♦ În Spania, afacerile de familie contribuie cu 70% la PIB-ul ţării lor, iar în Germania cu 49% ♦ În România, ponderea capitalului privat autohton e în scădere, pe măsură ce multinaţionalele fac achiziţii, iar antreprenorii exit ♦ Totuşi, există tot mai mulţi antreprenori care au făcut sau fac acum transferul către următoarea generaţie ♦ Catena-Fildas, Cris-Tim, Transavia, Adrem Invest, Bog’Art sau Autonom sunt doar câteva dintre cele mai puternice afaceri de familie din România, ele fiind totodată în topul celor mai importanţi actori din sectorul lor.
Într-o eră în care unele start-up-uri pot să strălucească puternic pentru o scurtă vreme, pentru ca apoi să dispară la fel de rapid şi de spectaculos precum au apărut, unele afaceri de familie cu ştate vechi reuşesc să înflorească în continuare şi să prospere chiar şi după sute ori chiar peste 1.000 de ani de la momentul în care au fost fondate. În România, o ţară care nu are nici patru decenii de capitalism, afacerile de familie nu au cum să fie mai longevive de atât, dar tocmai de aceea, ele mai au un drum lung de parcurs până îşi vor fi atins apogeul.
Întrebarea care se pune însă e: vor fi ele duse mai departe de următoarele generaţii? La prima vedere, cel puţin în cazul unora dintre ele, răspunsul este da.
„Nu mă gândesc la un potenţial exit, ci mă gândesc la consolidare şi la predarea ştafetei, am următoarea generaţie care se pregăteşte să intre în business. Am trei copii, două fete şi un băiat, care lucrează deja la noi. I-am convins că aşa ar fi cel mai bine pentru mine şi pentru ei. Spre bucuria mea, au rămas şi lucrăm împreună, nu a fost ce-va forţat“, spunea recent Ioan Tecar, unul dintre cei mai puternici an-treprenori locali, cu businessuri în multiple sectoare, printre care şi construcţii prin Samus Tec. El a făcut însă şi un exit, când a vândut producătorul de hârtie către fondul de investiţii Abris Capital.
