suportat faţă de cele mari. Este o procedură cu care eram obişnuit de câţiva ani.
În mod evident, contextul economic de astăzi ne obligă la majorări de taxe, aici vă reamintesc că noi creştem pe un consum produs în alte state, pe importuri. Astfel, creşterea economică este de fapt o creştere a datoriilor.
În altă ordine de idei, este şi altă creştere economică, şi prin reducerea de taxe succesivă, prin reducerea cheltuielilor bugetare din activitatea curentă, mă refer la cheltuielile de personal, s-a ajuns că la sfârşitul trimestrului doi, la sfârşitul lui iunie, avem deficit bugetar, avem un deficit al balanţei de cont curent de circa 4,5 mld. euro, iar problema este că se accentuează deficitul, noi mergem spre o supraîndatorare, iar bugetele de pensii şi asigurări sociale sunt în total deficit.
Este evident că trebuie să găseşti bani ca să le acoperi şi atunci de unde îi găseşti? Este evident că îi găseşti de la toţi cei care păltesc: salariaţi, angajatori care plătesc pentru salariaţii lor, plătesc persoanele fizice autorizate, cei care desfăşoară o activitate independentă şi atunci avem o creştere a impozitării persoanei fizice, această tendinţă se păstrează în ultimii ani de impozitare a persoanei fizice cu respectivele dări, şi vedeţi că pentru sănătate creşte de la 5,5% la 8,9% pensia individuală va deveni numai la salariat de la 10,5% la 21,7%, procente importante.
Astfel, s-a decis să ne supunem pe salariaţi, în acest moment spunem că majorăm, obligăm angajatorii să majoreze salariile cu circa 21%, astfel încât crescând salariul brut să rămână în acelaşi salariu net, cu taxe majorate.
Problema salariaţilor, de asta se agită şi sindicatele, este că nu poţi să modifici prin Codul fiscal şi Codul muncii sau contractul de muncă. Toată lumea serioasă se aşteaptă că vor scoate din Codul fiscal obligaţia majorării salariului, însă de fapt vor rămâne cu taxe majorate.
Este clar că trebuie găsite noi surse de finanţare. Ministerul Finanţelor se duce iar în zona de impozitare a celor care deja plătesc fără să pună la plată şi pe cei care realizează consumuri mari de profituri în România, mă refer la multinaţionale care zboară profitul din ţară.
Nu s-au gândit la aceste modificări de la 1 ianuarie, pentru că din punctul meu de vedere, noi am avut o falsă relaxare fiscală, la sfârşitul anului excendenul bugetar nu a fost unul real, ci a fost pe omorârea investiţiilor publice, iar în acest moment bruma de capital s-a terminat si acum trebuie să găseşti neapărat surse de finanţare, dacă vrei să respecţi deficitul de 3% din comunitatea europeană.
Salariaţii vor fi afectaţi de modificări, mă aştept să fie creşteri de taxe, nu foarte mari, având în vedere că au crescut cheltuielile publice fără să crească productivitatea muncii.
Acestea sunt de fapt majorări de taxe şi impozite, contează denumirea banilor pe care îi iei de la cetăţeni? Nu contează denumirea, ci valoarea de plată, fie că îi spui taxă, fie că îi spui contribuţie, tot este o sursă de finanţare.
Legat de fezabilitatea intrării în vigoare a proiectului, acesta putea să intre încă de la 1 ianuarie, însă din experienţele de schimbare de guvern din 2012 s-a hotărât să se mute prin ordonanţă la mijlocul anului. Nu este nimic neobişnuit ca la mijlocul unei perioade să pui o ordonanţă, să modifici Codul fiscal, nu este normal, dar e practică pământească.
Modificările au fost necesare pentru că bugetele de pensii şi bugetele de asigurări de sănătate sunt cu deficite foarte mari. Dacă mergem pe legea pensiilor de anul trecut, avem un deficit acoperit de la bugetul de stat de circa 30%.
