♦ Semnarea primului contract de vânzare de gaze din perimetrul Neptun Deep, de către OMV Petrom cu germanii de la Uniper, pune pe masă adevărata urgenţă a României ♦ Fără creşterea consumului intern prin crearea de noi consumatori care să dea valoare adăugată acelui gaz, prin producerea de energie electrică stabilă, care poate susţine dezvoltarea sigură a regenerabilelor, şi fără conectarea locuinţelor la reţele astfel încât milioane de români să nu se mai încălzească cu lemne, gazul din Marea Neagră doar va acoperi declinul producţiei interne, iar restul va pleca spre cei care ştiu să îl consume ♦ În Analiza de Luni ZF pune din nou pe masă legătura între bunăstare şi accesul la resurse şi aduce în prim-plan strategiile regionale care se conturează în jurul gazului ♦ În esenţă, independenţa României în ceea ce priveşte alimentarea cu gaze ascunde şi un consum intern insuficient dezvoltat. Ce se poate face?
Potrivit celor mai recente date anuale disponibile, producţia internă de gaze a României a fost de 9,3 miliarde de metri cubi în 2023, la un consum de circa 9,7 miliarde de metri cubi. Cei mai mari producători de gaze din România sunt Romgaz, deţinut de statul român prin Ministerul Energiei, OMV Petrom, deţinut de OMV Austria, dar unde Ministerul Energiei deţine 20% din acţiuni, şi americanii de la Black Sea Oil & Gas (BSOG) cu proiectul Midia din Marea Neagră, de unde au scos în 2023 circa 1 mld. de metri cubi de gaze.
Producţia acoperă în mare parte consumul intern, dar aici sunt câţiva factori care explică situaţia. Reţelele de distribuţie sunt insuficient dezvoltate, astfel că numai 4-4,5 milioane de consumatori casnici sunt conectaţi în contextul în care în România sunt circa 8-8,5 milioane de locuinţe. Mai departe, în ultimii ani România a asistat la reducerea consumului industrial, cel mai important factor aici fiind situaţia gravă în care se află producţia de îngrăşăminte chimice. Practic, această autosuficienţă în alimentarea cu gaze vinde dintr-un consum slab dezvoltat.
