♦ Practic, Mic.Ro a fost gândit în urmă cu 15 ani pe un model similar cu cel pe care METRO l-a aplicat ulterior şi pe baza căruia a construit franciza LaDoiPaşi, care are astăzi 2.400 de magazine ♦ Tot în franciză sau într-un model similar s-au dezvoltat, cel puţin parţial, şi Profi, Mega Image, Auchan şi Carrefour pe segmentul de proximitate. Acelaşi model (contract de management) îl aplică şi reţeaua Froo ♦ Aceste concepte au la bază tradiţionalul magazin de la parterul blocului sau de la colţul străzii, însă ele sunt aduse în prezent ca design şi portofoliu de produse, beneficiind totodată de notorietatea brandurilor sub care sunt operate şi de bugetele de marketing pe măsură ♦ Spre comparaţie, în România mai există doar circa 50.000 de magazine tradiţionale, de trei ori mai puţine decât acum trei decenii, iar cele mai multe sunt în rural şi urbanul mic, acolo unde proximitatea modernă nu a ajuns. Încă.
„Vrem ca oamenii să meargă mai rar la hipermarketuri, odată pe lună cel mult, şi să vină în papuci în magazinele de la colţul blocului.“ Această declaraţie datează de aproape 15 ani şi îi aparţine lui Dinu Patriciu, care la momentul acela îşi anunţa planul de a dezvolta sub brandul Mic.Ro o reţea de mii de mici magazine de proximitate, care să amintească de fostele chioşcuri, dar să vină cu o notă de modernism.
Planul său grandios a părut că prinde rapid contur, însă pe cât de repede s-au deschis primele 800 de unităţi, pe atât de repede s-au şi închis. Iar după doar doi ani brandul a dispărut din piaţă, iar la scurtă vreme după, businessul a intrat în faliment.
De ce a eşuat Dinu Patriciu cu Mic.Ro acolo unde astăzi „înfloresc“ Shop&Go sau LaDoiPaşi?
O piaţă pe val
Retailul de proximitate modernă adună astăzi peste 1.500 de magazine sub branduri precum Shop & GO (concept al Mega Image), Profi (mai puţin cele de mari dimensiuni), MyAuchan, Carrefour Express şi, mai nou, Froo (numele folosit în România de polonezii de la Zabka). Lor li se adaugă şi cele peste 2.400 de unităţi LaDoiPaşi, o reţea dezvoltată de germanii de la METRO, ce cuprinde magazine operate în sistem de franciză de antreprenorii locali.
În total, aceste businessuri adună vânzări anuale de 2-3 mld. euro, conform estimărilor ZF, iar cifrele continuă să crească.
Aşadar, acesta este, alături de discount, segmentul din comerţul alimentar cu cea mai mare efervescenţă, cu cea mai alertă expansiune, cu cel mai înalt interes din partea actorilor deja existenţi şi a altora noi. Spre exemplu, în acest an, polonezii de la Zabka au intrat oficial în retailul autohton, deschizând primele spaţii din România sub brandul Froo.
Magazinele au, în medie, 50-70 mp. Ele vând în special produse de consum imediat, ţinta fiind clientul tânăr din mediul urban. Astfel, retailerul a intrat pe terenul de „luptă“ al Profi, Mega Image (cu conceptul Shop&GO), Carrefour Express şi LaDoiPaşi.
Cum a început?
Fiecare dintre aceste concepte are o istorie pe plan autohton, unele datând de mai bine de 10 ani.
Totuşi, istoria acestui canal a început să se scrie acum chiar mai multă vreme, printre pionieri numărându-se un concept 100% românesc – Mic.Ro, imaginat de antreprenorul Dinu Patriciu.
Aceste unităţi, ce erau gândite să fie succesoarele magazinelor tradiţionale „de cartier“, au dispărut între timp, însă Patriciu a fost cel care a anticipat ceea ce avea să devină proximitatea modernă - motorul expansiunii în comerţul alimentar -, iar asta într-o eră în care hipermarketul era în continuare la putere. Tot antreprenorul a pariat în acea eră şi pe discount (cu reţeaua MiniMax Discount), un alt format câştigător astăzi în România şi, de altfel, în întreaga lume.
Businessurile de retail ale lui Patriciu au dispărut din piaţă încă din 2012-2013, când şi-au cerut insolvenţa, iar apoi au intrat în faliment. Însă ele au deschis porţile pentru ceea ce s-a dovedit ulterior a fi două dintre cele mai importante canale de vânzări pentru retail.
O luptă tot mai aprigă
De altfel, comerţul de proximitate modernă este cel mai concurenţial segment de vânzări ca număr de jucători, aici activând atât reţele care sunt cunoscute pentru magazinele lor mici (Profi sau Mega Image), cât şi altele care au dezvoltat aceste formate ulterior, după ce iniţial avuseseră hipermarketuri în portofoliu (Carrefour, Auchan).
Într-o eră în care timpul înseamnă bani, oamenii caută magazine care să le fie în drum, care să le fie aproape de casă ori de birou, de unde să îşi poată cumpăra fie alimente de consum imediat, fie bunuri de imediată necesitate. Pentru o pâine sau o sticlă de lapte, românii (dar nu doar ei, ci oamenii din toată lumea dezvoltată) nu mai vor să parcurgă o distanţă prea mare sau să piardă timp într-un magazin de mari dimensiuni, chiar dacă asta înseamnă că plătesc suplimentar.
„Am studiat ani de zile piaţa din România. Vedem ce se întâmplă, vedem schimbările sociale“, spunea recent Anna Grabowska, CEO al Zabka International şi vicepreşedinte şi membru în boardul grupului. Ea adăuga că pentru clienţii companiei contează mai mult proximitatea decât preţul. Mai exact, 30% dintre oameni sunt dispuşi să plătească mai mult pentru proximitate. Nu oferea însă cifre referitoare la cât de mult.
Cum a apărut Mic.Ro?
În urmă cu 10-15 ani, cel puţin pe plan local, hipermarketurile erau în continuare cele care făceau legea în comerţul alimentar. Ele erau văzute aproape ca nişte „obiective turistice“, musai de vizitat. Erau destinaţii de weekend unde românii petreceau ore în şir umplându-şi coşurile cu produsele necesare pentru săptămâna ce urma.
La acel moment, proximitatea era reprezentată de magazinele din comerţul tradiţional, al căror număr scădea şi continuă să scadă şi astăzi. Şi totuşi, apăreau şi primele iniţiative moderne.
Dinu Patriciu, omul de afaceri autohton care devenise miliardar în euro din petrol, a început în vara lui 2010 să lucreze la lansarea pe piaţă a primei francize româneşti din comerţul alimentar. El spunea atunci că va duce reţeaua de chioşcuri Mic.Ro la 2.000-3.000 de unităţi.
Patriciu anunţa că vrea să facă front comun cu micii buticari pentru a intra puternic în cartierele din oraşele mari, pe o piaţă pe care ofensiva lanţurilor străine de supermarketuri şi hipermarketuri şi condiţiile neatractive de creditare închid anual câteva mii de magazine mici de bloc.
„Aventura de afaceri pe care o pornim acum are scopul de a distruge retailul modern, cel care nu face altceva decât să distrugă ţesutul urban. Vrem ca oamenii să meargă mai rar la hipermarketuri, odată pe lună cel mult, şi să vină în papuci în magazinele de la colţul blocului“, spunea Patriciu la începuturile businessului. În momentul de vârf al businessului, Mic.Ro număra circa 800 de unităţi. În 2012 însă, mai mulţi furnizori ai reţelei de magazine au anunţat că nu mai livrează marfă către lanţul de băcănii deoarece nu au fost plătiţi. A urmat apoi insolvenţa, inchiderea magazinelor şi falimentul.
Un punct de pornire
Modelul de business a fost însă unul inspirat. Practic, Mic.Ro era construit pe un model similar cu cel pe care METRO l-a aplicat ulterior şi pe baza căruia a construit franciza LaDoiPaşi, care astăzi are 2.400 de magazine. Tot în franciză sau într-un mod similar (contract de management) s-au dezvoltat, cel puţin parţial, şi Profi, Mega Image şi Carrefour. Acelaşi model (contract de management) îl aplică şi reţeaua Froo.
Iar dezvoltarea în segment nu se opreşte aici. Mai mult, lupta se ascute, cel mai recent exemplu fiind cel al METRO, care a lansat un concept LaDoiPaşi dedicat zonei urbane.
Deja sunt deschise 30 de magazine LaDoiPaşi Extra, toate în Capitală. Situate în zone urbane dense, aceste unităţi au suprafeţe cuprinse între 60 şi 200 mp şi propun produse alimentare şi nonalimentare, cu focus pe soluţii tip ready-to-eat, ready-to-go, ready-to-cook.
Decizia METRO de a lansa un concept pentru zona urbană, în frunte cu Bucureştiul, vine în contextul în care Capitala este cea mai puternică piaţă de retail, consumatorii de aici având o putere de cumpărare mult peste medie.
Totodată, locuitorii din Bucureşti se orientează tot mai mult către anumite formate şi anume proximitate modernă şi discount. Tot pe urban pariase iniţial şi Mic.Ro.
„În termeni de formate, vedem o orientare a oamenilor către proximitate şi discount. Era hipermarketului a apus, iar jucătorii din domeniu trebuie să găsească o adaptare a acestor magazine mari“, spunea recent Adrian Ariciu, la momentul respectiv CEO al businessului METRO în România. Între timp el a fost promovat într-o funcţie regională - vice-preşedinte executiv pentru Europa de Est.
Rămâne de văzut ce formate de proximitate şi ce branduri vor avea priză la public şi în ce măsură preferinţele consumatorilor vor rămâne neschimbate.
Unde merg românii la shopping?
Magazinele de discount au devenit anul trecut principala destinaţie de cumpărături a românilor, depăşind în premieră hipermarketurile, unităţi de mii de metri pătraţi, cu zeci de mii de articole la raft, arată datele studiului Consumer Panel Services GfK România. Această schimbare a venit în contextul în care românii sunt tot mai atenţi la modul în care îşi cheltuie banii, dat fiind că inflaţia record din 2022 şi 2023 le-a redus puterea de cumpărare.
Astfel, magazinele de discount, cunoscute pentru politica preţurilor mici, au ajuns să aibă 27% cotă de piaţă în valoare, cu două puncte procentual mai mult decât în 2022. Mai exact, mai bine de un sfert din banii cheltuiţi de români pe bunuri de larg consum au fost lăsaţi la casele de marcat ale acestor reteţele.
Aceste magazine au mâncat în special din cota de piaţă a hipermarketurilor (format care de ceva vreme pierde teren, şi nu doar local, ci global), a supermarketurilor şi a comerţului tradiţional.
În 2023, gospodăriile din România au avut un comportament de cumpărare mai calculat. Oamenii au făcut achiziţii mai dese, dar în mare parte coşurile de cumpărături au fost mai mici (ca număr de produse sau volum). Acest lucru favorizează canalul de proximitate modernă, care deşi are preţuri peste medie, reuşeşte să se menţină în preferinţele consumatorilor care caută astfel să scutească timp, mai arată analiza Consumer Panel Services GfK România.
În 2023, acest canal şi-a menţinut cota de piaţă la 5%, însă actorii din domeniu spun că ea va creşte dat fiind că în ziua de astăzi timpul înseamnă bani.