• Leu / EUR4.9024
  • Leu / GBP5.4966
  • Leu / USD4.4632
Special

Adrian Sârbu, la Gala ZF 24 de ani: Unde am fi fost dacă business-ul s-ar fi implicat mai mult în politicile publice sau în managementul public şi politică?

Adrian Sârbu, la Gala ZF 24 de ani: Unde am fi fost dacă business-ul s-ar fi implicat mai mult în politicile publice sau în managementul public şi politică?
28.11.2022, 00:07 888

Adrian Sârbu, fondator Ziarul Financiar

Vorbim şi de Aleph, noul nostru proiect în media, dar hai să vorbim puţin de Ziarul Financiar şi de tema de astăzi.

Invitatul nostru, un distins profesor şi consultant politic şi în business, ne va spune ce se va întâmpla cu lumea occidentală după această criză, după războiul din Ucraina, după pandemie.

Încă nu ştim ce s-a întâmplat în ultimii doi-trei ani. De ce am avut pandemie, ce este cu acest război, creează creştere economică sau nu creează? Distinsul nostru oaspete mi-a spus că noul Plan Marshall estimează că Ucraina are nevoie de investiţii de 700 de miliarde de euro, dar eu zic că mai mult de 1 trilion (1.000 de miliarde).

Nu mai ştim unde este creştere economică, unde nu e creştere, nu mai ştim când e criză, când nu-i criză. Acum 24 de ani totul era în criză în România şi eram fericiţi că o să ajungem şi noi odată să nu mai avem criză, să avem creştere economică.

Eu cred că ZF-ul a adus comunităţii pe care o reprezentaţi aici încrederea. Asta aveam nevoie şi în ‘98 şi în ‘99, asta avem nevoie şi astăzi şi eu sper ca domnul Ian Goldin să ne dea puţină încredere. Eu am o mare încredere în viitorul comunităţii noastre şi al acestei ţări.

Acum 24 de ani aveam un PIB de 40 de miliarde de dolari, astăzi avem de şapte ori mai mult. Întrebarea mea în fiecare an a fost: nu puteam să avem mai mult? De ce polonezii au 600 de miliarde?

Şi sigur că în momentul în care mă întreb, mă gândesc şi la cei trei mari playeri din România de azi, din economie.

 

Statul, care din nefericire este, prin reprezentanţii lui – şi spun din nefericire şi nu e o chestiune de emoţie sau de atitudine, e o chestiune de realitate – este cel mai mare decident în alocarea de capital din România.

Businessul internaţional – aşa-numitele multinaţionale, dar nu sunt numai multinaţionale, că sunt şi multe companii mici care fac business în România – care a investit masiv în România.

Şi businessul românesc, care s-a născut şi astăzi este aproape la egalitate ca şi producţie cu multinaţionalele.

Întrebarea mea în toţi aceşti ani a fost dacă între ‘98 şi 2022 am crescut undeva 3-4% pe an, aveam noi o problemă să creştem 5-6% pe an? Nu cred deloc. Puteam creşte mai mult. China a crescut cu o medie de 10% şi peste 10% ani de zile. Noi de ce nu putem creşte cu 5-6%? Cu 5% aveam un PIB de 400 de miliarde de euro, iar România arăta puţin altfel. Nu că România nu arată bine. Astăzi în 2022, hai să fim serioşi, să ne uităm unii la alţii, România arată foarte bine. E o altă ţară. Niciodată în această ţară nu au existat 20-30 de ani de creştere economică.

De ce nu am crescut cu 5-6%? Vă spun eu, chiar dacă nu vă place. Dumneavoastră, comunitatea de business, că sunteţi manageri, că sunteţi antreprenori, că sunteţi tehnocraţi, inclusiv cei care aţi lucrat în guvern, dar în primul rând cei din sectorul privat, nu v-aţi implicat. Nu v-aţi implicat, nu ne-am implicat.

Am lăsat clasa politică să evolueze cum a evoluat şi ne-am mulţumit să o blamăm. Clasa politică nu e născută să facă business şi nici să conducă economia şi cu toate astea sunt decizii economice pe care le iau oamenii din zona politică. Vedem astăzi cât de critic este să ai o decizie bună şi să fi avut o decizie bună în energie, mâine-poimâine o să vedem ce înseamnă o decizie în sectorul militar, să nu mai vorbim de decizii în celelalte sectoare strategice.

Deci eu vreau să vă întreb la 24 de ani, când ne este atât de bine, la 24 de ani de ZF, de ce nu puteam creşte mai mult? E târziu acum? Nu. Am pierdut 100, poate 150, poate 200 de miliarde de euro din PIB, pentru că noi, oamenii din business, nu ne-am implicat.

De ce nu ne-am implicat? Că ne-a fost comod. Generaţia mea a beneficiat de privatizare – vorbesc de oamenii oneşti care au făcut business – a beneficiat de o piaţă care creştea, uriaşă ca şi cerere, a beneficiat de ceva ce habar n-aveam şi nu ştiam că va exista vreodată în viaţa noastră şi nu a existat pe planeta asta, trecerea de la comunism la capitalism.

Ce a făcut generaţia mea? A beneficiat, a muncit, a muncit foarte mult, a capitalizat, s-a capitalizat, şi acum ce face? Investeşte în real estate. Bun şi real estate-ul, dar tehnologie? Dar producţie? Dar agricultură? Dar domenii noi? Dar media de care vă feriţi cu toţii? Aţi văzut Aleph-ul, dar nu vreţi să investiţi.

Eu vă spun că o să aveţi nevoie de media! Ziarul Financiar este o voce limitată a comunităţii, are un reach de 300.000 - 400.000 pe zi, ceea ce este foarte mult. Dar nu are 3 milioane.

De ce nu investiţi în media? Din acelaşi motiv în care nu investiţi în politică. Ce înseamnă a investi în politică? A vă ocupa. Dacă aţi fi investit în politică atunci poate – şi nu înseamnă că trebuie unul din fraţii Pavăl să fie primar la Bacău sau poate vrea să fie la New York, nu – dar să ne implicăm mai mult. Doar a-i blama pe politicieni nu rezolvă lucrurile. Politicienii fac cât pot. Eu nu am aceeaşi părere pe care o au foarte mulţi, legată de corupţie şi incompetenţă. Incompetenţă şi corupţie avem în toată România, dar nu asta este problema. România a crescut şi în acest mediu.

Dar hai să ne întrebăm, şi plec de la o primă întrebare pe care v-o adresez, are cineva idee care a fost cel mai de impact proiect privat-stat pentru viitorul României în ultimii 25 de ani? Nu. Poate mai ştim cei care am trăit acum 25 de ani, pentru că unii dintre voi din sală nu aţi trăit atunci: campania pro-NATO. Cum era astăzi dacă nu eram în NATO? Se întreabă cineva? Hai să ne uităm la Ucraina şi ce se întâmplă acolo.

Dar ce ar fi fost dacă planul de ţară era un rezultat al contribuţiei comunităţii private alături de cei din funcţii publice?

Acum vorbim de Schengen şi poate îl apucăm şi noi.

 

Dar cum era dacă toată România, aia puternică, aia pe care dumneavoastră o reprezentaţi, s-ar fi aşezat pe un proiect numit autostrăzi Moldova?

Cum ar fi fost să spună domnul Pavăl „daţi-mi mie autostrăzile din Moldova, că le fac eu”? Nu azi, acum

10 ani, nu că nu e şi Dorel Umbrărescu pe acolo. „Daţi-mi să fac autostrăzile din Moldova, eu, cum am făcut magazine, cum am făcut multe lucruri, şi vi le făceam”. Cu ce? Cu fonduri europene, cu investiţii atrase de la români, şi aşa mai departe.

Şi nu vorbim de acum 24 de ani, când eu cinci ani de zile am pierdut cam 500.000 de dolari pe an că nu îmi dădea nimeni bani. Nu, vorbim acum când sunt bani şi nu ştim să îi cheltuim, dar nici nu vrem să ne aşezăm împreună. De ce? Pentru că lăsăm să îi cheltuiască alţii, aşa cum se duc sute de milioane pe consultanţă. S-au dat banii în consultanţă, dar poate era mai bine să venim şi noi, să ne implicăm şi să avem o Românie de 400 de miliarde de euro PIB.

Dar cum ar fi fost dacă ţinta numită Schengen era asumată de comunitatea de business? De ce avem noi nevoie de Schengen? E în sală aici domnul Şucu, care în ultima vreme a devenit foarte activ în zona asociaţiilor industriaşilor şi bine face, îl felicit, e unul dintre puţinii care îşi asumă riscurile. Mai mici decât la Rapid, dar şi le asumă şi pe astea de la industriaşi. Şi îl felicit, şi nu numai pentru asta. Păi cum ar fi fost? Da, n-o să ne primească în Schengen din motive foarte clare, austriecii au nişte interese, olandezii au alte interese, dar poate puteam să le rezolvăm, noi, clasa de business.

Eternul eşec numit autostrada Bucureşti-Braşov sau Comarnic-Braşov, un eşec absolut ridicol, şi nu e singurul. Dacă venea cineva, un om din business, şi spunea „eu îmi asum această răspundere, haideţi cu mine”! Fiţi sigur că noi eram acolo, poate e vina noastră că ne-am creat acest narativ şi această idee, dar nu mai am ProTV-ul şi nu mai am ce să fac.

Eu mă întreb cum ar fi fost România, dacă şi clasa de business s-ar fi implicat. Nu că România nu e bine acum. Şi dacă ar fi fost aşa poate ne întrebăm de ce ne ferim de implicarea în politică? De ce ne ferim de investiţii în media?

Vă spuneam de Aleph, l-aţi văzut. Nu e ProTV-ul anilor ‘90, e mult mai mult decât atât, e un proiect care integrează old media şi new media, care integrează comunităţile sociale şi care practic reaşează România în avanpostul evoluţiei tehnologice. Din păcate, până acum proiectul Aleph a fost frânat de un mare player din România care ne-a refuzat accesul la audienţă. Am reuşit de bine de rău să ne mişcăm, proiectul e întârziat, veţi vedea şi celelalte canale şi veţi vedea şi prezenţa în toate media.

Dar întrebarea mea este de ce nu vrea nimeni să investească în Aleph? Ne e frică că ne controlează ANAF-ul la contabilitate? Păi nu ne mai e frică, că nu mai suntem acum 20 de ani, acum 15 ani, acum 10 ani, suntem mai serioşi, suntem mai puternici, suntem mai respectaţi ca şi comunitate de business.

 

De ce nu investim în producţie mai mult? De ce băncile investesc în susţinerea deficitului statului român ca să piardă, iar după aia acţionarii să fie nevoiţi să îşi recapitalizeze băncile? Nu ştiu, să se întrebe fiecare.

Nu am niciun fel de nelinişte legată de criza care va veni, pentru că este o suită de oportunităţi. Noi în România din 32 de ani de după Revoluţie, cred că 25 sunt numai de criză. De când mă ştiu, suntem numai în criză, şi totuşi am crescut, dar puteam creşte mai mult. Contează acest lucru, că puteam creşte mai mult? Da, contează enorm pentru copiii noştri, pentru că au alt start. Contează enorm pentru ceea ce mâine s-ar putea să fie o întrebare majoră pe care va trebui să ne-o punem: suntem în stare să ne apărăm? Ne place că vin francezii şi americanii să ne apere? Suntem în stare să avem măcar minimul unei industrii militare? Unul din marile trenduri ale acestui an a fost mutarea banilor către industria militară oriunde în lume. Nu văd nicio mişcare la noi. E o mare oportunitate. Măcar să dăm şi noi acolo opinci, obiele, ţuică, că de toate e nevoie, da? Nu trebuie să dăm neapărat rachete Patriot. Nu trebuie să dăm tancuri, dacă mai avem vreunul. Dar e o mare oportunitate asta, da?

Media, tehnologia, sunt mari oportunităţi. Ne convine să punem banii în real estate, că aici cresc. Dar trebuie să vină alţii să ne facă agricultura secolului 21 în România? Eu nu cred. Trebuie să vină alţii să investească în apă, în energia eoliană sau solară, sau în mâncare? Că importăm mai multă mâncare decât exportăm?

Avem o mulţime de oportunităţi. Criza din 2008 a ţinut în America un an, în Marea Britanie doi ani, în Europa trei ani şi în România şase ani. Deci suntem pregătiţi pentru această criză, nu?

 

Eu sunt aici să vă reamintesc că noi, Ziarul Financiar, suntem un furnizor de încredere.

Eu sunt un câştigător. Dacă mă uit dintr-o perspectivă la viaţa mea, ea este plină de eşecuri, am pierdut ProTV-ul, am pierdut şi alte lucruri şi totuşi mă consider un câştigător. Aleph-ul, noul meu proiect, e doar la foarte, foarte început, şi veţi vedea cât de mult înseamnă pentru fiecare dintre dumneavoastră.


 

 
AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9024
Diferență: -0,2523
Ieri: 4.9148
Azi: 4.4632
Diferență: -1,1517
Ieri: 4.5152
Azi: 5.4966
Diferență: -1,2078
Ieri: 5.5638
Azi: 4.9026
Diferență: -0,4831
Ieri: 4.9264